Poezii din temnițele comuniste

[RappY]

Trec vremile
de Vasile Voiculescu

Trec vremile... ca niște ape
Și fața lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmășeală
Și din șuvoaiele de apă.

Ca-n încleștarea agoniei
S-afunda iar și iar se suie.
Izbește-n porțile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Și iar s-afundă... și se suie!

După câteva zile, în noaptea de 25 spre 26 aprilie, Naşa a intrat în camera lui Ionică şi i‑a spus: „Scoală şi vino, Ioane, moare Vasile!”. Redau mai jos acest sfârşit, după însemnările lui Ionică: „Nu înainte însă de a se ridica din moartea care pusese stăpânire pe el de trei zile, şi adunându‑şi ultimele puteri ale spiritului care mai dăinuia într‑un corp lipsit de viaţă […], să‑mi spună cu o voce din altă lume: „Ionică, eu mor! Mor! M‑am omorât! Nu le dau nimic!”. (Ştia că eu tratam publicarea scrierilor lui). Şi a încheiat simplu: „Ai grijă că sunt mai perverşi decât crezi tu!”… Şi s‑a stins”.

https://fericiticeiprigoniti.net/ult...le-voiculescu/