Ce rost are viata?

[Moroco]

În prealabil postat de Krautrock

Înainte de a fi creștin am fost om. Sau credeți că nebotezații nu sunt oameni?

Halal realitate! Problema e tocmai că religia e rău certată cu realitatea.


În cărțile voastre de teologie se vorbește despre Dumnezeu. Există enumerate o groază de argumente logice că Dumnezeul acesta există. Însă toate aceste argumente au fost infirmate ca fiind din punct de vedere logic incorecte. Și totuși ele continuă să apară în cărțile de teologie. Rămâne să ne întrebăm: ce e mai important pentru creștini, adevărul sau credința? realitatea din afara noastră sau acea realitate pe care ne-o construim în mintea noastră? Un om care crede ceva greșit pentru că nu are dovezi că greșește e pur și simplu un om indus în eroare. Un om care continuă să creadă ceva în ciuda tuturor dovezilor care sunt împotriva lui e însă un om care are o problemă de moralitate. Apropo, când veți scoate din cărțile voastre argumentele în sprijinul existenței lui Dumnezeu? Sau e bună minciuna atunci când e în avantajul vostru?

Eu cred că omul e o ființă care are întipărită în suflet nevoia de adevăr. El poate greși. Poate să creadă în lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea însă posedă instrumentele care îi permit să rupă legătura cu eroarea. Și unul dintre aceste instrumente e logica. Teologia creștină a fost construită pe Biblie (plus tradiție) și pe logică. Atunci când acuză logica spunând că omul nu poate ajunge la adevăr de unul singur, teologia își distruge propriile fundamente, deoarece, până la urmă, teologia a fost construită de oameni. Și chiar dacă ea ar fi fost produsă în urma unei intervenții divine, fără logică teologia nu poate fi înțeleasă de oameni. De altfel nimic nu poate fi înțeles în absența logicii. Fără aceasta nu există gândire. Există emoție, există convingere, există chiar credință. Da, există oameni care cred un lucru chiar dacă sunt incapabili să arate de ce cred acel lucru. Este credința creștină așa ceva? Dacă ați început să înjurați logica, probabil. Dacă vă e teamă să vă puneți întrebări referitoare la fundamentele credinței voastre, mai mult ca sigur.

Credeam că scopul vieții e să faci în orice moment în așa fel încât să fii un om bun. Și credeam de asemenea că omul are suficientă minte și judecată să știe ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă, fără să fie nevoie ca o instanță supremă să-l împingă de la spate în orice moment. Sau credeți că suntem atât de idioți încât suntem lipsiți de simțul adevărului și dreptății?

Dacă am fi lipsiți de simțul adevărului și dreptății am mai putea fi învinuiți atunci când facem ceva rău? Poți da în judecată vita lipsită de judecată care a mâncat iarba de pe tarlaua vecinului? Logica, bat-o vina! Nu scăpăm deloc de ea...

Draga domnule, vad ca ati ajuns om... om ”bun”... om ateu...
Nu va invinovatesc pentru ca asta va baga in cap lumea cu toate scolile si universitatile ei pentru interesele ei. E firesc ca la un momendat sa credeti si sa acceptati de bun ceea ce ati fost obligat sa invatati caci scolile sunt obligatorii iar ca sa treci examenele la facultati esti obligat sa inveti si sa iei de bun toate teoriile si toate ”adevarurile” predate acolo, vezi darvinismul, creationismul bing-bangist, teoriile stiintifice ale globalismului materialist-dialectic, vezi toata justitia si libertatea lumii, toate razboaile imperialiste spre distrugere si ocupatie, spre silnicie... deci esti stapanit de credinta in aceste duhuri lumesti necurate, eretice, esti otravit si te crezi mare erou al adevarului eretic pana la ateism.

Defapt ce marturisesti dumneata ca lumină revolută e din pacate duhul de parvenire al omului ”smintisor”-”stiintific”-”informat-informator” caruia ii place se se înalțe, sa se laude si sa se slaveasca pe sine insusi mai mult si mai presus decat orice si oricine.

Deci ce crezi dumneata? De ce oare omul lumesc tinde spre parvenitism pana la ateism, spre necredinta satanista sustinand din toate puterile duhul lumesc ateist? Pai ce crezi ca s-ar intampla cu el si cu lumea lui daca omul ar recunoaste dovezile si existenta lui Dumnezeu care a zis prin Hristos: ”Eu sunt Alpha si Omega, Începutul si Sfârșitul... Calea, Adevarul si Viata... cine crede in Mine si în Cel ce M-a trimis (Tatal si Duhul Sfant) se va mantui iar cel ce nu va crede se va osandi”...

Oare n-a dovedit Hristos cine este Adevarul cu varf si indeasat iertand chiar rastignit pe sf. Cruce spunand ca omul, saracul de el, nu stie ce face?

Deci ce crezi ca face omul? Iți zic io ce face: OBROC, asta lucreaza toata ziua toti obrocistiintificii si ereticii pana ajung la ateism, adica la omul-pamant, omUl-obroc care se intorce in pamant de frica luminii care i-ar putea vadi pe cele ascunse cu care da mereu sa se ascunda ca sa le poata face pe ele, pacatele, necredintele, parvenitismul si ipocrismul, cruzimea rautatii, desfranare, pedofilia-inselarii iubirii.... daca s-ar putea chiar in lumina sau inaintea Domnului si a sfintilor ingeri, adica obrocul desavarsit in obrocistiintza stiintelor necurate, ca sa poata blestema, huli si manca din blestem k gLumea ”libera” plina de gurile rele parvenite si de sarcazmul ei ipocrit si desfranat.

Realizezi?

Iar fara Lumina adevarului Asdevarat cum ar putea lucra cineva rabdarea smerit-blanda a inimii si mantuitoare dezvinovatind mereu aproapele si calaul?