Miscarea Pamantul Stramosesc

[Moroco]

„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
1) Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi alte soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

2) Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n mâini avem un sânge creștin daco-roman,
Şi că-n a noastre piepturi ținem cu fală-un nume
Triumfător în lupte, pe Decebal-Traian !

3) Înalţă-ţi a ta frunte şi cată-n giur copile,
Cum stau ca brazi-n munte voinici sute de mii;
Un Glas ei mai aşteaptă şi sar ca drepți-n stâne,
Bătrâni, bărbaţii tineri, din munţi şi din câmpii!

4) Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu vieți crucificate, cu focul vostru-n vine,
„Vrem viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

5) Pre voi vă dezbinară a pizmei răutate
Şi oarba viclenie la Prut şi în Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Sperăm că vom da mâna, să fim dea-pururi fraţi!

6) O mumă văduvită a lui Ștefan cel Mare
Pretinde de la fii o mână d-ajutori,
Îmbărbătează-n lacrămi Credința-n fiecare,
Să nu se facă-n cursă ca Iuda tradatori (vânzători)!

7) Prin fulgere să meargă, prin trăsnet şi pucioasă,
Deloc sa nu se-piardă din gloriosul loc,
Când patria sau muma, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

8) Destul, opriți păcatul, pofta semetei lumi,
A căror plăgi fatale şi azi le resimţim!
Acum ne bagă gheena în vetre si-n străbuni,
Dar martor ne e Domnul că nu le mai primim!

9) N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui fățărnicie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm?
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba? Nici morţi nu le-o mai dăm!

10) Preoți din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi români că oastea-i binecuvantată
Să-nvingă tot păcatul întregi-relei firi (lumi).

11) Strajeri cu crucea-n frunte, vegheați, oastea-i creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși in vechiul nost pământ (şi-n iadul din mormânt!)

12) Strajeri cu crucea-n frunte, vegheați, oastea-i creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși in vechiul nost pământ (şi-n iadul din mormânt!)