Purtatorul de cuvant al Patriarhiei

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Inclusă unde? Cancelaria Sfântului Sinod a zis că „nicio eparhie vecină cu Arhiepiscopia Tomisului nu dorește să intre în componența unei viitoare Mitropolii a Tomisului”, deci Episcopia Tulcii nu vrea.

Inclusa in Arhiepiscopia Tomisului inainte de a fi inactivata Arhiepiscopia, ca n-a fost desfiintata(ca ar fi fost o fapta contra Duhului Sfant), nu s-a anulat existenta ei, pe de-o parte.

Pe de alta, "Patriarhia" (nu Patriarhul, ca nu vrea sa se expuna invers, impotriva Duhului Sfant), sau Cancelaria (paralela a) "Sfantului" Sinod, sau chiar banescu, care mereu se baga in prim plan, folosesc tertipuri si formule de text alambicate pentru a fraieri pe novici si pe cei care se cred credinciosi fara s-o dovedeasca.

Oare tu poti intelege ca Arhiepiscopia Tomisului exista si in Duh Sfant si din punct de vedere juridic?

IPS Teodosie se bate cu toate puterile lui pentru reintrarea Arhiepiscopiei in drepturi, ca asta-i treba lui, ca de altfel a tuturor angajatilor BOR; toti ceilalti care nu-l sustin fac jocuri necurate. Arhiepiscopia a fost ctitorita prin invocarea Duhului Sfant.
Nu exista pozitie neutra.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Inclusa in Arhiepiscopia Tomisului inainte de a fi inactivata Arhiepiscopia, ca n-a fost desfiintata(ca ar fi fost o fapta contra Duhului Sfant), nu s-a anulat existenta ei, pe de-o parte.

Pe de alta, "Patriarhia" (nu Patriarhul, ca nu vrea sa se expuna invers, impotriva Duhului Sfant), sau Cancelaria (paralela a) "Sfantului" Sinod, sau chiar banescu, care mereu se baga in prim plan, folosesc tertipuri si formule de text alambicate pentru a fraieri pe novici si pe cei care se cred credinciosi fara s-o dovedeasca.

Oare tu poti intelege ca Arhiepiscopia Tomisului exista si in Duh Sfant si din punct de vedere juridic?

IPS Teodosie se bate cu toate puterile lui pentru reintrarea Arhiepiscopiei in drepturi, ca asta-i treba lui, ca de altfel a tuturor angajatilor BOR; toti ceilalti care nu-l sustin fac jocuri necurate. Arhiepiscopia a fost ctitorita prin invocarea Duhului Sfant.
Nu exista pozitie neutra.

Delirezi. Că o eparhie e episcopie sau arhiepiscopie, că o episcopie e sub mitropolia X sau Y, că un episcop e arhiepiscop sau mitropolit e o problemă în principal administrativă, nu duhovnicească. Toți episcopii indiferent că-s arhiepiscopi sau mitropoliți au aceleași daruri de la Duhul Sfânt.

Plus că nimeni n-a contestat nicăieri statutul de arhiepiscopie al Tomisului, aici e vorba de crearea unei mitropolii sau mai degrabă împărțirea Mitropoliei Munteniei și a Dobrogei.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Delirezi. Că o eparhie e episcopie sau arhiepiscopie, că o episcopie e sub mitropolia X sau Y, că un episcop e arhiepiscop sau mitropolit e o problemă în principal administrativă, nu duhovnicească. Toți episcopii indiferent că-s arhiepiscopi sau mitropoliți au aceleași daruri de la Duhul Sfânt.

Plus că nimeni n-a contestat nicăieri statutul de arhiepiscopie al Tomisului, aici e vorba de crearea unei mitropolii sau mai degrabă împărțirea Mitropoliei Munteniei și a Dobrogei.

Fie mie cum spui, ma bucur; nu si pentru tine.

14. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.(1Cor2,14)

Niciun episcop nu poate fi subordonat altui episcop decat daca unul ocupa provizoriu o functie superioara(nu la lustruit cruci); e ca in armata: functia ridica gradul. Toti primesc talanti, e adevarat, insa unii mai multi, altii mai putini.

Uita-te aici: https://www.crestinortodox.ro/biseri...lui-70954.html
sa vezi de cine apartine episcopia Tulcii, de care si tu zici ca nu vrea. Ar trebui sa intelegi ca IPS e lucrat "si pe fata si pe dos"(ca macramé-ul) din interior.

6. Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui.(Miheia7,6)

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Uita-te aici: https://www.crestinortodox.ro/biseri...lui-70954.html
sa vezi de cine apartine episcopia Tulcii, de care si tu zici ca nu vrea.

Ce să văd? Pe site-ul crestinortodox.ro nici nu apare episcopia Tulcii: https://www.crestinortodox.ro/biseri...niei-dobrogei/

Crezi că nu există că nu e pe site sau nu e updatat site-ul să reflecte înființarea episcopiei?

• 1864 - Este înființată Episcopia Dunării de Jos (care includea Bugeac)
• 1878 - Intră Tulcea și Constanța în Episcopia Dunării de Jos (fiindcă pierdem Bugeacul și Dobrogea intră înapoi în Țara Românească)
• 1923 - Reînfiinţarea Episcopiei Tomisului (Constanței), Tulcea rămâne sub Dunărea de Jos
• 1949 - Tulcea intră în Episcopia Constanței pentru puțin timp.
• 1950 - Episcopiile Dunărea de Jos și Constanța se unesc în Episcopia Dunării de Jos (Tulcea e inclusă)
• 1975 - Episcopia Dunării de Jos devine Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos (Tulcea e inclusă)
• 1990 - Se reînființează Arhiepiscopia Tomisului, incluzând Tulcea
• 2005 - Se înființează Episcopia Tulcii care există până azi

La momentul de față Episcopia Tulcii este o eparhie independentă. Istoric nu a fost, a fost ori sub Dunărea de Jos ori sub Tomis. Astăzi este, și poate susține proiectul Mitropoliei Dobrogea pentru a se crea o mitropolie din 2 eparhii unde în trecut era doar o arhiepiescopie.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Ce să văd? Pe site-ul crestinortodox.ro nici nu apare episcopia Tulcii: https://www.crestinortodox.ro/biseri...niei-dobrogei/

Crezi că nu există că nu e pe site sau nu e updatat site-ul să reflecte înființarea episcopiei?

• 1864 - Este înființată Episcopia Dunării de Jos (care includea Bugeac)
• 1878 - Intră Tulcea și Constanța în Episcopia Dunării de Jos (fiindcă pierdem Bugeacul și Dobrogea intră înapoi în Țara Românească)
• 1923 - Reînfiinţarea Episcopiei Tomisului (Constanței), Tulcea rămâne sub Dunărea de Jos
• 1949 - Tulcea intră în Episcopia Constanței pentru puțin timp.
• 1950 - Episcopiile Dunărea de Jos și Constanța se unesc în Episcopia Dunării de Jos (Tulcea e inclusă)
• 1975 - Episcopia Dunării de Jos devine Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos (Tulcea e inclusă)
• 1990 - Se reînființează Arhiepiscopia Tomisului, incluzând Tulcea
• 2005 - Se înființează Episcopia Tulcii care există până azi

La momentul de față Episcopia Tulcii este o eparhie independentă. Istoric nu a fost, a fost ori sub Dunărea de Jos ori sub Tomis. Astăzi este, și poate susține proiectul Mitropoliei Dobrogea pentru a se crea o mitropolie din 2 eparhii unde în trecut era doar o arhiepiescopie.

Da, ai dreptate, e vorba de proiectul Mitropolia Tomis, nu Arhiepiscopie.
Ma informasem gresit dintr-o sursa de incredere referitor la episcopie vs mitropolie.

[Moroco]

Vasile Banescu
Biserica nu e o sectă formată din extremiști și ultrarigoriști.
Nu a fost niciodată.
Virtutea stă în echilibru, nobilă moderație, discreție. Nu în exces. Biserica este comunitatea hristocentrică de credință, speranță și dragoste prezente în fiecare dintre membrii ei în grade diferite.
Ceea ce ne face pe toți cei din această extinsă familie spirituală să mergem înainte pe Cale tot în mod diferit, nu identic, nu în același ritm cadențat.
Nu suntem trupa de asalt, ci „turma” simbolică a Marelui Păstor.
Unii, ceva mai atletici spiritual, pot alerga, alții merg alert, dar mai și cad, alții doar la pas, căzând și ei, alții înaintează încet, șchiopătând, alții abia se urnesc.
Toți, creștini fiind, știu însă în Cine cred și nu tânjesc să fie bruscați, ocărâți sau blamați pentru că se mișcă pe Cale diferit sau o mai rătăcesc.
Hristos nu ne grăbește, nu ne silește, nu ne dă în cap cu interdicțiile formalismului și ritualismului sterp. Ne așteaptă exact ca un părinte surâzător care își cheamă cu brațele deschise copilașul spre el, sperând că acesta chiar se va ridica și va face primii săi pași. Copilaș care va deveni, probabil, un „fiu risipitor”. Un Tată îl va aștepta și pe el.
Biserica nu e batalion disciplinar, nu e o cazarmă prin care suntem fugăriți, muștruluiți, somați sau pedepsiți pentru a împlini orbește toanele cazone și razna la realitate ale cuiva.
În logica creștină, toți suntem slujitori ai celorlalți, deci fideli cuvintelor: „Cine vrea să fie între voi primul, să fie slujitorul vostru”. Întâietatea reală în creștinism este de natură morală. Forma cheamă mereu conținutul, așa cum treapta cheamă înălțarea în ea prin smerenie, nu prin autoritarism lipsit de autoritate.
În comunitatea Bisericii, adevăratele sfaturi duhovnicești se oferă personalizat în Taina Spovedaniei, nu în public, nu la grămadă și microfon. Pentru că în miezul creștinismului stă persoana unică și liberă, nu masa mustrată, manipulată sau incitată.
Clericii nu sunt gardienii unei închisori de maximă siguranță, conduși de generali sumbri ai unui Satrap ceresc care ne spionează obsesiv fiecare mișcare și ne sancționează sadic fiecare greșeală.
Exact această mincinoasă, absurdă viziune inspirată de diavol a dus de râpă, într-o mare parte a lumii, creștinătatea. Nu și creștinismul însuși, desigur.
Biserica este spațiul concret și mistic, fizic și metafizic, al ordinii vitale pentru om.
În primul rând al ordinii sacre și morale în care ne străduim tăcut, după puterile fiecăruia sporite prin har, să ne integrăm. Ghidați mistagogic prin Sfintele Taine. Nu pentru a ne afla pios în treabă duminical sau de sărbători, ci pentru a ne fi adânc bine, pentru a ne obloji și vindeca rănile, pentru a respira și funcționa spiritual normal, pentru a nu eșua moral și a ne distruge existențial prin proliferarea haosului în viața noastră.
„Domnul nostru este cel al rânduielii”, al sensului așezat în toate, nu al neorânduielii, al tulburării, răzvrătirii și iarmarocului grotesc instalat smintitor chiar în Biserica întemeiată de El.
Străduința, lupta cu trufia și cu iluzia perfidă că am fi suficient de curați și de buni, ridicarea după cădere cu lacrimile pocăinței în ochi, reînnoirea încrederii și a nădejdii, deschiderea minții și a inimii zdrobite spre mila și autoritatea nesfârșite ale lui Dumnezeu care nu se lasă însă trombonit cu promisiuni deșarte și batjocorit la nesfârșit prin sfidare, acestea sunt lucruri care ne salvează.
Nu mimarea lor publică, nu fariseismul, egolatria și vânturarea unor formule cărora nu le poți împrumuta personal niciun conținut. „Aramă sunătoare…”
Străduința sinceră, ordinea, smerenia, bunăvoința. Bunătatea. Ele se învață pe Cale.
Omul real credincios e omul liber prin excelență. Senin, destins, discret și blând. Liber de lucifericul orgoliu, de încruntare și răzbunare, de tot ce îl ține captivul ridicol al poftei de bogăție, putere și mărire de sine. Deșertăciune sunt toate.
Abia el, omul credincios, nu superstițios, înțelege ce este libertatea din miezul creștinismului. Aceea în care, conștient de vicierea voii sale, de mizeria și de fragilitatea sa, rostește:
„Facă-se voia Ta!”

Iata voia Lui Dumnezeu.

(Taina de sus: Activarea mitropoliei sau preschimbarea ei in mitropolie onorifica nu e voia Pastorului cu Crucea!)

Noțiunea fundamentală de „autoritate”. În jurul ei gravitează tensionat istoria și viața omenească.
E greu să trăiești autarhic și solipsist.
Autoritatea supremă structurează ierarhiile din intervalul în care ne mișcăm vertical cu intensități foarte diferite. Suntem, alături de îngeri, ființe ale acestui interval dintre lume și Dumnezeu.
Există, în registrul omenesc, tipuri de autoritate analizate și postulate de mari gânditori, fondate pe justiție sau echitate (Platon), pe înțelepciune și știință (Aristotel), pe raporturile de putere și ascultare dintre stăpân și sclav (Hegel), pe masiva cunoaștere superioară la care majoritatea nu are acces, dar îi respectă ca autorități pe cei ce au.
Cea mai înaltă formă de autoritate - cea morală.
„Autoritatea primară și absolută îi aparține lui Dumnezeu; toate celelalte instanțe de autoritate (relative) derivă din ea” - aceasta este viziunea teo-logică fondată pe revelația (istorică) naturală și supranaturală.
Busola rațiunii sănătoase, a bunului-simț care adecvează la realitate și a credinței care le include, indică fără greș Nordul moral și mai ales Zenitul existenței.
Autoritatea Tatălui în virtutea actului creator. „Tatăl nostru…”
Absolut necesara autoritate a părinților asupra copiiilor (în ultimul secol criticată și diluată)
Autoritatea celor vârstnici (experiența).
Autoritatea Tradiției diacronice și pline de sens.
Exact acest tip natural și plural de autoritate, progresiv și progresist defăimată, e pus azi la zid de agenții ideologici ai relativismului și disoluției morale. Pentru că ideologiile urăsc visceral persoana morală și Cerul din care coboară natural, până în străfundurile tuturor regnurilor, ierarhia pe care e întemeiat (micro)cosmosul însuși.
Ierarhie care vorbește constant despre autoritatea Creatorului, spre disperarea celor ce o/ Îl contestă.
Anularea ierarhiei prin negarea și dizolvarea autorității care secretă și conservă simultan ordinea vitală în orice viață personală, în orice comunitate umană, reprezintă visul distopic al celor ce se răzvrătesc împotriva inevitabilelor limite în uzul libertății persoanei finite, precum și a „instrucțiunilor de folosire” ale ființei umane însăși, „instrucțiuni” cuprinse în Legea Morală, cum inspirat notează C.S. Lewis. În absența acesteia ne deteriorăm și ne stricăm. Ne autodistrugem.
Toate tipurile de autoritate derivă așadar dintr-o Sursă: Legea Morală universală în virtutea căreia discernem și care străbate conștiințele tuturor celor ce au trăit și vor mai trăi în Istoria care a început cu o „cădere” (în trufia contestării Autorității) și se va încheia cu o „ridicare” (din timp în veșnicie).
Vom trăi sau, după caz, vom învia și vom vedea.
P.S.
Cartea gânditorului Alexandre Kojève, cel mai strălucit hermeneut al filosofiei lui Hegel, deschide un larg orizont de reflecție pe tema ramificată a autorității.

Autoritatea mea este mai mare sau mai mica decat autoritatea ta?
Asta-i intrebarea!... insa ce crezi tu domnule ortodox care ai uitat ca esti crestin, ce crezi tu ca ne porunceste smerenia? "Silniceste-l pana face frumos si apoi da-i zaharelul?"

Si de ce ma rog frumos fugiti de autoritate, de de ce fugiti de silnicie? E cea mai buna forma de indreptare!
Indreptarea prin Crucificare!
Nu cumva va credeti si va stiti pe voi insiva ca cica voi sunteti omul interior numai de laudat?
Nu cumva ati cazut pana la starea asta idoleasca de pui de pui de barfa care nu va faceti Cruce ca sa nu rastigniti a doua oara pe Hristos sustinand ca sf. Cruce e idol?

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Demetrius

Ar trebui sa intelegi ca IPS e lucrat "si pe fata si pe dos"

Este evident.
Dar mai mult a doua modalitate.
Bombonel știe cel mai bine.