Postul negru

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Postul se face pe langa cel la mancarurile pacatoase sau prea dulci si ametitoare intrzise si la neascultarea de Dumnezeu, plimbareatza ca un drog magnetic sau electromagnetic. Se ataseaza omul plimbaretz la cei si cele ce vin de la Dumnezeu, ca un atashat militar, ca un aghiotant ce cara servieta si inaltzandu-se pe sine in ipocrism cu inima ingamfata si aroganta vrea mereu sa fie el ascultat mai mult ca oricine. Si daca cumva i se ia jucaria cu care se lauda fara numar si fara sa ia in seama ce face, ajunge de se supara si se da victima vrednica si nedreptatita atat de ranita si defavorizata asa ca puii-mici care se plang vrand sa fie si ei auziti si ascultati cand cer... cand cer ei sa fie ascultati mai mult decat sfintii sau parintii sau chiar mai mult decat Dumnezeu exact asa cum cer erecticii si pa`storii sau "crestinii" imbracati la moda de crestin care o fac pe raspandacii prozelitistii mari sfatuitori si simbolizatori cerand mare si multa ascultare de... de sine insusi... vrand sa faca altii ceea ce nici ei macar nu fac, indreptatindu-se pe sine in razbunarea cumplita motivata de caraiala nemultumita ce le iese din autovictimizarea cu care se cainesc peste tot vaitandu-se si plangandu-se de cei ce nu ii mai primesc de 6uru infailibil, "binevoitor", ce da lectii engross, din scripturi si din toate domeniile inchipuindu-se buni si primitori ca romanii care se pricep la toate, de la fotbal, pana la dietele culinare, de la sfaturile medicale pentru orice boala inclusiv mentala, la politica, sport, arta pana la orice stiinta si intelepciune traditionala sau moderna nepricapand sarmanii de ei ca prin marirea si inaltarea asta de sine insusi ingamfata isi cam surpa sansele la mantuire ajungand sa cada in cap de la aplauzele desarte si de la linguselile naivilor care cu obedienta si slugarnicie le fac jocul-satanei viclene spre pierzarea lor, a celui scapat pe ulite cu propria soarta pierduta in maini ca sa propovaduiasca pocainta altora sau credinta sau alte lucruri ce vin de sus de la Dumnezeu, fara sa fi fost trimis de nimeni, decat de dorinta lui de a fi el ascutat mai mult ca oricine. Aceasta dorinta inselatoare e mai rea ca un idol pe care daca vei cauta sa il spargi s-ar putea sa te bata sau sa te urasca toata viata tinandu-te minte ca pe cel mai mare dusman care cica i-ai facut rau caci asociaza in sine, in suflet, in memoria pripita si scurtata, ideea ca i-ai facut rau asa cum parintii sau fratii mai mari fac rau puilor (handicapati) uitati care plang si cer si ei sa fie auziti si ascultati cand cer ... de mancare sau sa fie scosi din kkt si schimbati la scutece, fiind prea mici sa stie sa foloseasca toileta. Si daca le foloseste satana de partea sa si a lor aceasta revolta si nemultumire atunci e pericol ca sa-i faca sa cada ultrasi de partea pacatului si de partea neascultarii de Dumnezeu pe termen lung fiindca ei poarta in minte si in suflet rana asta ca o jignire amara si ca o umilinta de netolerat cerand mereu razbunare "mangaietoare" pentru a fi musai ei ascultati mai mult ca oricine pana la cearta si dezbinare in ciuda faptului ca exista in tara asta Har Domnului destui crestin-ortodocsi foarte bine instruiti si care duc o viata curata si sfanta ca sa imparta ascultare de Dumnezeu.

Se ataseaza omul de pacat si de tradare si se lauda atashat de mintea abisala care lucreaza inoirea pacatului si a tradarii de acolo dinauntru, din sine insusi. Iar atasharea e ca un fel de iubire... de idoli. E chiar atat de greu sa le lepezi pe toate (cele lumesti) pentru Dumnezeul lui Iisus? E chiar atata de greu sa fii drept ca Hristos-Cuvantul?

E chiar atat de greu sa zici a doua oara ”iarta-ma Tata”? Dar a treia oara? Esti constient cat de mult mai ai pana la a cere iertare de 70 de ori cate 7 pe zi?

Lupta duhovbniceasca nu e pentru oricine. Dracii, demonii si duhurile rele nu au putere sa faca rele lui Dumnezeu caci au fost surpati si legati si atunci insista ca porcii si din pisma uneltesc si te gasesc pe tine de fraier sa faca rau prin tine, caci tu reactionand te pripesti si nu te sfiesti indraznind sa faci rau cu putere mare in locul lor.

(Numai sa nu confunzi calea cea stramta si buna cu purcederea erectica din tine, cale iesita nu din semintele de grau contra celor de neghina si nici cu o cale monahala cu bucla egoista si imputita, o bucla interioara care-ti blocheaza swichurile si-ti defecteaza toata functionarea comunicationala a sistemelor pe interior fiind bun de muls si de supt de erecticele sexy ce vin cica sa te scoata din bucala mamoniacala prea egoista si sa-ti faca plozi pe care insa nu ti-i da sa-i afierosesti Domnului ci ii inregimenteaza la religiile lumii ca sa vina sa distruga dreapta Credinta, lasandu-te cu buza umflata pripit si tzepuit bucurandu-te pripit ca cica ai avut o relatie. Si nu cumva tradand sa ramai neschimbabil apoi in starea de dupa tradare avand si o fidelitate maxima la idolul credintei in necredinta respectiva nevrand sa tradezi si vrand sa locuiesti mereu in varianta asta a ta in care ai fost transformat si in care iti place pentru ca iti da asa o placere desfranata si o stare de bine desertificarea persoanei tale cu fata umana insemnata si cu traire comoda, ratata, mediocra, fugind mereu de raspundere si ascunzandu-te sa nu fi pus la greu insa socotindu-te stand asa departe de Hristos un smerit si un om modest care nu cauta sa se laude pe sine, nevazand ca defapt e doar un fricos penibil ce nu poate birui lumea.)

[Moroco]

Se ataseaza omul de pacat si de tradare si se lauda atashat de mintea abisala care lucreaza inoirea pacatului si a tradarii de acolo dinauntru, din sine insusi. Iar atasharea e ca un fel de iubire... de idoli. E chiar atat de greu sa le lepezi pe toate (cele lumesti) pentru Dumnezeul lui Iisus? E chiar atata de greu sa fii drept ca Hristos-Cuvantul?

E chiar atat de greu sa zici a doua oara ”iarta-ma Tata”? Dar a treia oara? Esti constient cat de mult mai ai pana la a cere iertare de 70 de ori cate 7 pe zi?

Lupta duhovbniceasca nu e pentru oricine. Dracii, demonii si duhurile rele nu au putere sa faca rele lui Dumnezeu caci au fost surpati si legati si atunci insista ca porcii si din pisma uneltesc si te gasesc pe tine de fraier sa faca rau prin tine, caci tu reactionand te pripesti si nu te sfiesti indraznind sa faci rau cu putere mare in locul lor.

(Numai sa nu confunzi calea cea stramta si buna cu purcederea erectica din tine, cale iesita nu din semintele de grau contra celor de neghina si nici cu o cale monahala cu bucla egoista si imputita, o bucla interioara care-ti blocheaza swichurile si-ti defecteaza toata functionarea comunicationala a sistemelor pe interior fiind bun de muls si de supt de erecticele sexy ce vin cica sa te scoata din bucala mamoniacala prea egoista si sa-ti faca plozi pe care insa nu ti-i da sa-i afierosesti Domnului ci ii inregimenteaza la religiile lumii ca sa vina sa distruga dreapta Credinta, lasandu-te cu buza umflata pripit si tzepuit bucurandu-te pripit ca cica ai avut o relatie. Si nu cumva tradand sa ramai neschimbabil apoi in starea de dupa tradare avand si o fidelitate maxima la idolul credintei in necredinta respectiva nevrand sa tradezi si vrand sa locuiesti mereu in varianta asta a ta in care ai fost transformat si in care iti place pentru ca iti da asa o placere desfranata si o stare de bine desertificarea persoanei tale cu fata umana insemnata si cu traire comoda, ratata, mediocra, fugind mereu de raspundere si ascunzandu-te sa nu fi pus la greu insa socotindu-te stand asa departe de Hristos un smerit si un om modest care nu cauta sa se laude pe sine, nevazand ca defapt e doar un fricos penibil ce nu poate birui lumea.)

E mare nevoie de smerenie, de inima blanda si de lacrimi la rugaciune, mai ales la alea din timpul postului. Nu se poate asta decat daca urmezi invatzatura.

[Moroco]

Avem multe pacate si ar trebui sa alegem zi de zi si ceas de ceas sa urmam pe Domnul nostru Iisus CHristos Cuvantul nicidecum pacatul improspatat care ar vrea sa te mantuie ca sa te crezi mantuit asa cum te simti deobicei autoindreptatindu-te cu grozavie in prea marea incredere pupilita dovedindu-te de crestin pierdut prin faptul ca nu mai cauti mantuirea ci alegi mereu pacatul sustinand ca nu ai incontro, ca nu ai de ales.

Cine oare e omul (zeul) prea insemnat din tine care se simte jignit cand este mustrat sau certat mintind ca i s-a facut si i se face rau maxim, reamintindu-si mereu ca i s-o facut rau pentru autoindreptatire? Idoleul, idolul razbunator cu rautate avand cele mai grozave orgolii prostesti ale trufiei aparatoare de puieus care iti cere sa trufesti tot mai mult, mai mare si mai tare ca sa te mandresti in unitate cu socoteala exclusivista de om cu purcederea pacatului pulumii din acest club select, lauata de fraieri si de puiidepui ca fiind dovada imputziferica concentrat-incruntata de ”cretinta” si ”smintenie”! Doar cu rugaciune si post iese afara! Alege sa urmezi Adevarul si El te va carmui si te va elibera ca la vreme de indoiala si ispita sa nu mai alegi pacatul sau lenea necredintei lui.

[Moroco]

Crestinii-ortodocsi si cei apocaliptici, seriosi, leapada definitv carnea, laptele, ouale, branzeturile, untul, untura, unsoarea, uleiul in exces, pestii, icrele, pita multa, apa multa, aluaturile in exces, mierea in exces sau de tot, dulciurile de tote felurile si soiurile, vinul in execs, alcoolul tare de tot si berea in exces, orice drog mai mare sau mai mic, ceai, cafea, tzigara, trabuc, guma, bomboane, medicamente, energizante, suplimente alimentare, anabolizante, defapt tot ce contine pacatuirea-inmultirea si facerea lumeasca si omeneasca sau animalica, nu doar in continutul lor ci si ce s-a depus pe ele sau in ele prin depozitare, prin manipulare, prin prezenta si vorbire de catre oamenii pacatosi si hulitori, de catre muncitorii pacatosi, tot ce este omenesc blestemat, scuipat, spurcat, pangarit, vrajit, barfit, bobonit, inrait, urat, tototot ce nu este curat sau curatit prin rugaciuni de credinta si sfintit sau trecut macar prin foc nu e de bagat in gura, nu e hrana ci otrava, e toxic oricat ar parea de dulce, de bun, de frumos sau de hranitor trupeste, dand satisfactii, odihna si placeri. Defapt astea distrug Credinta... Unitatea... Sfintenia... Smerenia... Pacea... Iubirea duhovniceasca, superioara... asa ca de sarbatori mesele bogate, betiile si ospetele cu toate ”bunatatile” sunt defapt o uraciune inaintea Domnului si nicidecum o sfanta masa de sarbatoare. Daca ar fi chemati toti saracii la astfel de ospete imbelsugate atunci ar ierta Dumnezeu insa mesele selecte in familie sau cu prietenii de sarbatori sunt o uraciune, o prostie, o umplere interioara cu pacatele si inmultirile tuturor animalelor si pestilor, cu lichidele si aluaturile lumii si nicidecum o traire crestin-ortodoxa cuvioasa si ziditoare de sarbatori. Decat asa mai bine iti este sa postesti chiar si de sarbatori! Pare nebunie insa la ce-ti foloseste tot postul si rugaciunea daca-l incununezi cu pulumea imputziferica, omeneasca, animaliera sau demonica asezonata cu toate haznalele, buzile si canalele pline de filme pacatoase, pornosaguri si goliciuni, cu toate stirile catastrofice si ingrijoratoare, cu toate prognozele si calculatiile competente, cu politicile viclene, cu reclamele si toate povestile si barfele, cu stiintele imorale, oculte si mincinoase ale lumii, cu mandriile si grozaviile, cu justitiile, moralele si falsele virtuti, slava desarta, lasandu-te inveselit si umezit cu toata betia si energiile cele rele, aflandu-te pe post de sugativa naiva, inconstienta si nepasatoare, urland ametit ca un patimash ipocrit cu furie revoluta ca tu-ti urmezi ”traditia”... cosmopolita, lumeasca, nationala, familiar-familiala, porceasca???

(Daca postiti nu uitati sa va smeriti si rugati cautand comuniune cu Dumnezeu si sfintii lepadand pacatul, alegand mereu dreptatea si sfintenia si nu pacatul si recidiva agravanta a adictiei, nu minciuna, nu pisma, nu inselarea, nu razbunarea, nu hula, nu rautatea, nu mandria semetiei mintii ca scaparici.)

[Moroco]

Satansitii, demonii si ingerii cazuti (mustele insistene care musca si ciupesc mai rau ca tzantzarii) ne silnicesc cu pacatul pro pacat. Pacatul ne silniceste cu patimile. Patimile cu neputinta, sclavia si moartea. Oamenii ne silnicesc cu Dumnezeu sau cu legea Lui crucificandu-ne. Adevaratul Dumnezeu al lui Iisus-Dumnezeu, sfintii si ingerii nu ne silnicesc ci ne cheama la pocainta si smerenie pentru dobandirea fericirii vesnice daruind si urmandu-I Domnului. Fraierii orbi se pripesc si se autotzepuiesc cu grijile lumii si cred mereu invers, tradeaza si protesteaza pe sfinvers, pe silnucinvers, si pripiti se leapda tzepuind in interesul sateilor stiintifici, slugile si papusile trase de sfori (barfe si santaje emotionale) ale satanismului.

[Moroco]

Nu ma credeti, nici nu va cer, dar craciunitzele au inflorit a doua zi de Craciunul Traditional, cel din 7-8 ianuarie 2024, pana atunci plantele astea nu au avut nicio floare deschisa, doar boboci, deci pana si ele ne spun ca suntem defazati cu 13 zile inainte fata de Cer. Craciunitele se deschid si infloresc intotdeauna de sfantul Craciun asa cum se tine in Cer. Acum iata vine gerul bobotezei fix de boboteaza traditionala de vineri si sambata, 19-20 ianuarie 2024. Imediat dupa boboteaza urmeaza un frig napraznic de crapa pietrele, simbolizand prin inghetare Credinta foarte puternica daruita de Dumnezeu oamenilor si intregii creatii prin sfintirea apelor. Noi am sfintit si am tinut defazat cu 13 zile. Iata deci ca marturisesc florile si stihiile ca suntem deraiati si ca tragem si Ucraina si Moldova strabunilor dupa noi. Poate din cauza noastra se deruleaza cumplitul razboi. Nu stiu ce ar zice despre situatia de fatza sfantul si marele Antonie. Cred ca ar zice sa ne imbracam in sac si sa ne presaram pe cap cu praf si cenushe fiindca se pare ca nu mai e nimeni in poBOR care sa vrea repararea situatiei in care s-a ajuns dintr-o mica pripeala.

Deci joi e post negru!...... in Cer.

[Moroco]

Pana incepe postul asta avem de facut!

Sa cautam sa avem discernamant ca sa nu deznadajduim impotriva Duhului Sfant!
Daca te razbuni pe tine acuzand pe Dumnezeu cu reprosuri dandu-te dracului deznadajduind atunci nu gasesti binele si pacea cum ti se pare vrand sa scapi ci nepasarea intru pierzare.

E foarte greu sa nu cazi in laudarosenia desfranarii autoispitei ce se aprinde din isvazduhul apos transparent ispititor din isfisiconisul Marianic, Christianic, din isficonstasul sfintilor, e greu sa vezi fatza si sufletul lor fara sa mori cazand in ispita, caraind apoi si aruncand vina mincinoasa pe Dumnezeu asa ca acuzand si judecand si insistand cu reprosurile si nemultumirile vei ajunge si te vei razbuna candva incercand sa scapi, sa scapi de orice ti se pare rau, privind ca pe un rau dupa ce ai fost inversat-inversator. Dupa ce ai lovit sa nu continui sa trufesti asupra ta si sa nu deznadajduiesti aliindu-te cu duhurile rele continuand sa carai mintind ca sa te razbuni ci opreste-te din reactiile crude interne care te iau in noaptea mintii viclenindu-te sa vrei sa lovesti si sa te autodistrugi tot mai mult. Ai daznadajduit, nu vei mai fi iertat. Practic te-ai razbunat nemai voind pocainta ci scaparea in distrugere si pierzare.

Nu vrea! Nu voii! Nu dori! Nu pofti! NU SCAPA fiindca nimeni nu scapa!

Doar Domnul te scapa si El nu vrea sa te scape asa cum ai vrea tu. Deci nu te scapa nimeni din capcana, din lume, din pacate, din orice rau, din orice pedeapsa, din orice razbunare! Nu exista scapare din lume si din iad! Daca pomului verde i-au facut ceea ce i-au facut atunci pomilor putrezi si gaunosi ce crezi ca or sa le faca? Nu mai cautati placerile scaparii caci nu sunt scapari ci placeri! Aici se merge din rau in mai rau si se sufera tot mai mult! Nu te plange ci RABDA!

Nu uita ca exista pocainta. Nu uita sa te umilesti cerand scapare! Iertare, scapare! Nu uita ca te ia! Deznadejdea te ia! Nu uita! Nu cauta scapare ci indreptare! Scapare nu exista! In capcane si labirinturi ne invartim pana la sfarsit!

NU RECIDIVA!
Nu-ti fie frica de recidive ca deznadajduind de frica sa recidivezi mai usor incercand sa scapi!

Oprindu-te din vicleniea victimizarii si iesind din dezandejde chiar daca nu mai exista iertare pentru tine in veac ai putea totusi rabdand sa-ti astepti iertarea, pacea, impacarea. Dumnezeu va vedea lepadarea ta de iad, de pacate si nadejdea ta in El si s-ar putea sa te ierte si sa se impace cu tine. Deci nu deznadajdui de tot!.. pana la sfarsit excluzand cu iritare furioasa exclusivista fix ceea ce te-ar putea mantui.

Doamne iarta-ma, Doamne scapa-ma!... Doamne sfinte miluieste-ma pe mine pacatosul... deznadajduit, deznadajduitor... feroce. NU VREAU SA SCAP!.. ci sa sufar mult pentru Tine!.. in curatenie, smerenie si iubire.

Terminati odata cu scaparea ca nimeni nu scapa si nimeni nu poate trece prin sfanta unica Portitza-Domnul Iisus Hristos Cuvantul spre Rai oricat ar urla privind ca vitelul la poarta noua asemenea cu fecioarele nebune revenite din lume pline de combustibil intzelept cersetorind cu frica si umilinta disperata: ”Deschide-ne noua!”

Scaparea de judecata va fi abea dupa, daca toata viata in loc sa te scapi ai cautat sa asculti de Dumnezeu!.. cu smerenie, umilinta, iubire si multa aplecare si inchinare in rugaciuni tainice cu spovedanii si marturisiri si cu sfinte impartasiri.