Sfintenia si grija de suflet, de viitorul lui fericit.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

TataYhWh e sfant-feciorelnic si din orice ascultare de El izvoraste sfintenia.
Domnul Iisus Hristos-Cuvantul e si El un Dumnezeu fara de pacat pe Cale in care locuieste sfintenia. Sfintii de aia sunt sfinti caci prin Duhul lor respira si sufla Duhul Sfant Dumnezeu. Sunt sfinti din iubire de Dumnezeu pentru ca le e foarte mila de oameni iar grija si mila lor e sfanta caci mila lor cauta sa-l invesniceasca in fericire pe om.

Intrebarea care deriva din raspunsul la prima intrebare este: alegem si primim sfintenia lui Dumnezeu?

Sigur ca toti vor raspunde ca au ales si ca aleg mereu sfintenia Domnului adica sfintenia ce purcede din TataYHWHar citit (Tataiu) ca si slava, credinta si lucrare de iubire exemplificata prin Domnul Iisus Hristos-Cuvantul Duhovnicesc si care izvoraste prin sfinti insa in realitatea istorica se vede ca foarte putini oameni intro generatie aleg si primesc sa stea subântru sfintenia Divinitatii in timp ce 99,999% din populatie stau in lumea pacatului lucrandu-si nepasarea de suflet, risipirea si pieirea, caderea intru lepadare si dezbinare spre rautatea egoist-insingurata si mandra.

Deci ce este aia sfintenia de este ea atat de importanta pentru prezentul si viitorul sufletului? Poate cineva sa raspunda? Are curaj?

Si-inca o intrebare incuietoare:

Exista sfintenie in mine insumi de la mine insumi?
Care e deosebirea dintre sfintenia de la Dumnezeu si ”sfintenia” de la mine insumi?
Si care e deosebirea dintre grija-stressul de la Dumnezeu si grija-stressul de la mine insumi (&&lumea)?

Are vreo valoare ”sfintenia” de la mine insumi pentru mine sau pentru cineva?

Deci e sfintenia si grija-stressul de la Dumnezeu impreuna cu sfintii care asculta de El, apoi sfintenia si grija-stressul de la lume impreuna cu duhurile rele care asculta de ea si de ei intre ei si apoi sfintenia si grija-stressul de la mine insumi care ascult de mine insumi.

Care deci sunt de ales, de primit si de ascultat?