Gânduri de hula, am mare nevoie de ajutor!

[Demetrius]

În prealabil postat de LuizaL9

Stimați frați/stimate surori întru Hristos, întâmpin mari probleme, iar sufletul nu mi se liniștește niciodată, nici măcar când îmi spun rugăciunea sufletului. Vreau să îl iubesc pe Dumnezeu, să îmi frământe inima și sufletul să-mi plângă după El. Ajutorul Lui este întotdeauna cu mine, dar nu pot depăși granița recunoștinței. De asemenea, am gânduri necurate, râd de Patimile Dumnezeului nostru, le nesocotesc, nu simt nicio tristețe, pe Maica Domnului o desconsider, considerând-o o femeie fără bucurii în viață, lipsită de inteligență, un model nedemn de urmat pentru feministele de azi. Aleg întunericul, fugind de cărțile în care sunt descriși Îngerii Domnului și Lumina Sa. Nu înțeleg Frumusețea Împărăției Sale, dorind mai bine Iadul. Sufletul îmi este fără substanță. Nu am nicio desfătare, nicio veselie, doar un gol. Măcar de aș fi tristă! Mă rog Domnului să mă întărească în această ispită, dar rugăciunile mele sunt în van. Vă rog, spuneți-mi ce aș putea face, cu cine să vorbesc! Sunt disperată!

Un paradox straniu este ca, asa cum remarca si Marcel_Ionut, esti constienta de minusurile tale duhovnicesti deoarece ai o cultura religioasa care te ghideaza, dar nu esti in stare sa le faci fatza pentru ca, cred eu, anumite patimi te "blocheaza" sa nu te descurci. Despre aceste patimi poate ca nu esti constienta, deci nu le stii, iar in scurtul(singurul) tau mesaj nu s-au evidentiat pe de-a-ntregul, desi lasi sa scape niste semne cum ca si tu ai fi o feminista dornica de bucurii de care Maica Domnului S-a ferit toata viata ca sa dobandeasca fericirea vesnica, nu bucurii ocazionale.

Eu vad niste contradictii in cuvintele tale(stare de constiinta vinovata fara tristete!!!) si ar fi nevoie sa ne mai scrii despre tine mai multe lucruri. S-ar parea, din spusele tale, ca esti singura, n-ai familie proprie, dar nu stai nici cu parintii, deci poate lucrezi...
Duhovnic ai?

Poate nu vrei sa ne scrii mai mult si totusi vreau sa-ti propun un proces destul de greu la prima vedere, insa care-ti aduce maaari beneficii. Vei vedea.

In primul rand, te spovedesti la primul preot, daca n-ai duhovnic; daca ai te duci la el, apoi te impartasesti.
Dupa aceea, timp de 40 de zile vei cauta sa te pazesti sa nu-ti doresti si sa nu-ti formulezi nicio dorintza personala de niciun fel, sa urmezi o viata cat mai simpla, sa nu urmaresti niciun program TV, sa postesti miercuri si vineri, toata ziua sa spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pe mine pacatoasa (Luiza...), miluieste-ma!", sa nu ai intalniri decat cu... familia, sa urmezi programul simpu bisericesc si sa citesti in fiecare seara (inainte de culcare):
https://doxologia.ro/ceaslov/acatist...celor-necajiti

In plus, toate invitatiile care vin spre tine sa le filtrezi prin sfatul imaginat al duhovnicului (sau al unui preot), chiar daca nu-i de fata.

Dupa cele 40 de zile vei veni si vei comenta primul tau mesaj de aici. De acord?