Vreau sa ma apuc sigur și foarte serios de sport

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Nu cunosc situația personală a lui Alin să știu de ce are omul nevoie, sunt sigur că duhovnicul și doctorul lui știu mai bine ce îi trebuie pentru sănătate. Eu răspund la un topic pe un forum creștin să aduc în atenție creștinismul indiferent de activitate.

Păi a spus omul pe alte topicuri, credeam că ştii dacă eşti din 2008 pe site.

În prealabil postat de RappY

Cât despre judecățile tale pe care tot continui să mi le atribui... Eu am făcut sport cam toată viața și știu cum e să te lași prins în competiție și să uiți pentru ce faci asta. Nu sunt deloc de acord cu atitudinea ta prin care încerci să separi lucrurile când Dumnezeu trebuie să fie în toate.

Fără spirit de competiție stagnezi și regresezi, iar apoi doar ca să revii în formă faci efort mult mai mare decât dacă nu te delăsai.
Alin a povestit că a făcut sport în primii 18 ani din viață și că avea o formă decentă fără probleme cu obezitatea.

Și călugării fac competiție între ei, care e primul la slujbă în Biserică, cine face mai multe metanii, cine postește mai aspru, cine citește mai multe acatiste, paraclise, cine știe pe de rost mai multe rugăciuni ortodoxe, cine știe psaltirea pe dinafară.

În prealabil postat de RappY

Lui Alin îi doresc sănătate multă și să facă ce i s-a spus la doctor. Nu trebuie să îți fie rușine să mergi la sală, e un exercițiu duhovnicesc chiar să lași mândria și teama de a fi judecat. O să fii ușurat când ai să vezi că lumea își vede de treabă acolo și nu stă să judece fiecare nou venit. Poți să alergi dacă vrei să faci fitness dar iar e bine să vorbești cu cineva despre situația ta fiindcă alergatul poate cauza probleme la picioare mai ales dacă ești mai greu momentan. Tot la fel cu greutăți nu aș recomanda că pot fi periculoase depinzând de nivelul tău, dar la sală te pot ajuta instructorii să ai o formă corespunzătoare să nu te rănești. În orice caz, sfatul meu este să te rogi înainte, în timp, și după, și Dumnezeu o să îți dea și curaj să vorbești cu cine trebuie și să faci ce e nevoie.

Mai bine face sport, costurile medicale plus faptul că multe discipline/specialități medicale sunt descoperite în multe județe ale țării te-ar face să te gândești în mod normal că nu e bine să trăiești o viață dezordonată că oricum te salvează medicii.

Nu cred că te poți concentra la rugăciune în timp ce ai un ritm alert, mai degrabă rugăciuni scurte.

Majoritatea fac mişcare mai mult decât sport, pt că sportul de performanţă presupune accidentări, sau perioade cu stări de rau de la prea mult sport, plus investiţii.

Deci corect spus cine se mişcă de doar 2 ori pe săptămână face mişcare, cine se antrenează zilnic abia începe să fie sportiv.

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Și călugării fac competiție între ei, care e primul la slujbă în Biserică, cine face mai multe metanii, cine postește mai aspru, cine citește mai multe acatiste, paraclise, cine știe pe de rost mai multe rugăciuni ortodoxe, cine știe psaltirea pe dinafară.

Nu e nicio problema in a face competitie. Eu ce-am zis? Am zis astfel: "să te lași prins în competiție și să uiți pentru ce faci asta." Sunt 2 lucruri acolo nu doar primul. Cat despre paralela ta cu calugarii, sunt alte 2 lucruri de punctat:

1. Legatura dintre a posti aspru, a sti rugaciuni, etc. e mult mai directa cu crestinismul, deci poate direct sa te puna in legatura mai stransa cu Dumnezeu. Aici nu e nevoie sa cauti o legatura prea mult caci e evidenta.
2. Si astea pot fi daunatoare daca sunt motivate din spirit pur competitional ci nu de dragoste pentru frati si pentru Dumnezeu.

Vad ca tot insisti pe aceasta idee pre-crestina (e.g. olimpiada antica) de a fi mai bun pentru a fi mai bun, de a nu stagna, de a face performanta, de a fi cel mai bun pentru a fi cel mai bun. La ce bun sunt astea daca nu te apropie de Dumnezeu si de mantuire? E in regula sa fii competitiv in a-ti iubi aproapele, in a nu pacatui, in a fi cel mai smerit. Dar astea-s bune fix pentru ca te ajuta sa devii un mai bun crestin, nu pentru spiritul competitiv in sine de parca a fi cel mai bun la baschet e un scop final.

În prealabil postat de ALARIC

Sunt sporturi si "sporturi". Sport in sens de activitate fizica cred ca e foarte benefic. Mai sunt si cele profesioniste ca meserii. Mai sunt unele "extreme" in care adrenalina da senzatii tari. Depinde despre ce vorbim. Unele sunt individuale, altele de echipa. Una e sa alergi pe pista alta e sa cari pumni adversarului pana nu se mai ridica de jos. Unii se catara la 8000 metrii punandu-si sanatatea si chiar viata in pericol, altii zboara cu masinile la multe sute de kilometrii pe ora, orice greseala putandu-le fi fatala. Nu cred ca se poate trage o concluzie clara, e de la caz la caz. In cel de fata cred ca e chiar necesar. Asta e valabil si pentru mine.

De acord cu ce spui tu ca sunt unele sporturi mai rele ca altele. Ce mi se pare mie pana acum totusi e ca valoarea lor duhovniceasca porneste de la neutru (0) in cel mai bun caz la negativ in cel mai rau caz. Ce incercam era sa le gasesc o valoare pozitiva duhovniceasca, nu doar pragmatica sau lumeasca. Mi-a mai venit o idee: performanta si atletismul de nivel inalt inspira frumusete, laudand creatia Lui Dumnezeu prin a-i arata maretia. Astfel si cei ce fac sport fara a fi de performanta oarecum iau parte la aceasta frumusete intr-o proportie mai mica dar existenta. Adica slavirea Lui Dumnezeu prin frumusetea si tendinta catre perfectionare a creatiei. Bineinteles facuta cu cap, suflet, si inima, nu uitand telul final.

[ALARIC]

În prealabil postat de RappY

De acord cu ce spui tu ca sunt unele sporturi mai rele ca altele. Ce mi se pare mie pana acum totusi e ca valoarea lor duhovniceasca porneste de la neutru (0) in cel mai bun caz la negativ in cel mai rau caz. Ce incercam era sa le gasesc o valoare pozitiva duhovniceasca, nu doar pragmatica sau lumeasca. Mi-a mai venit o idee: performanta si atletismul de nivel inalt inspira frumusete, laudand creatia Lui Dumnezeu prin a-i arata maretia. Astfel si cei ce fac sport fara a fi de performanta oarecum iau parte la aceasta frumusete intr-o proportie mai mica dar existenta. Adica slavirea Lui Dumnezeu prin frumusetea si tendinta catre perfectionare a creatiei. Bineinteles facuta cu cap, suflet, si inima, nu uitand telul final.

Nu stiu, poate ca sporturile de echipa sunt ceva mai aproape de ce propui tu, cand fiecare trebuie sa invete sa conlucreze pentru binele general (al echipei sau ceea ce reprezinta ea etc). Cumva individualismul e lasat mai in spate pentru binele general, esti doar o rotita in ansamblu. Cuvantul EU tinde sa devina NOI. Mie personal mi-a placut si ca jucator si ca om in general de Gica Popescu, nu avea "aere" de vedeta dar muncea foarte mult, vorbea putin si la obiect, era foarte calm si dadea incredere echipei.

[RappY]

În prealabil postat de ALARIC

Nu stiu, poate ca sporturile de echipa sunt ceva mai aproape de ce propui tu, cand fiecare trebuie sa invete sa conlucreze pentru binele general (al echipei sau ceea ce reprezinta ea etc). Cumva individualismul e lasat mai in spate pentru binele general, esti doar o rotita in ansamblu. Cuvantul EU tinde sa devina NOI. Mie personal mi-a placut si ca jucator si ca om in general de Gica Popescu, nu avea "aere" de vedeta dar muncea foarte mult, vorbea putin si la obiect, era foarte calm si dadea incredere echipei.

Exemplul tau e si mai bun mi se pare. Sunt de acord ca sportul individual e greu sa nu decada in ceva individualist si mai apoi cripto-pagan. In schimb sportul de echipa e calitativ diferit si pare superior dpdv duhovnicesc. Mersi de raspuns!

[Iorest]

În prealabil postat de ALARIC

Nu stiu, poate ca sporturile de echipa sunt ceva mai aproape de ce propui tu, cand fiecare trebuie sa invete sa conlucreze pentru binele general (al echipei sau ceea ce reprezinta ea etc). Cumva individualismul e lasat mai in spate pentru binele general, esti doar o rotita in ansamblu. Cuvantul EU tinde sa devina NOI. Mie personal mi-a placut si ca jucator si ca om in general de Gica Popescu, nu avea "aere" de vedeta dar muncea foarte mult, vorbea putin si la obiect, era foarte calm si dadea incredere echipei.

Şi jucătorii dintr-o echipă se antrenează individual şi cei care muncesc mult ies în evidenţă ca omul meciului, MVP şi aşa te poţi trufi şi cei care fac sporturi individuale au parteneri de antrenament sparring partner şi în tenis şi în sporturi de contact și se antrenează pe grupe de vârstă și pe nivelul acumulat.

La înot e ştafetă, deşi „aleargă” pe culoarul lor.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Vad ca tot insisti pe aceasta idee pre-crestina (e.g. olimpiada antica) de a fi mai bun pentru a fi mai bun, de a nu stagna, de a face performanta, de a fi cel mai bun pentru a fi cel mai bun. La ce bun sunt astea daca nu te apropie de Dumnezeu si de mantuire? E in regula sa fii competitiv in a-ti iubi aproapele, in a nu pacatui, in a fi cel mai smerit. Dar astea-s bune fix pentru ca te ajuta sa devii un mai bun crestin, nu pentru spiritul competitiv in sine de parca a fi cel mai bun la baschet e un scop final.

Aşa au crescut în acest spirit Hagi şi ai lui, altfel nu făceau performanţă.
Performanţa în sine nu e ceva rău, pt că şi Djokovic din resursele aduse de performanţă a putut face donaţii mari şi şi-a schimbat şi lui şi familiei lui nivelul de trai.

De unde ştiu că sportul nu e un culoar prin care Dumnezeu îngăduie bunăstarea sau binecuvintează pe unii.