Metempsihoza și Reîncarnarea in Creștinism

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

A fost o pozitie respinsa continuu, nu "borderline".

Respinsa politic continuu de unii clerici, dar nu de Hristos.
Clericii care contesta continuu reintruparea sunt dintre aceia care astfel, prin "propaganda" lor anti-reintrupare, vor sa se infiltreze pe ei insisi in inimile mirenilor in fata lui Hristos.

Un calugar dintr-o manastire ortodoxa i-a spus mai demult varului meu Mihai(Dumnezeu sa-l odihneasca!) ca sufletul se reintrupeaza.

1. Trupul nu este o "inchisoare", este Templulul Duhului Sfant.
2. Cum ne putem mantui intr-o singura viata?

Daca trupul n-ar fi inchisoare, ci ar fi Templul Duhului Sfant, atunci la moarte sufletul nu s-ar desparti de trup, (re-edit) insa se desparte fiindca din cauza tentatiilor trupesti sufletul ajunge la limita tolerata a greselilor(pacatelor) si trebuie salvat, dar ia cu sine ”metehnele” greselilor pe care urmeaza sa le corecteze. Cum se pot corecta aceste metehne? Prin trecerea incercarilor in trup in necunostinta experientelor trecute, incercari stabilite prin destin la judecata particulara (imediata).

Nu ne putem mantui intr-o singura viata, asa cum spune in Pslamul 142:
"Nimeni din cei vii nu-i drept inaintea ta...", "Doar Tu singur esti fara de pacat", raspunde rugaciunea pentru cei adormiti.
De ce El este fara de pacat, iar noi nu suntem vrednici? Pentru ca El este Dumnezeu, iar noi suntem... oameni.

Cu toate astea, dupa multe-multe reintrupari, sufletul se intareste si invata sa se impotriveasca pretentiilor trupesti/lumesti/materiale (de care este starns legat) si sa le domine el pana la a-si induhovnici el trupul sau inmormantat care ajunge sa emane parfum bine-mirositor.
Si totusi, trupul nu se ridica la cer; sau s-o fi ridicat si noi nu stim?

... un copil poate sa fie mantuit prin munca altora intr-atat incat Dumnezeu sa-l cheme timpuriu la El sa nu mai fie nevoie de testul vietii.

Cum poate sa nu mai fie nevoie de testul vietii abia dupa ce el este in viata? Adica Dumnezeu il cheama la testare si dupa aceea nu mai e nevoie de testare? Ce "test" ar putea trece el asa de repede?

Nu e nicio absurditate. Poti sa te mantuiesti intr-o secunda, nu iti trebuie 10 vieti. Poti sa ai 10 vieti degeaba si sa nu te mantuiesti, poti sa ai cateva clipe de pocainta sincera si sa te mantuiesti. Timpul petrecut pe pamant va fi intotdeauna insignifiant comparat cu eternitatea, indiferent de cate vieti crezi tu ca traiesti. Pr. Papacioc ne-a zis un moment poate fi indeajuns sa ajungi la indumnezeire. Sunt oameni care se mantuiesc pe patul de moarte.

Nimeni nu stie ce este exact mantuirea, insa daca mantuirea are ca rezultat Invierea, atunci nu poate fi altceva decat o viata si suferinta si rastignire(moarte) ca a lui Hristos si astfel mormintele celor despre care credem ca, asa cum spui, s-or fi mantuit pe patul de moarte, sunt pline de oase care nu s-au ridicat la cer, deci nu s-au mantuit.

Lasa prostiile astea, nu duc nicaieri, n-o sa duca niciodata. Mai si incerci sa ratacesti alte oi, crezi ca asta-i drumul mantuirii? Vezi ca doar o viata ai, nu crede ispitele.

Mereu o viata am, cea curenta, nu pot da socoteala de alta(si nici nu ma intereseaza), decat de cea in care sunt intrupat.

În prealabil postat de RappY

Nu stiu ce zici aici. Imparatia Cerurilor deja este aici, a coborat odata cu Intruparea. O gasesti la Dumnezeiasca Liturghie in fiecare duminica. Se va desavarsi odata cu a Doua Venire. Viata deja a inceput, nu dormi pe tine. Lucreaza la mantuirea ta cat ti-a dat sa lucrezi.

@Seraphim7
Acolo viata este o continua existenta, contemplare si cunoastere Adevarata(dpmdv) si primul lucru dupa moarte este instant judecata particulara, care de fapt nici nu e o judecare, ci o prezentare ne-eschivata a sufletului imbracat cu aura jegoasa a faptelor sale din viata tocmai trecuta, prezentare in care insusi sufletul constientizeaza murdaria de pe aura sa in comparatie cu mediul luminos in care a ajuns; asta e toata judecata si de aici se deduce "sentinta" care trebuie dusa la implinire intr-o noua intrupare care se petrece doar in momentul/situatia cosmic/a care grupeaza toate conditiile astrologice pentru realizarea mantuirii intr-o singura viata indiferent de momentul istoric; aceasta Creatie a fost stabilita ontologic, de la bun inceput si in aceasta lume a venit Iisus sa ne invete Adevarul.
Succesiunea vietilor nu trebuie niciodata sa fie istoric cronologica, spre deosebire de evolutia personala, care nu poate fi altfel decat consecutiva(eteric-mineral-biologic-zoologic-omenesc-duhovnicesc-dumnezeiesc).

@Rappy
Dintotdeauna Imparatia Cerurilor este aici; depinde de constiinta fiecaruia.
La a doua Sa venire Hristos va separa oile de capre, care s-ar parea a fi o judecata obsteasca (dupa a 6-a extinctie) urmata de un nou inceput.
Desavarsirea nu poate fi (dpmdv)decat personala, caci dac-ar fi generala ar disparea lumea materiala.
Daca Dumnezeu e vesnic, Imparatia Lui crezi ca nu e?