Postul negru

[Moroco]

Cine te lasa si pe tine pe forum sa elucubrezi chestii in fiecare post?

E greu si grav sa lasi un caine turbat intr-un sat, dar un pui de drac pe un forum...

Mare pacat ca adminii nu au inteles ce se intampla pe forum.

E unii peste tot, nu dam nume, care nu-si incap in prorpia piele vrand sa pocneasca, darmite atunci, pe forum, cum o sa incapa ei? E clar ca nu pot si nu vor sa incapa nicicum de altii asa cum nu incap prin piete libere unii precum Austria sau Olanda de Bulgaria si Romania sau iata precum nu incape, unii, culmea, pe un forum crestin-ortodox, unde fiecare parere libera conteaza, ca doar de aia e forum orice forum, prin definitie fiind locul unde sunt ascultate si permise in mod liber parerile fiecaruia. Ei vor sa desfinteze si libertatea si definitia forumului. Au impresia asa ca baietii destepti, ca baietii destepti din energie, ca ei au pile mari pana si la Dumnezeu incat isi pot permite sa judece ei in locul Lui mimand ca maimutele si camelehotii virtutea precautiei si chibzuintei plagandu-se cu viclenie ipocrita ca cica nu mai pot ei de grija altora, a poporului sau a ortodoxiei, nu mai pot ei rabda durerea, dandu-se mari victime vrednice-VIPeretice, avertizand, ingrijorand, disperand, tragand sirena lui Roaita, sustinand ca se face dezbinare, tulburare, pacatuire, pierzare, blasfemie, dorind sa-i inhatze si sa-i inhaiteze pe toti daca s-ar putea, punandu-i sa ia atitudine si sa slugarniceasca si ei la interesul egoist propriu, interesul bolii profesionale tembeologice, slujind toti cu slugarnicie mamoniaca unui prozelitism religios pripit si totalitar-tortionar, cerand sa se faca silnicie, nedreptate "mantuitoare", pace lumeasca in minciuna, tradare si lasitate. Pentru asta grozavindu-se in minciuni si defaimari, in greseli fatale de care nu le pasa, nu se sfiesc sa nu pismuiasca si sa nu se razbune pripit ci judecabd si oasndind si punand cu tupeu maxim etichete cumplite si diagnostice incurabile umilitoare au impresia ca sunt in asentimentul dreptilor, sau a sfintilor si a Bisericii si ca au pile mari la Dumnezeu, culmea, tocmai la Domnul Cel mai drept si nemitarnic, inchipuindu-si ca pot sa se comporte fata de altii, foarte urat, asa cum vrea muschii lor condusi de neuronul lor cel istovit si trufash, singurul ramas in capul lor incapatanat si ambitios, tare la cerbice, asa ca cel mai mare si mai tare (prost) din parcare care-si impune legea lui, legea pumnului, legea razbunarii lui dandu-se biciului lui Dumnezeu ca Atila, ravnind implinirea iubirii si maririi lui de sine insusi, trufia nepasarii si neascultarii de Dumnezeul Care a spus omului ca a Domnului este razbunarea iar, el, omul si atat, sa nu judece si sa nu condamne caci pe sine insusi se judeca si se condamna oricat i-ar parea ca face bine neascultand!... de Dumnezeu.


Sa postim deci ori de cate ori e nevoie si sa rabdam si sa discernem ca sa nu punem botul la cererile ipocrite de tzepuiala si autotzepuiala ale unora sau altora, nu dam nume si hai mai bine sa ne concentram la Credinta, Speranta-nadejde si Dragoste... de Dumnezeu si de aproape, caci lucrarea asta daca nu o avem nimic (nu) suntem decat anatema.

[Moroco]

”Sa nu avem ura fata de nimeni si atunci chinul ceala se scurteaza si devine si folositor”

”Dragostea face doar bine”

”Daca nu suferi nu simti ca traiesti dragostea”

”Cand is la limita (mortii) incep sa glumesc” ... despre moarte.

”Nu toate suferintele sau chinurile sunt mantuitoare, sa ne fie clar, deci alea care ni le facem noi, cu buna stinta ne facem rau, alea nu-s mantuitoare...”

”...cealanta trebuie sa te caiesti tu ca ai ajuns la boala ceia din prostia ta”

”...cautati intotdeauna cand sunteti in suferinta sa va smeriti fata de Dumnezeu”

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

”Sa nu avem ura fata de nimeni si atunci chinul ceala se scurteaza si devine si folositor”

”Dragostea face doar bine”

”Daca nu suferi nu simti ca traiesti dragostea”

”Cand is la limita (mortii) incep sa glumesc” ... despre moarte.

”Nu toate suferintele sau chinurile sunt mantuitoare, sa ne fie clar, deci alea care ni le facem noi, cu buna stinta ne facem rau, alea nu-s mantuitoare...”

”...cealanta trebuie sa te caiesti tu ca ai ajuns la boala ceia din prostia ta”

”...cautati intotdeauna cand sunteti in suferinta sa va smeriti fata de Dumnezeu”

Credinta si "Toate virtuțile lucrează pentru mântuirea noastră, dar nici una nu lucrează ca smerenia"... care nu uita nicio clipa de iubire=ascultare si de mila.

[Moroco]

Multa mila, nu pupila, papila sau popila slavei desarte.

Unii, nu dam nume, cred cu mare entuziasm si euforie si isi pun nadejdea in samanta viitorului, samanta aia minune bine manipulata genetic si scoasa din laboratoarele stiintifice alchimiste dupa o munca indelungata si laborioasa facuta pe calculatoarele cuantice, din care va iesi pomul care o sa rodeasca un fel de roade care nu vor fi altceva decat bani. De necrezut insa pomul acela va rodi bani!

Entuziasmul si euforia se va generaliza pentru ca fiecare va putea primi o samanta din acest pom si punandu-o in pamant, ea crescand, pomul rezultat va rodi fie roni, fie dolari, fie euroi, fie alte valute. Deci cine va fi oare barbatul acela care va birui ispita din pofta sufletului sau si din sine, dorinta dorintelor inimii capiate, si care se va pocai si nu va mai visa la aceasta samanta minunata pentru el si familia lui nevrand nici s-o semene si nici sa-i rodeasca tarina rod dublu incat belsugul bun pentru timpul nirbanic sa nu-i mai incapa in hambare? Cum credeti ca se va numi acel pom atat de ravnit de toata lumea? LuUmE? Mamon? Mamona? MamonaA? Nirvana? Erectica? IsPitoVanDame? SuperMban? Bantman? Mr. LovaLova, fantastic bombastic? CuuuUUUUUuuuuuum se va chema? Pomul care face mere se cheama mar, cel ce face pere par, si cel ce face ciori? Cum se cheama pomul ce face ciori, ereti, uli? Cior?

Nu uitati ca orice ai afara de Dumnezeu este o sclavie la ceea ce ai si care te opreste si te incurca de la a putea sa mai faci binele!

[Moroco]

Nu-ti fura caciula si nici casa ci invata de la melc cum se Melckisedecasifica sufletul lepdand casa lumeasca, trupeasca vremelnica pentru cea vesnica dupa randuiala cu care este preot in veac Domnul Iisus Hristos-Cuvantul!

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Nu-ti fura caciula si nici casa ci invata de la melc cum se Melckisedecasifica sufletul lepdand casa lumeasca, trupeasca vremelnica pentru cea vesnica dupa randuiala cu care este preot in veac Domnul Iisus Hristos-Cuvantul!

Acest proces al Credintei de implinit prin credinta cu credinta neindoielnica in ea sau intre ele duce la infaptuire prin rabdare si asa ne mantuim sufletul... dand lauda, slava, marire, ascultare, iubire, credinta lui Dumnezeu Sfantul... facand mila cu inima buna.

[Moroco]

Pentru unii a inceput postul nasterii Domnului de Craciun, pentru altii incepe abea peste 13 zile ca in Cer. Sa ne bucuram in Domnul Iisus Hristos-Cuavntul si unii si altii postind impreuna.

Prin post sa iesim din depresia intretinuta de pacat, patimi, lumea ”buna” a conflictului smintit[depresia intretinuta de prostie incat sufletul-duhovnicesc se chirceste suferind placerile sclaviillor ca intr-o puscarie a cruzimii prin nemultumiri de Dumnezeu pana la revolta si iesire din minti agresiv-depresive-triste, autovictimizari false si ipocrite, vaitari si plangeri de aproape pana la razbunari in loc sa ne vaitam si sa plangem pe aproape pana la mangaieri nepacatoase, reprosuri pentru dadorii inchipuite, false, absurde, necuviinte, lipse de respect, badaranii, indrazneli corcite, betii-fermecari-incantari de sineele mare nascocitor de faradelegi stiintifice, dedari la rele, la rau, la mandriile neascultarii si necredintei plina de trufii si arogante, la placeri labordelatoare mai presus de orice de parca ai fi in ”suflet” o balta-troaca de hranit purcelasii demonizati si scrofitele tinere carora ai vrea sa le dai satisfactiile tupeului razbunarii pripite, a lepadarii si trdarii prin marcajul cipuitor al hulei si injuraturii cu blestem, lenevindu-te si dormitand apoi in tradare, in inhaitare, in schimbari de apartenenta ca in pace si preteshug, lansandu-te in vorbarie desarta pentru inselari profitoare si pentru inselaciuniuni mamoniace parvenitoare sub nume de mare (rau) si insemnat prin semne si vrajitorii pline de coincidentele ghinionorockului meloman armonic si bucataricesc-actoricesc impostor adancit in impostura si ura hulpava, asa ca grozavii ce se dau prostii chiar fiind prosti, dementi de prosti, prea primitori de "buni" la suflet ca sa mance toate jertfele idolesti cu idoli cu tot dupa ce au doborat zidurile si pietrele din calea spre ele, spre troaca din baalta, modelul lor de viata, troaca demonilor tuturor patimilor pacatoase si trufase, ravnind sa vina prin ei ispita si raul ala care vine, de care tuturor le e frica, ei ravind sa-l faca, de grozav de prosti ce sunt, ca sa se laude ca beroii victimelor "vrednice". Acolo-i mocirla in care colacaie ispitele ce se satisfac fara numar, acolo in caderea mintii duhovnicesti teologice in carnea interioara, inima-stomac-plaman-matze-sex si din amestecul asta rezultand un fel de ”sufelt” de baalamucinceai de barihuana asezonat cu fructe de mare somitate stiutoare ce uita complet de Credinta evitand dinadins pe adevaratul Mesia (solutia cea buna la orice problema... de iubire).]

Vasile Banescu, purtatorul de Cuvant:
”Postul
Lucidă revenire în sine, adunare a minții din risipire, civilizare a inimii, domesticirea poftelor, potolirea patimilor.

Atenție morală orientată intens spre C/celălalt.
Iertare și împăcare.

Efortul detoxifiant al abținerii de la comiterea răului de orice fel în relația cu sine și cu ceilalți.

Privilegierea binelui concret pe care îl putem face altora, iertând, ajutând, dăruind.

A posti nu înseamnă a te înăcri. Postul în cunoștință de cauză nu-ți compune o morgă trist contemplativă, grijuliu afișată în public, nu-ți inspiră o orgolioasă comparare cu alții care nu postesc sau vreo mustrare aspru moralizatoare, inclusiv de la altar, ci sobrietate, reflexivitate și măsură în toate.

Postul nu e o seacă obligație impusă de la vlădică până la opincă, ci un necesar imperativ duhovnicesc, o îmbrăcare smerită a hainei sale despătimitoare după măsura neputințelor cu care ne luptăm fiecare.
Recuperare a libertății pierdute prin împătimire.

Un mic exercițiu ascetic de renunțare la ceea ce ne învârtoșează, o luptă cu sinele egolatru pentru ștergerea fie și temporară a acestuia, a indiferenței, zgârceniei, disprețului, silei și agresivității în relația cu celălalt.

Bunăvoință, blândețe și - prin abolirea iadului urii și al vrajbei - împăcare și bucurie.

Postul înseamnă nu doar lupta cu „nebunia stomacului” lacom (gastrimargia), domesticirea fiarei acestuia, ci și lupta cu pofta de vizibilitate, cu dorința acerbă de a fi primul, călcându-i în picioare pe alții.

Postul coincide și cu ieșirea din cușca rece a egoismului și întâmpinarea caldă a aproapelui, inclusiv a celui împovărat de patimile pe care încercăm să nu i le mai judecăm, măcar pentru faptul că ale noastre ar putea fi mai mari și chiar mai multe.

Postim nu doar abținându-ne temporar de la anumite alimente, un exercițiu volitiv plin de sens, întrucât ne înviorează gândirea și ne ușurează lupta cu alte patimi, ci mai ales de la devorarea celorlalți prin bârfă și critici demolatoare, de la uciderea relației cu ei prin trădări, calomnie, ignorare și crudă nepăsare.

Postul, inclusiv ca răstignire a timpului inutil risipit și pierdut, este și răstignire a voii (nevoință), a puzderiei de pulsiuni egoiste, a lăcomiei desfiguratoare.
O cumințire lăuntrică prin renunțare, o civilizare a barbarului care devenim mânați exclusiv de instincte. O adâncă raționalizare.

Există inclusiv un post al cuvintelor, al ochilor, al urechilor. Al simțurilor noastre sălbăticite, bulimice, dezordonate. Contează enorm ce și cum vorbim, ce privim, ce ascultăm, cu ce ne umplem gândurile, precum și lupta tăcută cu ele.

Există și un post „mediatic”, care include greaua încercare de ieșire din adicția față de contemplarea narcisică a propriei imagini răsfrânte în social-media, față de folosirea excesivă a tehnologiei care ne artificializează relațiile și ne ofilește firava viața spirituală, ținându-ne departe de oameni dragi, de cărți, de liniște, de necesara „adunare a minții” din risipirea ei cea de toate zilele.
Postul este, în esență, o formă de luptă spirituală cu „marele dezbinator” care nu ratează ocazia de a ne ispiti şi asedia mai intens chiar în perioada în care ne străduim să devenim puțin mai atenți și mai buni, încercând să ne determine neobosit deraierea și capitularea, să ne împingă pe „calea cea largă” a comodităților și inerţiilor deja bine consolidate.

Postul unit cu rugăciunea și milostivirea poate deveni scut și antidot împotriva răului cu multe chipuri, prezent abundent în lumea noastră din care discernământul, cumpătarea, cuviința, bunele maniere și esențialul bun-simț au fost progresiv și progresist evacuate.

Prin post le putem redobândi, fie și temporar.
Ridicându-ne și mergând mai departe pe Cale.”