Cunoașterea de sine

[Moroco]

În prealabil postat de Seraphim7

Acuma hai sa nu ne îmbatăm cu apă rece numa asa ca să fim beți. De ce trebuie mereu sa ne îndopăm cu iluzii?

Poate vroiai sa folosesti expresia ”a te imbata cu apa chioara”. Apa rece e ca apa de izvor, e buna si ea nu imbata pe nimeni. A te indopa si a te imbata cu iluzii in timp ce bei apa e o practica a lumii si nu a celor aflati in Credinta.

Mda, probabil din același motiv pentru care bem cafea, fumam sau credem în orice ne incită mintea și ne scoate din realitatea concretă. Probabil dacă nu am fi fost așa, încă trăiam în copaci.

Nu-s beat si nu te-am imbatat cu nimic aratandu-ti procedura ta de negare a partii stiute din Dumnezeu pe baza faptului ca nu cunosti tot intregul. Problema e ca tu adoptand nihilismul pentru a da apa la moara oricaror teorii, ai lepadat cunoasterea Dumnezeirii pentru cunoasterea de sine. Betia iluziilor, drogurilor care incita mintea nu ne-a coborat din copaci ci ne-a dus in lume. Omul nu a trait niciodata suit in copaci decat asa ca forma excentrica de reintoarcere la natura, ca forma de simplism si primitivism supravietuitor. Nu e facut pentru asta. Poate sa cada si sa-si rupa gatul.

Bun, deci aleg sinele pentru ca este parte din mine, și cu siguranță parte din ORIGINE.

Omul se alege pe el omul si atat, exact asa cum Pilat si poporul amagit l-au ales pe Barnaba ca om bun ce trebuie eliberat de Paste condamnand pe Iisus si facand pe placul mai ”marilor”.

Da, prefer mai bine sa fiu egoist, decât sa fiu naiv. Tocmai asta înseamnă (auto)cunoaștere, sa fi selectiv.

Egoismul, omul din sinele omului e cel ce a luat locul lui Dumnezeu.

Fiindcă fiecare spirit, ființă, conștiința este diferită și unică, de asta toți trebuie sa ne facem acest proces intern, nu sa ne transformăm în niște copii trase la indigo.

Nu e mai bine ca in loc sa ne pierdem timpul cu noi insine sa cautam pe Dumnezeu si sa-L reprimim in noi si in sinele nostru?

Abia după ce ne cunoaștem pe noi vom putea înțelege de unde venim, în ce scop și unde trebuie sa mergem.

Cine o sa ne spuna? Omul fara Dumnezeu din noi, omul din sine? Pai daca nu stii tu, atunci el de unde sa stie de unde venim si incotro ar trebui sa mergem? Orb cu orb cunoscandu-se intre ei se vor asculta si se vor calauzi unul pe altul spre groapa.

Restul sunt doar proiecții, teorii, credințe și alte forme ale falsului sine parazitar din noi.

Asta a ajuns Dumnezeu in om pentru omul in cautare de sine insusi: o proiectie, o teorie si o credinta falsa, un sine parazitar de care trebuie sa scapi? Trist.

Mi-e indiferent dada pământul e plat, sau Luna bază extraterestră, dacă reptilienii conduc oculta mondială sau anunaki ne-au evoluat din homo erectus.

Indiferenta fata de mediul inconjurator nu e buna. Oare n-ar trebui sa stim adevarul despre locul in care traim?

Asta nu e scopul meu.

Care e scopul tau?

Scopul meu este sa ma cunosc pe mine, parte din sursa supremă și sa aflu, îndeplinesc și evoluez în concordanță cu misiunea personală.

Frumos spus. Bun scop ai.

Insa dacă dai afara din tine si nu vrei sa cunosti sursa, daca ai renuntat sa mai cauti si sa mai cunosti sursa Suprema, Sursa Adevarului cum atunci te vei cunoaste pe tine ca parte a ei? Pentru a cunoaste ce parte din tine e din Adevar si ce parte nu e din Adevar nu crezi ca ar trebui ca mai inainte de toate sa cauti si sa cunosti Adevarul, Imparatia Cerurilor si dreptatea ei? Paganii cauta altceva mai inainte, mai degraba, sa-si sature pantecul si sa stea la caldurica asigurati. Tu te cauti pe tine ca sa te gasesti in tine pe tine si ce nu esti tu inlaturi asa cum marturisesti. Nu te saturi de tine? Nu te saturi de singuratatea asta, de cautarea asta in care te cauti ca sa te gasesti doar pe tine insuti in tine ca pe un aproape mai mare care te protejeaza? N-ar trebui oare sa cauti sa gasesti in tine protectia Divina, increderea in Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu pusa acolo in inima ta pentru a iubi cu ea pe cei din jurul tau? A te uita mereu in oglinda ca sa te cunosti si sa te stii cat esti de frumos, de bun, de gras, de tanar sau de batran, de chel sau de paros, de destept sau de ramolit, de dezbracat sau de imbracat, de sarac sau de bogat, de viu sau de mort e o treaba de om ce cauta slava de la altii sau care cauta sa se slaveasca singur pe sine insusi pentru a fi atractiv, pentru a fii multumit de sine insusi pentru meritele sale, pentru a asculta si a crede in final in omul doar om din el insusi care este tot una cu el insusi.

Asta e un scop? Poate cineva sa-si faca un scop din cautarea asta? Poate asta duce la fericire, la normalitate, la schimbare in bine? Daca ai fi vazut matrix si matrix reloaded si matrix revolutions, ai fi putut pricepe ca scopul lui Smith era de a se cunoaste pe sine si de a ”trai” in veci numai egoismul lui tiranic pentru a stapani matrixul asa ca un program viral egoist si distructiv folosind omul ca o casa a inteligentei artificiale unde sa se manifeste si pe post de baterie cu care Smith alimenta toti robotii si asigura energie spatiului virtual unde el se putea manifesta ca un dumnezeu care a schimbat inclusiv scopul existentei robotilor.

Nu e bun egoismul si cu atat mai rau este egoismul altruist. Iubirea de sine devine batause sau ”darnica”, filantropica.