pamantul e plat sau sferic?

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

Interesantă teoria PacMan. Mi se pare cea mai valabilă scripturistic....

Între soare, ”planete”, lună și pământ nu există nicio sfoară deci ”echilibrul” este la maxim de instabil și dacă ar fi așa în realitate ca în teorie atunci la cea mai mică bucățică de gheață, de meteorit de gheață care ar lovi echilibrul s-ar ieși rapid din traiectoria ciclică, din echilibru căci forțele care se exercită sunt contrare și foarte mari astfel că la cea mai mică deviație s-ar intra într-o mișcare accelerată cu consecințe nefaste.

Ca sa vezi cat de invalida scripturistic este teoria asta pentru care tu nu aduci in sustinere niciun verset din Scriptura, dar "sustzii ca are sustzinere", iti aduc eu unul care demonstreaza(dpmdv) echilibrul stabil demonstrat si de practica cosmologiei, adica de previziunile influentelor astrale, care nu se schimba,ci sunt stabile de mii de ani; in plus, uite-aici versetul din Scriptura care te contrazice(dpmdv):

6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.(Fac1,6.7.20)

Nu,nu, "Între soare, ”planete”, lună și pământ nu există nicio sfoară", Dumnezeu a pus o tarie ca echilibrul sa fie maxim stabil.




P.S.Nu e nicio mirare ca sunteti unanim de acord asupra unei singure pareri neimpartasite de nimeni altcineva. Ar fi distractie maxima sa va contraziceti; ma si pufneste rasul!

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

Ca sa vezi cat de invalida scripturistic este teoria asta pentru care tu nu aduci in sustinere niciun verset din Scriptura, dar "sustzii ca are sustzinere", iti aduc eu unul care demonstreaza(dpmdv) echilibrul stabil demonstrat si de practica cosmologiei, adica de previziunile influentelor astrale, care nu se schimba,ci sunt stabile de mii de ani; in plus, uite-aici versetul din Scriptura care te contrazice(dpmdv):

6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.(Fac1,6.7.20)

Nu,nu, "Între soare, ”planete”, lună și pământ nu există nicio sfoară", Dumnezeu a pus o tarie ca echilibrul sa fie maxim stabil.

P.S.Nu e nicio mirare ca sunteti unanim de acord asupra unei singure pareri neimpartasita de nimeni altcineva. Ar fi distractie maxima sa va contraziceti; ma si pufneste rasul!

Vad ca razi de teoria PacMan3D-nD si de Petru7 care o impartaseste sustinand tu ca e vorba de aceiasi persoana din pricina asemanarilor. Nu poti face deosebiri intre oameni, nu vrei sa ai discernamant din pricina ca te-ai lipit de parerea ta si de idolii lumii si i-ai adoptat orbeste, asa cum ai adoptat idolul teoriei false pamant plat-farfurie sau pamant sferic planeta in geocentrism sau heliocentrism (si tot asa cum ai adoptat teoriile demonice ale reincarnarii socotind aura-haloul sufletului ca fiind totuna cu hainuta ortodoxa sfanta si tot așa cum susti, fiind sigur, ca omul se reincarneaza ca sa evolueze spiritual alegand ca dupa ce moare sa se nasca mereu in alta viata si apoi sa se supuna unui reset mental total dar care defapt nu e reset total ci ai totul in inima. Nu vrei sa-ti dai seama cum devine omul demonizat de aceasta teorie, prin nasteri repetate, bietul suflet de om ratacit, tatal sau si fiul sau propriu si personal caci dupa teoria asta demonica omul se poate reincarna in urmasii proprilor sai copii devenind idolul minciunii si despartirii de Sfanta Treime caci iata crede ca nu are alt tata si alt fiu decat pe sine insusi.)

Adica desi nu exista sfoara tu ai vazut-o si ai identificat-o cu Taria dand citate bolduite? Apoi te negi singur ”nu, nu” sustinand ca nu exista sfoara si ca Taria tine loc de sfoara ca sa fie echilibrul stabil pacalindu-ne ca exista acolo sfoara chiar daca nu se vede pentru că cica asa a facut Creatorul o sfoara invizibila care sa tina corpurile ce se rotesc unele in jurul altora in echilibru. Sustii teoria absurda a stiintificilor ”vazand” si identificand Taria Biblica drept forta centripeta pusa acolo pe post de sfoara.

Hai sa fim seriosi. Hai sa nu ne mai pufneasca rasul la astfel de naivitati.

Taria Cerului e aceea care a coborat din Cer la rugamintea lui Moise de a despartit Marea Rosie in doua ca sa poata scapa poporul Domnului de prigoana egiptenilor ce-i haituiau la porunca lui faraon. Aia a despartit Taria, apele de ape si pasarile cerului puteau zbura dealungul si dealatul Tariei pe deasupra pamantului de pe fundul marii Rosii. La fel a fost despartit Iordanul in doua cand au intrat fii lui Israel in pamantul binecuvantat.

Taria Cerului si Intaritura Pamantului face sa avem pe vetricala asa niste straturi ajungand de unde ai plecat ca in PacMan3D-nD. Hai sa incepem cu Planul din mijlocul Tariei Cerului, plan invizibil pe care aluneca discul Solar si discul Lunii pe fata opusa. Partea plana a semisferei Solare aluneca pe aest plan invizibil, lumina venind spre noi ca dintr-o veioza semisferica. Tot pe acelasi plan dar pe fata lui opusa aluneca semisfera-Luna ca o veioza ce da intuneric si frig formand impreuna cu Soarele, la eclipsa de Soare o sfera perfecta. Exista rasarituri si apusuri aparente deoarece lumina se reflecta si se refracta suferind devieri la trecerea prin mediile intalnite exact asa cum putem constata existenta acestui fenomen de curbare a traiectoriei luminii privind Curcubeele de după ploaie. In jos de la planul din mijloc, daca coboram, o sa avem parte de Miezul Tariei Cerului in care avem imponderabilitate in Cer in Miez pana acolo unde incep corpurile-apele sa cada spre pamant si de acolo incepe Coaja Tariei pana la pamant si mari. Pamantul in scripturi este descris ca suprafata plata-denivelata de pe care s-au scurs apele formand marile ca sa se arate uscatul. Mergand mai jos in pamant si sub pamant si mari o sa ajungem la stratul numit Intaritura Pamantului aflat la mijlocul stratului de pamant asa cum planul de la care am pornit se afla in mijlocul Tariei-Cerului. Dupa acest strat spre care cad toate corpurile din ambele sensuri, urcand spre partea cealalta ajungem la pamantul si marile, la apele de deasupra Cerurilor si iesim si plutim in apele de sus de tot. Mergand mai jos fata de noi, adica urcand si iesind din apele de deasupra Cerului o sa ne ridicam printre stele pana la partea bombata a semisferei Soarelui si spre partea plana si neagra a Lunii si vom ajunge de unde am plecat respectiv la planul pe care aluneca partea plana a semisferei Soarelui si Lunii, la planul de la care am inceput descrierea straturilor.

Deci iata Taria Cerului cu Miez unde se afla Soarele, Luna si Stelele fara sa cada si cu cele doua Coji unde cad corpurile. Aceasta Tarie se intinde din orice gaura ce ajunge pana la Intaritura Pamantului, de la apele de jos pana la apele de sus. Taria e despartita in doua Coji de o Tarie mai mare, de Miezul ei, numit tot Cer caci Miezul si Cojile formeaza o singura Tarie. In Miezul Cerului se invart stelele si pe planul din mijloc aluneca Soarele si Luna. Acolo nu exista atractie si cadere, nu exista forta de despartire sau presiune care sa impinga apele-corpurile spre pamant caci altfel Soarele, Luna si Stelele ar cadea si ele din Miez in Coaja si apoi pe pamant si mari. Doar in apropiere de pamant, aicea jos sau acolo foarte sus si dincolo de stele, doar in Taria de la extremitati apele-corpurile cad din ambele sensuri spre Intaritura Pamantului. Oamenii de stiinta au numit gravitatie aceasta forta ce face sa cada spre Intaritura Pamantului tot ce e deasupra Pamantului si marilor din ambele sensuri. Aceasta forta se manifesta pana la o anumita distanta in Tarie-Cer, doar in Cojile Tariei si doar pana la granita asta corpurile sau apele cad la pamant si in mari ducandu-se la fund pana spre Intaritura Pamantului. Dincolo de o anumita granita in sus in ambele sensuri fata de Intaritura Pamantului incepe imponderabilitatea si acolo plutesc satelitii sau merg din enertie drept pe deasupra stratului ajungand mereu de unde au plecat. Intre aceste straturi Coaje avem spatiul Ceresc unde nu exista forte de cadere ci acolo Soarele, Luna si Stelele se invart miscate de liniile de flux electro-magnetic. Exista un circuit E-M gigant a caror linii de flux electromagnetic coboara pe axa nordului si urca pe dreapta paralela cu ea, pe axa sudului. Liniile de camp E-M, iesind dintr-o axa se imprăstie pe suprafata plana a pamantului si marilor de jos respectriv din cealalta axa sus imprastiindu-se pe apele (pamantul) de sus si apoi se strang si se inchid pe cealalta axa formandu-se asa un circuit electro-magnetic gigant care e responsabil de toata invartirea stelelor in jurul axelor si de baleierea Soarelui si Lunii intre axe pentru ca sa avem anotimpurile. Acul busolei se plaseaza pe aceste linii de camp care se imprastie din nord coborand de pe axa Nordului ce trece prin steaua Polara si se aduna in sud urcand pe axa Sudului ce trece printr-o stea neagra nevazuta, fixa, steaua Sudului. Aceasta forta electromagnetica ce invarte stelele in jurul celor doua axe paralele in sensuri opuse impinge Soarele de la Est spre Vest, de la Rasarit spre Apus nepermitandu-i sa se apropie de axe si Soarele nu iese prin Sud ca sa intre prin Nord si nici nu iese prin Nord ca sa intre prin Sud ci baleaza intre aceste axe de parca s-ar lovi de un zid (exista o forta de respingere E-M) ricosand si s-ar intoarce. Luna este in conlucrare ortogonala cu Soarele pentru a Lumina in noapte sau pentru a intuneca si a raci in partea opusa. Ea este impinsa de fortele E-M ortogonal fata de miscarea Soarelui pentru a darui frig si intuneric asa ca o veioza ce raspandeste frig si intuneric intr-o parte, in sus fata de noi, spre apele si pamanturile de deasupra Cerului si pentru a lumina in cealalta parte, in noaptea noastra, prin reflectatarea Luminii Solare de catre partea ei bombata, de catre aceiasi fata a Lunii, in locurile de maxima distanta fata de Soare. Lumina Solara nu loveste Luna in mod direct ci Lumina Soarelui ajunge pe partea Bombata a Lunii prin reflexie din oglinda plana a pamantului si marilor si a straturilor de aer si nori.

Ca sa vedem ca e valabila teoria asta putem privi fazele Lunii sau ale eclipsei de Luna cand umbra respectiva ce apare pe Luna nu e nicidecum umbra pamantului "sferic" care s-ar interpune intre Soare si Luna ci umbra se datoreaza faptului ca Soarele iese din PacMan3D-nD printro parte si intra din cealalta parte luminand Luna din sens invers, din partea opusa. Astfel eclipsa de Luna se vede ca o intunecare ce apare din partea opusa in care dispare lumina de la Soare si apoi intunecarea dispare in partea opusa in care apare lumina Soarelui care lumineaza Luna.

E simplu, adevarat si frumos. Nu e nimeni oare afara de Petru7 ca sa priceapa ceva atat de simplu? Teoria e perfect scripturistica si e de la Dumnezeu. Cine crede bine, iar cine nu, se va mira si se va smeri atunci cand va afla Adevarul, care il va face liber.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Hai sa fim seriosi. Hai sa nu ne mai pufneasca rasul....

Taria Cerului e aceea care a coborat din Cer la rugamintea lui Moise de a despartit Marea Rosie in doua ca sa poata scapa poporul Domnului de prigoana egiptenilor ce-i haituiau la porunca lui faraon. Aia a despartit Taria, apele de ape si pasarile cerului puteau zbura dealungul si dealatul Tariei pe deasupra pamantului de pe fundul marii Rosii. La fel a fost despartit Iordanul in doua cand au intrat fii lui Israel in pamantul binecuvantat.

Taria Cerului si Intaritura Pamantului face sa avem pe vetricala asa niste straturi ajungand de unde ai plecat ca in PacMan3D-nD. Hai sa incepem cu Planul din mijlocul Tariei Cerului, plan invizibil pe care aluneca discul Solar si discul Lunii pe fata opusa. Partea plana a semisferei Solare aluneca pe aest plan invizibil, lumina venind spre noi ca dintr-o veioza semisferica. Tot pe acelasi plan dar pe fata lui opusa aluneca semisfera-Luna ca o veioza ce da intuneric si frig formand impreuna cu Soarele, la eclipsa de Soare o sfera perfecta. Exista rasarituri si apusuri aparente deoarece lumina se reflecta si se refracta suferind devieri la trecerea prin mediile intalnite exact asa cum putem constata existenta acestui fenomen de curbare a traiectoriei luminii privind Curcubeele de după ploaie. In jos de la planul din mijloc, daca coboram, o sa avem parte de Miezul Tariei Cerului in care avem imponderabilitate in Cer in Miez pana acolo unde incep corpurile-apele sa cada spre pamant si de acolo incepe Coaja Tariei pana la pamant si mari. Pamantul in scripturi este descris ca suprafata plata-denivelata de pe care s-au scurs apele formand marile ca sa se arate uscatul. Mergand mai jos in pamant si sub pamant si mari o sa ajungem la stratul numit Intaritura Pamantului aflat la mijlocul stratului de pamant asa cum planul de la care am pornit se afla in mijlocul Tariei-Cerului. Dupa acest strat spre care cad toate corpurile din ambele sensuri, urcand spre partea cealalta ajungem la pamantul si marile, la apele de deasupra Cerurilor si iesim si plutim in apele de sus de tot. Mergand mai jos fata de noi, adica urcand si iesind din apele de deasupra Cerului o sa ne ridicam printre stele pana la partea bombata a semisferei Soarelui si spre partea plana si neagra a Lunii si vom ajunge de unde am plecat respectiv la planul pe care aluneca partea plana a semisferei Soarelui si Lunii, la planul de la care am inceput descrierea straturilor.

Deci iata Taria Cerului cu Miez unde se afla Soarele, Luna si Stelele fara sa cada si cu cele doua Coji unde cad corpurile. Aceasta Tarie se intinde din orice gaura ce ajunge pana la Intaritura Pamantului, de la apele de jos pana la apele de sus. Taria e despartita in doua Coji de o Tarie mai mare, de Miezul ei, numit tot Cer caci Miezul si Cojile formeaza o singura Tarie. In Miezul Cerului se invart stelele si pe planul din mijloc aluneca Soarele si Luna. Acolo nu exista atractie si cadere, nu exista forta de despartire sau presiune care sa impinga apele-corpurile spre pamant caci altfel Soarele, Luna si Stelele ar cadea si ele din Miez in Coaja si apoi pe pamant si mari. Doar in apropiere de pamant, aicea jos sau acolo foarte sus si dincolo de stele, doar in Taria de la extremitati apele-corpurile cad din ambele sensuri spre Intaritura Pamantului. Oamenii de stiinta au numit gravitatie aceasta forta ce face sa cada spre Intaritura Pamantului tot ce e deasupra Pamantului si marilor din ambele sensuri. Aceasta forta se manifesta pana la o anumita distanta in Tarie-Cer, doar in Cojile Tariei si doar pana la granita asta corpurile sau apele cad la pamant si in mari ducandu-se la fund pana spre Intaritura Pamantului. Dincolo de o anumita granita in sus in ambele sensuri fata de Intaritura Pamantului incepe imponderabilitatea si acolo plutesc satelitii sau merg din enertie drept pe deasupra stratului ajungand mereu de unde au plecat. Intre aceste straturi Coaje avem spatiul Ceresc unde nu exista forte de cadere ci acolo Soarele, Luna si Stelele se invart miscate de liniile de flux electro-magnetic. Exista un circuit E-M gigant a caror linii de flux electromagnetic coboara pe axa nordului si urca pe dreapta paralela cu ea, pe axa sudului. Liniile de camp E-M, iesind dintr-o axa se imprăstie pe suprafata plana a pamantului si marilor de jos respectriv din cealalta axa sus imprastiindu-se pe apele (pamantul) de sus si apoi se strang si se inchid pe cealalta axa formandu-se asa un circuit electro-magnetic gigant care e responsabil de toata invartirea stelelor in jurul axelor si de baleierea Soarelui si Lunii intre axe pentru ca sa avem anotimpurile. Acul busolei se plaseaza pe aceste linii de camp care se imprastie din nord coborand de pe axa Nordului ce trece prin steaua Polara si se aduna in sud urcand pe axa Sudului ce trece printr-o stea neagra nevazuta, fixa, steaua Sudului. Aceasta forta electromagnetica ce invarte stelele in jurul celor doua axe paralele in sensuri opuse impinge Soarele de la Est spre Vest, de la Rasarit spre Apus nepermitandu-i sa se apropie de axe si Soarele nu iese prin Sud ca sa intre prin Nord si nici nu iese prin Nord ca sa intre prin Sud ci baleaza intre aceste axe de parca s-ar lovi de un zid (exista o forta de respingere E-M) ricosand si s-ar intoarce. Luna este in conlucrare ortogonala cu Soarele pentru a Lumina in noapte sau pentru a intuneca si a raci in partea opusa. Ea este impinsa de fortele E-M ortogonal fata de miscarea Soarelui pentru a darui frig si intuneric asa ca o veioza ce raspandeste frig si intuneric intr-o parte, in sus fata de noi, spre apele si pamanturile de deasupra Cerului si pentru a lumina in cealalta parte, in noaptea noastra, prin reflectatarea Luminii Solare de catre partea ei bombata, de catre aceiasi fata a Lunii, in locurile de maxima distanta fata de Soare. Lumina Solara nu loveste Luna in mod direct ci Lumina Soarelui ajunge pe partea Bombata a Lunii prin reflexie din oglinda plana a pamantului si marilor si a straturilor de aer si nori.

Ca sa vedem ca e valabila teoria asta putem privi fazele Lunii sau ale eclipsei de Luna cand umbra respectiva ce apare pe Luna nu e nicidecum umbra pamantului "sferic" care s-ar interpune intre Soare si Luna ci umbra se datoreaza faptului ca Soarele iese din PacMan3D-nD printro parte si intra din cealalta parte luminand Luna din sens invers, din partea opusa. Astfel eclipsa de Luna se vede ca o intunecare ce apare din partea opusa in care dispare lumina de la Soare si apoi intunecarea dispare in partea opusa in care apare lumina Soarelui care lumineaza Luna.

E simplu, adevarat si frumos. Nu e nimeni oare afara de Petru7 ca sa priceapa ceva atat de simplu? Teoria e perfect scripturistica si e de la Dumnezeu. Cine crede bine, iar cine nu, se va mira si se va smeri atunci cand va afla Adevarul, care il va face liber.

Bineînțeles că Noi credem cu convingere în teoria asta adevarată ce-mi pare foarte corectă scripturistic și nu sunt singurul care crede. Biruind lumea cu toate minciunile și vrăjitoriile ei ”științifice” și cu toate răstălmăcirile scripturistice, lepădând păcatul cu tot egoismul pătimaș și privind în sus n-ai cum să nu-ți dai seama că Dumnezeu a marturisit prin Hristos si prin Duhul Sfânt, Adevărul Adevărat și nu ne-a mințit când a dat să fie scris, lui Moise sau proorocilor și sfinților Săi.

Ceea ce ați descris, domnule Moroco, e doar partea fizică finită. Partea Duhovnicească, partea spirituală care umple această parte fizică este infintă în văzutele și nevăzutele ei căci Dumnezeu este de necuprins în slava Lui infintă, nemarginită. E ca si cum într-o cană fizică finită (Cana Galileii) se află o băutură miraculoasă infintă, viață (Credința) și hrană (Cuvântul), pâine și vin foarte bun plin de toate tainele și minunile Sfintei Treimi. Așa încape Cel infinit, nemărginit și de necuprins în om atunci când omul primește pe Dumnezeu, exact așa cum încape Cuvântul în mintea, sufletul și inima omului, așa cum încape pâinea și vinul cel mai bun într-o cană mică de lut, întro cănuță săracă și simplă de pământ.

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

Bineînțeles că Noi credem cu convingere în teoria asta adevarată ce-mi pare foarte corectă scripturistic și nu sunt singurul care crede. Biruind lumea cu toate minciunile și vrăjitoriile ei ”științifice” și cu toate răstălmăcirile scripturistice, lepădând păcatul cu tot egoismul pătimaș și privind în sus n-ai cum să nu-ți dai seama că Dumnezeu a marturisit prin Hristos si prin Duhul Sfânt, Adevărul Adevărat și nu ne-a mințit când a dat să fie scris, lui Moise sau proorocilor și sfinților Săi.

Ceea ce ați descris, domnule Moroco, e doar partea fizică finită. Partea Duhovnicească, partea spirituală care umple această parte fizică este infintă în văzutele și nevăzutele ei căci Dumnezeu este de necuprins în slava Lui infintă, nemarginită. E ca si cum într-o cană fizică finită (Cana Galileii) se află o băutură miraculoasă infintă, viață (Credința) și hrană (Cuvântul), pâine și vin foarte bun plin de toate tainele și minunile Sfintei Treimi. Așa încape Cel infinit, nemărginit și de necuprins în om atunci când omul primește pe Dumnezeu, exact așa cum încape Cuvântul în mintea, sufletul și inima omului, așa cum încape pâinea și vinul cel mai bun într-o cană mică de lut, întro cănuță săracă și simplă de pământ.

E cat se poate de resonabil sa vorbiti fiecare(adica amandoi!) in mesajele voastre la persoana I plural, dar inca n-am inteles ce sustii(neti): sferic sau plat?

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

E cat se poate de resonabil sa vorbiti fiecare(adica amandoi!) in mesajele voastre la persoana I plural, dar inca n-am inteles ce sustii(neti): sferic sau plat?

Nu e vorba de mine si de Petru7. Am impresia ca Noi la persoana I plural nu se refera la mine si la Petru7 ci se pare ca Petru7 cand foloseste termenul Noi se refera la sfinti, la drepti, la credinciosii care cred in Dumnezeu. Seamana cu formularea Elohim-Noi-Noastra adica Dumnezeirea-Sfanta Treime dar impreuna cu toti cei ce cred in Domnul.

Revenind insa la subiect si privind filmulete de la polul nord in care se vede cum soarele nu coboara de pe cer ci se roteste complet in jurul celui ce filmeaza putem intelege ca Soarele practic este tot timpul deasupra pe Cer. Daca in timpul anului Soarele se apropie de un pol si se departeaza de celalalt am putea crede, aflati la unul din poli ca traiectoria Soarelui e definita de acest cerc ce se vede pe film ca s-ar strange si devine tot mai mic cand creste vara la pol de parca Soarele ar merge in spirala tot mai incet pana s-ar opri in originea spiralei cand ar ajunge exact pe axa polara, exact deasupra polului la zenit. Defapt traiectoria ”spiralata” a Soarelui e data si de celalat pol fata de care Soarele parcurge in acelasi timp traiectoria circulara care devine tot mai mare caci soarele se departeaza de polul opus. Astfel putem intelege ca traiectoria Soarelui e definita de cele doua cercuri ale unui 8 pe care Soarele merge simultan si pe cele doua spirale pe care merge pe timpu unui an, un cerc mai mic pe care merge mai incet si un cerc mai mare pe care merge mai repede in fiecare zi, defapt Soarele merge drept pe o dreapta de lungime maxima a caror extremitati coincid si care deci este un cerc abstract. Aceste doua cercuri ale 8-lui cu centrele in poli devin egale la echinoctiul de primavara si de toamna si devin cerc_minim-cerc_maxim la solstitiul de vara si de iarna. Punctul de intersectie al cercurilor 8-lui atunci cand sunt egale este defapt in acelasi timp un punct abstract si o dreapta maxima abstracta a caror capete coincid fiind defapt un cerc. Aceasta dreapta abstracta pe care o parcurge zilnic Soarele este exact dreapta de lungime maxima pe care o pot constata observatorii aflati la solstitiu exact sub Soare adunand lungimea traiectoriei drepte a soarelui din timpul zilei de la est la vest cu lungimea din timpul noptii sau dubland-o. Traiectoria Soarelui pe timpul noptii observatorii nu o pot vedea din locul in care se afla ci o pot constata vazand ca Soarele rasare dupa exact 12 ore din partea opusa fata de partea in care a apus. Exista o relatie constanta intre suma vitezelor soarelui pe cele doua cercuri ale 8-lui si suma traiectoriilor, a circumferintelor celor doua cercuri pe care merge soarele simultan. Daca Soarele ar merge spre poli pana ar ajunge exact la pol incat la zenit ar sta infipt in axa polara atunci 8-ul ar fi format dintr-un cerc foarte mic, atat de mic incat ar fi un punct si un cerc maxim cu raza egala cu distanta dintre poli. Deci pentru observatorul aflat la un pol Soarele ar sta pe loc, fix, la zenit exact ca steaua polara iar pentru celalat observator aflat la polul opus Soarele s-ar invarti pe un cerc de lungime maxima asa cum indica busola aflata la polul sud ca cica punctul, polul nord, respectiv steaua polara s-ar afla in orice directie deci polul ar fi un cerc si soarele ar fi simultan pe oricare punct al cercului. Astfel vom putea scrie o formula abstracta 2pi x r1 x v1+2pi x r2 x v2 = 2PI x R x V = K-constant si aceasta formula defineste abstract miscarea soarelui pe o dreapta de lungime maxima care intro creatie finita nu poate fi decat un cerc deoarece capetele dreptei maxime coincid. Valorile r1, v1 sunt raza traiectoriei circulare si viteza Soarelui pentru un observator aflat la un pol respectiv r2, v2 sunt raza traiectoriei circulare si viteza Soarelui pentru un observator aflat la celalalt pol care priveste in acelasi timp, simultan cu primul miscarea Soarelui.

Continuarea mai jos

[Moroco]

Continuare

Cum Soarele, cand e vara la noi romanii, se roteste in jurul polului Sud magnetic pe deasupra iar iarna se roteste in jurul polului Nord magnetic inseamna ca am putea abstractiza si descrie creatia ca fiind echivalenta cu doi cilindrii, unul cu centrul in polul Nord si raza egala cu distanta dintre poli respectiv un cilindru cu centrul in polul Sud cu raza egala cu distanta dintre poli. Problema e ca daca ne aflam intr-un pol-punct-axa atunci celalat pol-punct-axa se vede, devine ca un cerc-cilindru deoarece de la polul in care ne situam liniile de camp E-M merg in toate directiile spre polul opus. Asta se intampla in planul pamantului si marilor si in plane paralele pe verticala.

Daca suim pe axa polara din Nord pana la apele-pamantul de deasupra Cerului atunci vom avea similar acolo un alt pol magnetic pe verticala (sud-sus magnetic) situat in apele de deasupra Cerului pe aceasta axa. Am mai avea pe axa polara din Sud urcand pe veriticala un pol (nord-sus magnetic) formandu-se acest circuit magnetic ca un patrat cu 4 poli Nord-Sud-Nordsus-Sudsus in fiecare colt al patratului. Acest ciruit E-M e responsabil de miscarea Stelelor si a Soarelui si Lunii prin Cer.

Daca mergem la polul Nord magnetic vom observa ca acul magnetic al busolei se va invarti aratand Sudul in toate directiile in sensul ca liniile de camp E-M ce vin de sus prin axa polului Nord merg in toate directiile de parca polul Sud ar fi un cilindru cu centrul in polul Nord desi polul Sud este tot un punct la fel ca polul Nord. Pentru un observator situat la Polul Nord cilindrul arata ca in teoria pamantului plat. Daca observatorul se afla la polul Sud busola va arata Nordul in toate directiile deci axa E-M a polului Nord devine pentru observator un cilindru cu centrul in polul Sud adica exact invers fata de harta din teoria pamantului plat cu polul Nord ca centru.

Deci in functie de observator am putea socoti Creatia ca un cilindru cu axa in polul Nord si polul Sud un cerc-cilindru si invers daca observatorul se afla la polul Sud, creatia devine un cilindru cu axa in polul Sud in timp ce polul Nord devine un cerc-cilindru.

Acum, daca avem un observator situat la jumatatea distantei dintre poli si se deplaseaza cu un avion pe o dreapta obtinuta din intersectia celor doua cercuri, respectiv intr-un plan obtinut prin intersectia celor doi cilindri si daca ar merge tot drept pe aceasta dreapta ,in acest plan, ar vedea un pol E-M in stanga si celalalt in dreapta si ar constata ca ajunge de unde a plecat. Deci desi observatorul ce se afla in avion merge perfect drept ajunge mereu de unde a plecat de parca s-ar afla pe un cerc. Asta se intampla deoarece intro creatie finita capetele dreptei de lungime maxima coincid. Observatorii aflati la polul Nord si la Polul Sud vor observa cum avionul s-a rotit in jurul lor adica a mers pe un cerc. Avionul va avea intotdeauna in dreapta sa un pol si intotdeauna in stanga sa celalat pol deci se va roti simultan in jurul ambilor poli. Pentru observatorul din avion care vede tot pamantul si marile intr-un drum complet pe aceasta dreapta de lungime maxima a caror capete coincid, cei doi poli sunt extremitatile creatiei. Astfel pentru observatorul din avionul ce merge tot drept creatia se va putea abstractiza ca fiind un cub cu baza un patrat in a caror doua colturi opuse se afla cei doi poli iar intre celelalte doua colturi merge avionul tot drept ajungand mereu de unde a plecat. In sus daca ridicam drepte de lungime maxima in creatia finita obtinem un CUB ce reprezinta abstract si el toata creatia.

Coroborand lucrurile folosindu-ne de cei trei observatori, unul la polul Nord, unul la polul Sud si unul mergand tot drept pe mediatoarea segmentului ce uneste cei doi poli putem abstractiza Creatia. Avem cei 2 Cilindrii cu inaltimea egala cu dreapta de lungime maxima a caror capete coincid, avem Patratul E-M responsabil de miscarea Soarelui, Lunii si Stelelor si avem acest Cub central cu polii Nord si Sud in colturile opuse ale patratului baza a cubului si inaltimea de lungime cat dreapta de lungime maxima (a caror capete coincid intro creatie finita). Abea acum putem abstractiza toata creatia ca sa ne facem o idee pornind de la proprietatea ca intr-o creatie finita mergand in orice directie tot drept ajungi pana la urma de unde ai plecat ca intrun joc Pacman3D-nD.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Parte I si Continuare.......

Am înțeles teoria asta frumoasă:

-avem straturile de pământ profund cu întăritura în mijloc, apoi la exterior pamânt plat cu munți, dealuri și văi, lacuri, mări și oceane cu adâncuri, pe deasupra, la suprafață în ambele părți ale stratului foarte gros de sub noi. După aia urmează în sus până la apele de deasupra cerului, stratul numit Tărie-Cer, cu miez și coji. În miez unde avem imponderabilitate și nu se manifesta căderea apelor și coji, jos și sus de tot, unde se manifesta și corpurile și apele cad spre pământ și mări, spre întăritura pământului. In miezul Cerului dintre coji se mișcă liber soarele, luna și stelele din pricina forțelor electro-magnetice reprezentate prin patratul E-M vertical format din cei 4 poli electromagnetici E-M polnord-polsud-polnord_sus-polsud_sus care formează un circuit E-M gigant.

-avem proprietatea matematico-fizică apărută din pricina finității: mergând tot drept in orice direcție pe o dreaptă ajungi de unde ai plecat. Privită din față dreapta pare un punct iar din părți se vede ca un cerc ce te inconjoară de jur împrejur, la fel cum vezi traiectoria soarelui o dreaptă cand stai la ecuator respectiv un cerc cand stai la poli.

-ne putem reprezenta creația complet folosind 2 cilindrii dacă observatorii se afla la poli (pol nord și axa pol nord-steaua polara ca centru al cilindrului respectiv cerc-cilindru al polului sud de jur imprejurul axei si invers daca suntem la polul sud-axa si vedem polul nord ca un cilindru) sau ne putem reprezenta complet creația sub forma unui cub (cu baza un patrat in care polii nord și sud sunt colțurile opuse ale patratului bază a cubului) dacă observatorul se află la mijlocul distantei dintre poli. La asta se adaugă patratul E-M vertical cu cei 4 poli aflați doi jos, doi sus în cojile cerului, patrat responsabil cu mișcarea soarelui, lunii si stelelor si poate fi pus în evidență de orientarea acului busolei pe liniile de câmp E-M.

-soarele și luna nu sunt sferice ci sunt doua semisfere ce formează la eclipsa de soare o sferă perfectă ca o bilă de loto. Soarele ne dă lumină și căldură iar luna ne dă noapte și frig ca din veioze. Avem răsărituri și apusuri aparente din pricina reflexiei și a refracției luminii prin mediu care se pot vedea clar că există atunci când apar curcubee după ploaie. Soarele se află tot timpul deasupra pe cer așa cum se vede de la poli. Nu apune niciodată și se rotește de jur împrejurul observatorilor aflati la poli. La eclipsa de lună nu se interpune pământul ca planetă între soare și lună ci avem pentru câteva minute realizarea dreptei de lungime maximă între soare și lună și așa se explică apariția luminii din direcția opusă căci soarele iese spre vest și în același timp intră din est ca în jocul PacMan.

Cam asta am înțeles și cred că e posibil să fie corectă nu numai teoria ci și practica.

Dumnezeu, omul, îngerii și celelate viețuitoare locuiesc în această creație numită EDeN-Iisus-SeHB. Aici în Eden a făcut Dumnezeu o grădină, un Rai al desfătărilor. E este câmpul electric si D câmpul electric indus, H este câmpul magnetic și B câmpul magnetic indus iar N si S sunt polii nord și sud. Ii este Iubirea lui Dumnezeu pentru om și pentru toate cele create prin Domnul Iisus-Cuvântul în care găsim Credință-putere, Dreptate-iertare, Adevăr-libertate, Înțelepciune-răbdare ca lucrare a binelui pentru toți.