Am ganduri de hula ingrozitoare

[Demetrius]

În prealabil postat de matador

Nu prea le am cu forumul sa dau “Quote” asa ca o sa raspund pe rand
@Demetrius

Asa este, sunt nemultumit si obsedat sa plece gandirea asta care ma perturba in viata duhovniceasca .
Nu vad cum as putea trai duhovniceste cu aceeste ganduri… 1 an si vreo 8 luni am fost ca un prunc dupa ce am pus inceput bun, nu mai aveam nicio dorinta sa injur, sa desfranez, nu mai voiam sa stau in flecareli si barfe, vedeam toata viata pamanteasca ca un “meaningless” nu mi doream decat sa citesc Sfintii Parinti si sa sporesc duhovniceste ( rugaciune, lectura, slujbe) unii ziceau ca m-am tampit.

Mentionez ca toate aceastea le stiam si dinainte dar nu le faceam, acum efectiv simteam sa nu le mai fac si scarba pentru ele. Dupa ce au inceput gandurile in decembrie 2019 parca s-a intors iadul ! Capul mi s-a umplut de mizerii, practic tot ce am trait la nivel de vorba si fapta s-a intors.
Mental doar, desi pornirile au revenit si trupeste, dar nu sunt tampit sa ma intorc iar in mocirla.
Singura chestie e ca eu fiind coleric si iute de mic, acum cu aceasta situatie, gestionez f greu mania, este una din patimile de capatai pe care o am de mic.. restul se petrec mental doar.
Ce ma doare cel mai tare este ca simt ca parca m-am indepartat de Dumnezeu, ca si-a intors fata de la mine, desi dorinta de a sluji LUI si a trai crestineste exista, doar ca e perturbata de aceste ganduri si senzatii pe care nu le vreau dar care par atat de reale si ca fiind ale mele .

Este adevarat ca am desfranat si cu vorba si cu fapta dar nu aveau nicio treaba cu cele sfinte, ba chiar mai citeam despre acest subiect sau auzeam de la altii si mi se parea f absurd efectiv, nu inteleg de ce se leaga acum de ce ce am mai de prêt in viata . Practic sunt 2 in 1 si trebuie sa-l “omor” pe celalalt neaparat. Sa coexist e imposibil ...

Nu, nu, nu! E un punct de vedere gresit; esti 2 in 1 dar nu trebuie sa-l omori neaparat pe celalalt, deoarece l-ai lasat sa intre in tine si nu mai poti sa-l scoti. Nu mai e cum ai vrut cand l-ai lasat sa intre, dar poti sa faci cum vrea Hristos si e mai istetz asa.

Cand ai fost mic ai facut ce-ai vrut mai ales ca erai coleric si le puteai face fata si celor de varsta ta ca sa-ti cultivi temperamentul coleric, dar ai crescut, nu mai esti mic, asadar va trebui sa inveti sa te stapanesti ca altfel degeaba ai crescut daca nu esti mai intelept.

Acum ai alte mijloace si obiective, iar in situatia ta eu vad ca ai totul sub un control mai strict decat am eu cu mine. Fii in continuare cu bagare de seama sa nu recidiveze "lepra"(fapta pacatului).

Duhovniceste poti trai foarte bine cu gandurile si hulele acelea, adica sub tirul tentatiilor, dar cu paza vigilenta mereu; e foarte bine. E o prostie sa vrei schimbi ce nu poti schimba, ce nu depinde de tine.
Aproape toate gandurile noastre de peste zi vin ca urmare a influentelor astrale mereu variabile si ne afecteaza mai ales daca nu suntem in stare sa ne controlam pe noi insine.

Eu am incredere in duhovnicul tau si-mi place de el dar ascultarea ta e mai pretioasa decat cautarea altui duhovnic; daca apare altul din senin si te cheama, ia-l si du-te, dar nu cauta tu dinadins un altul fiindca ai destul. Dumnezeu are mai mare grija de tine decat poti sa ai tu.

[matador]

@Demetrius

inteleg f bine ce zici, mi se pare imposibil de trait duhovniceste f bine cu gandurile astea. Poate sa nu faci pacate, dar in capu tau e haos apocaliptic Nu cred ca stau mai bine ca tine, si n o zic din vreo paruta smerenie, pur si simplu asa ma simt, mai ticalos decat toti, practic lupt mental de cand ma trezesc si pana ma culc.

Mi-am pierdut pacea, orice rugaciune e o adevarata lupta, orice participare la Sf Liturghie, orice viata spirituala, etc. Am zile cand abia zic un Tatal Nostru si uneori aceste ganduri se simt atata de reale de parca le- as vrea, fapt ce ma duce la disperare maxima si la deznadejde. SI faza e ca dorinta sa traiesc duhovniceste, am.
Nu stiu cum ai putea trai duhovniceste cu astea... Practic Orice gand catre Dumnezeu sau cele sfinte e afectat, din motivul asta spun ca poate am dat si in ceva tulburare mentala.
Pentru mine, cea mai mare drama e sa "mi-l iei pe Dumnezeu" ca sa ma exprim asa ! Am incercat asa un exercitiu mental s-o las mai moale cu spiritualitatea.
Mi se pare imposibil de trait fara Dumnezeu. Adica mi se pare ca traiesti degeab, ca incerci sa negi o evidenta, practic Tatal te cheama la viata si tu te faci ca nu auzi. Groaznic, adica. Iti dai seama ce inseamna pentru mine razboiul asta sau ce e (boala, habar n am)

Nu ma vait ca o muiere cum ar parea dar pur si simplu nu concep sa traiesc fara intensitate spirituala iar aceasta de acum mi-a taiat o grav !
Am citit o gramada. Si despre tulburarea obsesiv compulsiva, daca dai " blasphemous toughts" pe net iti apar o gramada de exemple fix cu ce patim noi astia cu problema asta.

Am vorbit si cu alti preoti, toti mi-au zis sa fac ascultare de duhovnicul meu. E drept ca nu am mers la preoti imbunatatiti celebri ca sa zic asa. Eu cred ca Dumnezeu poate vorbi prin orice preot care are hirotonie canonica.

De ex cand m am spovedit prima data in 2018 mi-a zis ca si canon sa nu ratez nicio Sf Liturghie, eu habar nu aveam ce semnifica aceasta cu adevarat ma gandeam ca mi da sute de metanii, post mult etc.....

Am citit si din patristica si culmea sunt aceleasi simptome si aceleasi sfaturi ca si partea medicala. Adica nebagatu in seama. De la Ioan Scararul din sec VI si pana la Dr Phillipson considerat cel mai bun psihoterapeut in OCD, toti zic la fel. Ignoratul.
Faza e sa si poti.
Eu cred ca numai Dumnezeu te poate scapa de asa ceva.
Un adevarat blestem pentru cine vrea sa traiasca cu adevarat cu Hristos mereu in gand si inima

V-am salutat si Doamne ajuta

[gpalama]

Si daca te baga diavolul de 20 de ori pe zi sub apa trebuie sa iti revii si sa te reculegi.

Asta este o lupta duhovniceasca sa stii.

Pentru ca se vede din cum vorbesti ca esti cu totul pe alt drum fata de cel dinainte. Se vede ca deja ai cunostinte deja stii calea Bisericii. Din cum vorbesti si din cum pui problema esti alt om.

Incearca sa faci ce poti. Sa vezi daca au fost probleme in canon, daca un alt duhovnic te poate ajuta.

Fa un canon de rugaciune la Maica Domnului, citeste Paraclisul 2-3 luni, cere ajutor.

Ziceai ca te rogi cu acatiste dar nu Maicii Domnului. Incearca sa te rogi o perioada asa si vezi ce se intampla.

Fa ce poti, dar neaparat rugaciune. Rugaciunea rezolva ce nu poti tu.


Cu siguranta ca gandurile sunt acolo pentru ceva...

Si ca sa vezi ca nu sunt obsesii, fa-ti un bilant al continutului lor: hula, blasfemie, rautate. Productii ale unor duhuri murdare, care hulesc. Daca te baga diavolul de 20 ori pe zi in galeata cu mizerii in care singur ai stat ani de zile, sa nu te deznadajduiesti ci sa intelegi ca trebuie sa iti revii si sa mergi mai departe.


Oricum ar trebui sa intelegi ca ... asta este lupta cu diavolul. Vezi la Sfantul Vasile cel mare cand a alungat un diavol. Ca a luat 40 de zile de rugaciune. Si tanarul ala vedea si auzea diavolii. Cam asta se intampla cu toti cei care ajung in pacate grele. Cam asa ti se intampla si tie dar la o scala mai mica.


Pacatele au adus asta, rugaciunea si Biserica o sa alunge asta.

[Moroco]

În prealabil postat de matador

inteleg f bine ce zici, mi se pare imposibil de trait duhovniceste f bine cu gandurile astea. Poate sa nu faci pacate, dar in capu tau e haos apocaliptic Nu cred ca stau mai bine ca tine, si n o zic din vreo paruta smerenie, pur si simplu asa ma simt, mai ticalos decat toti, practic lupt mental de cand ma trezesc si pana ma culc.

Mi-am pierdut pacea, orice rugaciune e o adevarata lupta, orice participare la Sf Liturghie, orice viata spirituala, etc. Am zile cand abia zic un Tatal Nostru si uneori aceste ganduri se simt atata de reale de parca le- as vrea, fapt ce ma duce la disperare maxima si la deznadejde. SI faza e ca dorinta sa traiesc duhovniceste, am.
Nu stiu cum ai putea trai duhovniceste cu astea... Practic Orice gand catre Dumnezeu sau cele sfinte e afectat, din motivul asta spun ca poate am dat si in ceva tulburare mentala.
Pentru mine, cea mai mare drama e sa "mi-l iei pe Dumnezeu" ca sa ma exprim asa ! Am incercat asa un exercitiu mental s-o las mai moale cu spiritualitatea.
Mi se pare imposibil de trait fara Dumnezeu. Adica mi se pare ca traiesti degeab, ca incerci sa negi o evidenta, practic Tatal te cheama la viata si tu te faci ca nu auzi. Groaznic, adica. Iti dai seama ce inseamna pentru mine razboiul asta sau ce e (boala, habar n am)

Nu ma vait ca o muiere cum ar parea dar pur si simplu nu concep sa traiesc fara intensitate spirituala iar aceasta de acum mi-a taiat o grav !
Am citit o gramada. Si despre tulburarea obsesiv compulsiva, daca dai " blasphemous toughts" pe net iti apar o gramada de exemple fix cu ce patim noi astia cu problema asta.

Am vorbit si cu alti preoti, toti mi-au zis sa fac ascultare de duhovnicul meu. E drept ca nu am mers la preoti imbunatatiti celebri ca sa zic asa. Eu cred ca Dumnezeu poate vorbi prin orice preot care are hirotonie canonica.

De ex cand m am spovedit prima data in 2018 mi-a zis ca si canon sa nu ratez nicio Sf Liturghie, eu habar nu aveam ce semnifica aceasta cu adevarat ma gandeam ca mi da sute de metanii, post mult etc.....

Am citit si din patristica si culmea sunt aceleasi simptome si aceleasi sfaturi ca si partea medicala. Adica nebagatu in seama. De la Ioan Scararul din sec VI si pana la Dr Phillipson considerat cel mai bun psihoterapeut in OCD, toti zic la fel. Ignoratul.
Faza e sa si poti.
Eu cred ca numai Dumnezeu te poate scapa de asa ceva.
Un adevarat blestem pentru cine vrea sa traiasca cu adevarat cu Hristos mereu in gand si inima

V-am salutat si Doamne ajuta

Domnul Iisus Hristos vorbeste despre fericitii cei curati cu inima.
Deci ar trebui sa te orientezi nu spre curatirea mintii de ganduri hulitoare care te duce spre semetia si trufia mintii ci mergi spre curatirea inimii. Acolo in ea vei gasi ganduri ale cruzimii, ale iubirii de sine egoiste, ale terorismului parazitar lacom si ale razbunarii taroriste. Acele neghine trebuie sa le dai afara din tine, din inima, toate gandurile murdare, poftele rele, ispitele patimase care tarasc inima si mintea in pacat ”bucurand” un suflet parazitar ce vrea sa se semeteasca si sa se laude cu o minte curata.

Orienteaza-ti atentia spre inima si fugi de gandurile din minte prin incercarea de a nu mai corecta nimic caci vrei sa-ti semetesti mintea, sa te lauzi ca esti curat cu mintea. Indoiala, necredinta si corectarea pentru slava desarta de sine face ca mereu sa vrei sa corectezi toate gandurile si astfel iti porti pasii pe drumul trufiei si semetiei mintii.

Nu mintea e problema ta ci patimile inimii! Din inima omului si a lumii ies toate relele si de acolo injura si blesteama omul, pentru a-si face voia sa.

Din inima ta scoate afara toate poftele rele si toate neghinele, toate gandurile ascunse si necurate si toata voirea eurilor care te tarasc in razboiul gandurilor. Nu-ti judeca gandurile mintii caci ele vin din patimile sufletului si ale inimii.

Deci cauta sa ai mila de altii, sa nu corectezi si sa nu judeci nimic si sa CREZI in Hristos-Cuvantul.

Necredinta si deznadejdea pe care o manifesti este o hula mai mare decat gandurile. Crezand si nadajduind ca Dumnezeu poate totul prin sfintii Sai si prin lucratorii Sai ai sa te linistesti.

Daca vrei mereu mai mult, mereu mai aproape de Domnul, mai multa curatenie in minte si in suflet si in inima atunci socoteste-te pacatos si roaga-te Preasfintei Maria si te va curata dar rabda hulele si desfranarile visurilor-gandurilor cu care o lovesti socotind-o pe ea vinovata pentru pacatul tau facut cu ea. Nu acuza pe nimeni si te vei imblanzi.

Firea-fireul uman-dracesc este sursa hulelor deci mancare-desfranarea-razbunarea pripita si mania-semetia-mandria este cea cu care trebuie sa lupti.
Firea umana decazuta, puturoasa duhovniceste asa ca un parazit ispititor terorist este cel mai mare dusman al tau. Lupta cu ea si cu puterea ei malefica. Orienteaza-te spre curatirea inimi si nu a mintii si in ea vegheaza ca sa ai dragoste si mila ca sa poti implini porunca iubirii.

In loc sa te lupti cu gandurile mai bine ai iubi mai mult dintr-o inima curata iar daca iti vin hule in fiecare clipa atunci tine aproape de o icoana a Domnului sau a psf. Fecioare Maria si spovedeste-te si spune ce hula ti-a trecut iar prin minte si cere-i iertare si te linisteste. Te iarta sigur si nu te judeca si nu te condamna. Spovedeste-te la fiecare hula, la fiecare gand hulicios icoanei pe care o porti la tine in buzunarul de la piept sau din portmoneu sau in icoana de pe perete pe care o ai acasa undeva. Spovedeste-te mereu la fiecare gand si apoi uita socotind ca ai facut ce ti se cere si reintoarce-te la lucru si la a implini porunca iubirii poruncita de Domnul Hristos-Cuvantul si asa arpopie-te mai mult de Dumnezeu. Nu fii habotnic si nici delasator si nu te teme de razboiul gandurilor caci ai puterea pocaintei si a iertarii lui Dumnezeu.

[Demetrius]

În prealabil postat de matador

@Demetrius

inteleg f bine ce zici, mi se pare imposibil de trait duhovniceste f bine cu gandurile astea. Poate sa nu faci pacate, dar in capu tau e haos apocaliptic Nu cred ca stau mai bine ca tine, si n o zic din vreo paruta smerenie, pur si simplu asa ma simt, mai ticalos decat toti, practic lupt mental de cand ma trezesc si pana ma culc.

Mi-am pierdut pacea, orice rugaciune e o adevarata lupta, orice participare la Sf Liturghie, orice viata spirituala, etc. Am zile cand abia zic un Tatal Nostru si uneori aceste ganduri se simt atata de reale de parca le- as vrea, fapt ce ma duce la disperare maxima si la deznadejde. SI faza e ca dorinta sa traiesc duhovniceste, am.

Dar nu faci vointa.
Tu esti asemenea inchizitorilor. Tu vrei sa nu mai vina gandurile si punct. Tu vrei ce nu se poate si basta! Diferenta dintre tine si altul e ca el accepta si se conformeaza, dar tu nu.
Pe deasupra tu mai si exagerezi sa se faca voia ta ca altfel e haos apocaliptic(cum ai spus chiar tu).

Niciun sfant parinte n-a patit ce zici tu ca traiesti si nu-ti convine. Spui ca te duce la disperare maxima si la deznadejde, dar iti raspunde intelepciunea populara care zice: "De ce ti-e frica nu scapi", asa ca asta poate fi de-acum pentru tine o provocare.
E atat de simplu s-o rezolvi si depinde numai si numai de vointa ta.

S-au scris tone de lucrari duhovnicesti pe tema asta, care toate iti zic acelasi lucru, dar tu vrei ceva irealist. Ia gandeste-te ca s-ar face voia ta si n-ar mai veni nicun gand murdar( si de hula). Oare ce-ar urma? In situatia aia n-ai mai avea nevoia sa-L urmezi pe Hristos, El n-ar mai fi punctul cardinal pentru tine. Ce incercari de viata ai avea atunci, ce tentatii, pentru ce te-ai mai ruga? Ce ai mai avea de spovedit?

În prealabil postat de matador

Am vorbit si cu alti preoti, toti mi-au zis sa fac ascultare de duhovnicul meu.

Am citit si din patristica si culmea sunt aceleasi simptome si aceleasi sfaturi ca si partea medicala. Adica nebagatu in seama. De la Ioan Scararul din sec VI si pana la Dr Phillipson considerat cel mai bun psihoterapeut in OCD, toti zic la fel. Ignoratul.
Faza e sa si poti.

Nici vorba, faza e sa vrei. Cine spune nu pot, spune, de fapt, nu vreau.
Asa cum vointa s-a infaptuit cand ai pacatuit, acum tot asa: ignori, daca vrei.
Daca tu nu vrei, inseamna ca nu faci ascultare.

[matador]

Ai si tu dreptate frate Demetrius !


Daca as sti ca Dumnezeu e cu mine, mi-ar fi mai usor sa trec prin calvarul asta...
Asta ma roade cel mai rau, sentimentul ca nu e cruce spre mantuire si ca e pedeapsa pentru ceva si nu stiu acel ceva ca sa l remediez si din aceasta cauza si deznadejdea si disperarea...

Sunt disperat ca isi intoarce Dumnezeu fata de la mine din cauza acestor ganduri, ca i se va sfarsi rabdarea intr o zi... etc. Stiu ca poate par absurde aceste ganduri, dar mi se pare cel mai rau lucru care i se poate intampla unui om. Sa cada din mila ui Dumnezeu.

Adica sa ma trezesc intr o zi ca nu mai vreau sa ma pocaiesc, sa ma infranez de la pacat, etc.
Stiu ca sunt obsesii astea, frici, datorita acestor ganduri, imi fac N scenarii bla bla..s-au dezvoltat cu timpul astea din cauza ca problema se agrava si astea mi le-am facut eu singur, combinatii de "N luate cate K"

Pana una alta ma lupt cat pot cu aceste ganduri, cer iertare Domnului, incerc sa nu ma las biruit de deznadejde si .fac rabdare.

Recunosc: cu rabdarea stau f prost, am temperament f coleric, sunt iute la manie si nu stau prea confortabil cand rabd ceva ce nu mi place, desi dorinta sa fac acestea o am.

Cu simtirea e mai greu !

[Moroco]

În prealabil postat de matador

Ai si tu dreptate frate Demetrius !

Are, spui ca nu poti si el spune ca nu vrei. Daca vrei cu adevarat poti!
”Aveti mila de neputinta omeneasca”. (Arsenie Boca)

Daca as sti ca Dumnezeu e cu mine, mi-ar fi mai usor sa trec prin calvarul asta...

Pai te-ai spovedit si impartasit destul de des, deci stii ca Dumnezeu e cu tine.
(Ceri cumva semne si minuni ca sa crezi?)

Asta ma roade cel mai rau, sentimentul ca nu e cruce spre mantuire si ca e pedeapsa pentru ceva si nu stiu acel ceva ca sa l remediez si din aceasta cauza si deznadejdea si disperarea...

Adica sa inteleg ca tu spui ca te-ai spovedit de toate relele si ai cautat tot istoric si launtric si n-ai mai gasit nimic dar iata platesti ca un nevinovat care nu poate stii ce pacat a facut si pe nedrept trebuie sa sufere un calvar ingrozitor ca o victima care s-ar pocai dar nu e lasata, are urechile si ochii tinuti. Dragul meu, daca te-ai spovedit si te-ai impartasit totul raul a fost sters si a trecut. Suferi ca te apuca mai mari rele ce ies din tine? Vise-ganduri-hule-program cu exit hula-iute-scurta-maxima? Se poate intampla oricui. Vezi-le, deschide-ti ochii si le priveste, lasa-le sa se stranga o saptamana si apoi Duminica la liturghie cere-ti iertare pentru ele vreunui sfant sau lui Iisus. Saptamana urmatoare fa la fel dar lasa-le sa se stranga fara sa-ti judeci gandurile, fara sa-ti judeci iutimea, lasa-le sa se stranga. Nu opri, nu corecta. Apoi mergi la Hristos cu cosul, cu caldarea, cu ciubarul, cu galeata plina de pacate. Ti-e rusine? Si mie mi-e rusine dar daca asta se intampla. Nu trebuie decat sa recunoasti ca sunt ale tale toate hulele si crimele si blestemele ce se strang.

Sunt disperat ca isi intoarce Dumnezeu fata de la mine din cauza acestor ganduri, ca i se va sfarsi rabdarea intr o zi... etc. Stiu ca poate par absurde aceste ganduri, dar mi se pare cel mai rau lucru care i se poate intampla unui om. Sa cada din mila ui Dumnezeu.

Spui ca e vina lui Dumnezeu ca omul cade? Dumnezeu nu-si intoarce fata ci omul ii intoarce dosul, pleaca, il leapada. Daca tu vrei sa fii cu Dumnezeu atunci sigur si El vrea sa fie cu tine. Daca nici tu nu poti sta cu pacatul atunci esti pe calea cea buna caci nici Dumnezeu nu poate sta cu pacatul. Faci bine, vrei sa te desparti de hule pentru a te apropia de Dumnezeu. Sper ca nu vrei sa pastrezi hulele si sa stai cu Dumnezeu.

Adica sa ma trezesc intr o zi ca nu mai vreau sa ma pocaiesc, sa ma infranez de la pacat, etc.

Daca astazi stai in stare de umilinta, pocainta, infranare, stai sub vina si nu o arunci pe altii atunci poti spera ca si maine va fi la fel, daca astazi te mandresti si te lepezi si hulesti atunci ai sanse mari ca si maine sa se petreaca lucrurile cam la fel. Ai griji si frici desarte. Pai daca mergi in viitor cu stresul, cu grija, cu frica atunci mergi cu totul in viitor, in vis, in film caci daca mergi doar asa pe jumate, atunci o sa fii acolo cu visul, cu ideea dar o sa fii si in prezent dar nu o sa poti face nimic din prezent pentru ca in viitor prezentul e defat precut. O sa suporti toata neputinta in viitorul acela care are mainile si limba legata in trecut.

Stiu ca sunt obsesii astea, frici, datorita acestor ganduri, imi fac N scenarii bla bla..s-au dezvoltat cu timpul astea din cauza ca problema se agrava si astea mi le-am facut eu singur, combinatii de "N luate cate K"

Scenariile sunt inutile pentru ca in viitorul acela mergi doar pe jumate. Ca sa fie valabile trebuie sa mergi cu totul in viitor. Nu merge sa-ti spui ce o sa faci caci nu o sa poti sa faci ce-ti inchipui ca o sa faci asa ca du-te in viitor cu totul, du-te cu totul in scenariul respectiv si te comporta acolo asa cum crezi ca e bine.

Pana una alta ma lupt cat pot cu aceste ganduri, cer iertare Domnului, incerc sa nu ma las biruit de deznadejde si .fac rabdare.

Te lauzi cu gandurile? In mod normal omul ar trebui sa n-aiba niciun gand din moment ce Hristos e capul Barbatului. Gandeste seful si rezolva toate problemele. Barbatul doar sa se laude cu baraba lunga si deasa!

Recunosc: cu rabdarea stau f prost, am temperament f coleric, sunt iute la manie si nu stau prea confortabil cand rabd ceva ce nu mi place, desi dorinta sa fac acestea o am.

Da, executi un vis-hula-program iute iute in minte, vis, poate chiar in realitate. Solutia este sa deschizi ochii si nu sa-i inchizi! Deschide ochii, stai relaxat sa intre lumina.

Cu simtirea e mai greu !

E greu sa simti mila in momentul in care acuzi, in care te dezvinovatesti ca sa invinovatesti pe altul. Mila vine din iubire de Dumnezeu si asta ar trebui sa vrei, pentru asta ar trebui sa vrei sa fii cu Domnul.

[gpalama]

În prealabil postat de Moroco

Are, spui ca nu poti si el spune ca nu vrei. Daca vrei cu adevarat poti!
”Aveti mila de neputinta omeneasca”. (Arsenie Boca)

Nu ai zis nimic...

Pai te-ai spovedit si impartasit destul de des, deci stii ca Dumnezeu e cu tine.
(Ceri cumva semne si minuni ca sa crezi?)

Si ce vrei sa zici cu asta. Din nou nu ai zis nimic, doar vorbesti ca sa vorbesti si tu.

Adica sa inteleg ca tu spui ca te-ai spovedit de toate relele si ai cautat tot istoric si launtric si n-ai mai gasit nimic dar iata platesti ca un nevinovat care nu poate stii ce pacat a facut si pe nedrept trebuie sa sufere un calvar ingrozitor ca o victima care s-ar pocai dar nu e lasata, are urechile si ochii tinuti. Dragul meu, daca te-ai spovedit si te-ai impartasit totul raul a fost sters si a trecut. Suferi ca te apuca mai mari rele ce ies din tine? Vise-ganduri-hule-program cu exit hula-iute-scurta-maxima? Se poate intampla oricui. Vezi-le, deschide-ti ochii si le priveste, lasa-le sa se stranga o saptamana si apoi Duminica la liturghie cere-ti iertare pentru ele vreunui sfant sau lui Iisus. Saptamana urmatoare fa la fel dar lasa-le sa se stranga fara sa-ti judeci gandurile, fara sa-ti judeci iutimea, lasa-le sa se stranga. Nu opri, nu corecta. Apoi mergi la Hristos cu cosul, cu caldarea, cu ciubarul, cu galeata plina de pacate. Ti-e rusine? Si mie mi-e rusine dar daca asta se intampla. Nu trebuie decat sa recunoasti ca sunt ale tale toate hulele si crimele si blestemele ce se strang.

Din nou visezi si vorbesti prostii. Nu ajuta cu nimic paragraful asta. Este in plus

Spui ca e vina lui Dumnezeu ca omul cade? Dumnezeu nu-si intoarce fata ci omul ii intoarce dosul, pleaca, il leapada. Daca tu vrei sa fii cu Dumnezeu atunci sigur si El vrea sa fie cu tine. Daca nici tu nu poti sta cu pacatul atunci esti pe calea cea buna caci nici Dumnezeu nu poate sta cu pacatul. Faci bine, vrei sa te desparti de hule pentru a te apropia de Dumnezeu. Sper ca nu vrei sa pastrezi hulele si sa stai cu Dumnezeu.

Si cu ce il ajuta? Ii zici sa se desparta de hule. In sfarsit ai inteles ca vrea sa se desparta de hule... Cam putin la al 5-lea paragraf.
Din nou, nu ajuta cu nimic paragraful

Daca astazi stai in stare de umilinta, pocainta, infranare, stai sub vina si nu o arunci pe altii atunci poti spera ca si maine va fi la fel, daca astazi te mandresti si te lepezi si hulesti atunci ai sanse mari ca si maine sa se petreaca lucrurile cam la fel. Ai griji si frici desarte. Pai daca mergi in viitor cu stresul, cu grija, cu frica atunci mergi cu totul in viitor, in vis, in film caci daca mergi doar asa pe jumate, atunci o sa fii acolo cu visul, cu ideea dar o sa fii si in prezent dar nu o sa poti face nimic din prezent pentru ca in viitor prezentul e defat precut. O sa suporti toata neputinta in viitorul acela care are mainile si limba legata in trecut.

Din nou, nu ai o solutie, dar vorbesti si tu ca sa vorbesti.
Le-a facut pe taote, nu merge. Exact ce a gresit.
Din nou esti prin sant.

Scenariile sunt inutile pentru ca in viitorul acela mergi doar pe jumate. Ca sa fie valabile trebuie sa mergi cu totul in viitor. Nu merge sa-ti spui ce o sa faci caci nu o sa poti sa faci ce-ti inchipui ca o sa faci asa ca du-te in viitor cu totul, du-te cu totul in scenariul respectiv si te comporta acolo asa cum crezi ca e bine.

Si cu ce ajuta ce zici mai sus?

Te lauzi cu gandurile? In mod normal omul ar trebui sa n-aiba niciun gand din moment ce Hristos e capul Barbatului. Gandeste seful si rezolva toate problemele. Barbatul doar sa se laude cu baraba lunga si deasa!

Nu ai inteles care e problema, doar iti dai cu parerea. Barbologie fara legatura cu subiectul

Da, executi un vis-hula-program iute iute in minte, vis, poate chiar in realitate. Solutia este sa deschizi ochii si nu sa-i inchizi! Deschide ochii, stai relaxat sa intre lumina.

Tu stii ce se itnampla cu omul ala?
Elucubrezi solutii care nu au sens? Ce inseamna prostia asta "deschide ochii stai relaxat sa intre lumina"? Asta invatati la NIP meditatie?

E greu sa simti mila in momentul in care acuzi, in care te dezvinovatesti ca sa invinovatesti pe altul. Mila vine din iubire de Dumnezeu si asta ar trebui sa vrei, pentru asta ar trebui sa vrei sa fii cu Domnul.

Si cu ce ajuta cuvintele astea? Pe cine acuza omul asta? Ce legatura are invinovatirea cu mila si cu restul????


Ce e cu postul asta din care 9/10 sunt pe langa si un singur paragraf intelege despre ce e vorba?

Ti-am zis clar ca 80% din posturile tale sunt junk.

[Moroco]

În prealabil postat de gpalama

Nu ai zis nimic...

Asa este, au zis Demetrius si Arsenie Boca.

Si ce vrei sa zici cu asta. Din nou nu ai zis nimic, doar vorbesti ca sa vorbesti si tu.

Am zis ca daca fratele s-a spovedit si impartasit atunci poate fi sigur ca Hristos sufera patimile respective care-i mai apar impreuna cu el.

Din nou visezi si vorbesti prostii. Nu ajuta cu nimic paragraful asta. Este in plus

Paragraful nu ajuta insa ajuta textul din acel paragraf.

Si cu ce il ajuta? Ii zici sa se desparta de hule. In sfarsit ai inteles ca vrea sa se desparta de hule... Cam putin la al 5-lea paragraf.
Din nou, nu ajuta cu nimic paragraful

Pai el e trist ca vrea sa se desparta de hule si sustine ca nu e Dumnezeu cu el. L-am lamurit. Dumnezeu e cu cel ce se desparte de hule, de pacat, de rautate pentru a fi cu Dumnezeu. Daca el lupta sa se desparta Dumnezeu nu-l paraseste.

Din nou, nu ai o solutie, dar vorbesti si tu ca sa vorbesti.
Le-a facut pe taote, nu merge. Exact ce a gresit.
Din nou esti prin sant.

Solutia este sa mergi in viitor cu totul daca te ingrijorezi sau te stresezi. Daca ramai in prezent atunci cum vei putea face ceva in viitorul inchipuirii-scenariului in care te duce frica si atacul de panica?

Si cu ce ajuta ce zici mai sus?

Te ajuta sa poti face si acolo ceea ce poti face in realitatea prezenta.

Nu ai inteles care e problema, doar iti dai cu parerea. Barbologie fara legatura cu subiectul

Problema e stolhul cu ganduri hulitoare insuportabile si iutime care-l duce in atacuri de panica si de deznadejde crezand ca e parasit de Dumnezeu. I-am zis sa incerce sa-si curte inima si sa-si deschida ochii ca sa vada care e hula si iutimea repetitiva pe termen lung si sa nu tot le gandeasca prea mult caci Iisus e capul Barbatului deci el doar sa se laude cu barba deasa si lunga crezand in Hristos.

Tu stii ce se itnampla cu omul ala?
Elucubrezi solutii care nu au sens? Ce inseamna prostia asta "deschide ochii stai relaxat sa intre lumina"? Asta invatati la NIP meditatie?

Ai auzit de fapturile cele intelegatoare si pline de ochi pe afara si prin interior care stau inaintea lui Dumnezeu? Daca nu deschizi ochii relaxat cum ai putea sa-ti dai seama ce ti se intampla? Cand iti vine hula iutimea, de frica inchizi ochii si reactionezi ca un zombi orb. Daca intra lumina lucrurile se limpezesc si se linistesc, dispare frica de viitor, grijile lumii care ca niste maracini inabuse samanta Cuvantului iar in lumina dracii isi pierd puterea caci uneltirile lor se dau pe fata si-ti dai seama de viclenia care te ia ca sa le faci ispita-munca-programul scurt parazit si terorist.

Si cu ce ajuta cuvintele astea? Pe cine acuza omul asta? Ce legatura are invinovatirea cu mila si cu restul????

Pai in loc sa lupte toata ziua si noaptea cu gandurile ca sa se laude cu semetia mintii pana cade in deznadejde si mandrie mai bine ar implini porunca iubirii, curatirea inimii si lucrarea milei.

Ce e cu postul asta din care 9/10 sunt pe langa si un singur paragraf intelege despre ce e vorba?

Ti-am zis clar ca 80% din posturile tale sunt junk.

Nu vrei sa intelegi ce scriu. Daca nu poti atunci e bai caci vorbesc lucruri simple si elementare pentru cei asemenea mie, mediocri si mireni fara pretentii.

[Moroco]

În prealabil postat de matador

...sa trec prin calvarul asta...
Asta ma roade cel mai rau, sentimentul ca nu e cruce spre mantuire si ca e pedeapsa pentru ceva ... si din aceasta cauza si deznadejdea si disperarea...

Sunt disperat ...

Adica sa ma trezesc intr o zi ca nu mai vreau sa ma pocaiesc, sa ma infranez de la pacat, etc.

Stiu ca sunt obsesii astea, frici, datorita acestor ganduri, imi fac N scenarii bla bla..s-au dezvoltat cu timpul astea din cauza ca problema se agrava si astea mi le-am facut eu singur, combinatii de "N luate cate K"

Recunosc: cu rabdarea stau f prost, am temperament f coleric, sunt iute la manie si nu stau prea confortabil cand rabd ceva ce nu mi place, desi dorinta sa fac acestea o am.

Cu simtirea e mai greu !

Boala asta grava a hulei la adresa Dumnezeirii o am si eu, multi oameni o au si nu stiu ca o au.

Ea vine din faptul ca omul semetindu-se cu sine si cu pacatul ca sa iasa deasupra in "libertate" si mandrindu-se se inchina lui insusi si ar vrea ca si altii sa se inchine luiushi. Ar vrea sa-i faca cu dea sila si pe altii sa se inchine luiushi daca nu poate nicicum prin tot felul de tactici viclene si ispititor desfranate. Trece la terorism-ispititor daca nu-i poate pacali si insela sa se inchine benevol lui si idolilor sai.

Esti foarte nemultumit si suparat ca nu te inchini tie insuti si ca altii nu ti se inchina tie insuti. Nu poti suporta, iti sare mustarul foarte rapid, esti nemultumit si te razbuni groaznic, necrutzator, neiertator daca nu spre asta se indreapta lucrurile, spre inchinare la EUL tau.

Asta e boala: inchinarea omului la EUL propriu, EUL de om, de inger cazut si la eurile lumii tot ca un fel de inchinare la eul sau propriu si personal. Face "credinciosul" partizanate si lupte groaznice pentru aceasta inchinare la eul sau propriu sau la eul sefului sau lunmesc si uraste de moarte si de hula orice inchinare la adevaratul Dumnezeu.

Nu de la mine mi-am aflat boala asta groaznica si cumplita care chinuie ingrozitor ci de la Mesia, de la Hristos-Cuvantul...