Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Psalmul incantarii de sine,

Prin tine vine. Apar si presiuni. Ai mare incantare ca vine prin tine si atunci te ridici si te duci... la pierzare. Griji, frici si indoieli indoielnice trufashe ca sursa de pacatuire engross. Mandrie ca esti mare, mare iubitor... de rau si de rele. De frica fugi pacatuind inapoi la balta pacatelor, acolo unde erai obijnuit, sa te simti bine, singur si celebru. Din minciuna vine minciuna, minciuna din minciuna asa ca pacatul din vedere. Nu poti opri valul indraznelii nerusinate si de frica si neputinta cedezi si-ti zici ca e bine... ce-ti vine... si o faci... Iata recidiva si apoi ascunzi si taci.

[Moroco]

Psalmul silniciei,

Viclenii silnicopatzi, porcii de balta cu aripi de liliac, brontorocii, rinocerberii roshii, muscocii luxiferici luciosi-alunecosi, dogleii, sherporcii de caine luppul dezlantuit intre oitze, duhurile rele si necurate ce se dau intelepte desi sunt maxim ipocrite incat se razbuna la cea mai mica greshala a ta prin deznadejdea ta maxima sinucigash distrugatoare si deprimanta pana mori in chinuri si boli incurabile, asa te silnicesc cu insistenta toata ziua si toata noaptea pandindu-te si bantuindu-te in batranul Adam si fetitza Eva si in puii lor in care sunt travestiti incat sa te simti mai bine si mai depresurizat, mai eliberat, sa-ti placa si sa te crezi mai mare si lingusit, berou, sfant, drept, si tu ca prostul, de frica bantuirii si posedarii demonice, frica de recidive si de caderi, de izgoniri, de alungari, de sufocari si inecari, de extoarceri si ghinioane-coincidente bine ticluite, de avalanshele dominoului, te lasi tzepuit si accepti, cedezi, te razgandesti de frica cacacioasa de teroristi care te haituie sa te ascunzi, de frica justitiara ca ai gresit si ca iar gresesti si iar primesti ca mare primitor cu parere prea buna de sine insuti, te consolezi cu ”rabdarea” pe sfinvers, rabdarea mincinoasa in minciuni si primesti sa te dai victima vrednica, sa te dai nefericit si suparat, calcat pe coada, pe capetele de la capatul cozilor tale de pisica, de sharpe sau de scorpion, culmea, te dai lovit de insusi Domnul Iisus Hristos Cuvantul sau de fecioara Maria sau de Dumnezeu si ripostezi agresiv, necrutzator, razbunandu-te pripit si cumplit ca naivul care nu pricepe ca reactionand cu iritare, nemultumire, alergie, criza, shoc, autoaparare distrugatoare si ambalandu-te si autoindreptatindu-te pacatuind si hulind tocmai ai intrat in fraierul tzepuit care se razbuna nu pe adevaratii autori ai silniciei si infintzarii chinurilor iadului ci pe nevinovati, confundandu-i cu erecticii, cu paganii, cu sateii, ca satanele, cu teroristii, cu silnicistii, cu violatorii, cu cezarii, cu bataushii si bagabonzii, cu betzivii, cu impatimitzii, cu neghinele si ispititorii, cu taratorii in pofte, placeri necurate, pangariri, spurcari si blesteme fara numar.

Deci e foarte important sa-ti dai seama ca cei ce te silnicesc te silnicesc cu mare viclenie ca sa le fi sclav in vesnicie, daca nu lor atunci altora mai rai sau patimilor si rautatilor tale ca un neputincios incapabil de niciun bine ca p-omul rau!!!... aici purtandu-se cu tine cu cea mai mare lingusire pacatosa bogata fara consecinte ca vulpasarile baradisului cu reztaurantihrism buUun de tot ca daruri bune si miloase-piloase si privilegiate la multa cersetorie necinstita si ipocrita pe care o trec cu vederea din interes.

Se baga mereu in relatia ta de rugaciune si de iubire cu Dumnezeu ca sa se interpuna si sa-si ia slava in timp ce te scrie cu pacat ca te-ai inchinat si te-ai rugat si ai iubit draci si idoli stiind ca pana la urma o sa cedezi si o sa lasi dupa situatie si o sa te obijnuiesti sa ai relatii cu ei si ca o sa te simti mai bine si asa iti cultiva in tine un teren fertil patimilor si antihrismelor caci nu-i vei mai putea lua de silnicopshihopati si de fiecare data cand vei reactiona tulburat, speriat, o vei face intru indoieli indoielnice ca in crapaturi mari care despica pamantul prin care pot cadea oameni in iad pe acolo nedandu-ti seama ca nu e putere sa nu crezi si sa te indoiesti ci asa silnicesti mai rau ca toti si sperii si ingrozesti, fiind defapt tu insuti sursa a multor pacate si faradelegi mai ales fiindca crezi ca tzepuitul ca Domnul te silniceste spre rau ca sa te piarda sau sa te distruga, umilindu-te si rusinandu-te. Esti sfinversat tocmai din pricina confuziele silniciei si silnicopatilor vicleni care te tzepuiesc sa-ti poata lua sufletul dupa marea trecere si sa te poata atunci silnici de drept caci nu ai reusit sa urci ci sa cobori cu viata si cu faptele toata viatza ta si atunci esti sclav de drept ajuns pe mana lor ca sa potti fi silnicit la nesfarsit.

In concluzie, de aia a zis Domnul ca iesind si privind pesta pamant a vazut ca este plin de silnicei si ca tot visul, dorirea,pofta, vrerea, speranta si pornirea, venirea din sine si prin sine si toata inclinatia ”iubitoare” si sentimentala a inimii omului sunt spre rau inca din tineretile sale deci se toot reinfintzeaza o invatatura de la draci pe care omul o repeta inca de mic, oricat ar fi de mic, o repeta, o reinfintzeaza, o traieste si tradeaza mereu invatatura si viata divina pana la sfarsit. Iar acest lucru aduce potopul pe unde umbla astfel de oameni ce-si lucreaza cu mare curaj beroic blestemul si autodistrugerea cersetoare si iubitoare... de rele si de rau... silnicopat viclean, mai viclean ca vulpasarile baradisulhului cu reztaurantihrism.

Acolo apare frica amestecata caci ti se amesteca de frica si tulburare disperata, frica de silnicie cu frica de Dumnezeu ca nu cumva sa pacatuiesti, se adauga la amestec frica de gresala justitiara, frica de cadere, frica de recidiva, frica de pedeapsa si frica de moarte si de chinuri pana la moarte si de cele de dupa moarte in iad, frica de disparitie, de distrugere si frica de chinuri si munci vesnice in sclavie si in starea asta de relaxare plina de lene si trandavie duhovniceasca vine sharpele si diavolii lui (un fel de ”ingeri”) si-ti baga multe alte frici si groaze ca sa creeze diversiuni si in frica asta totala nedeslusita iti lasa acuzari, nemultumiri si reprosuri la adresa Domnului sau daca te taraste in ispitele desfranarii satana transgender cu pofte si pacate ce vin prin tine sau din tine, atunci lasa vina pe sfintele fecioare intelepte si ascultatoare provocandu-te mereu sa-ti permiti sa te razbuni in mod familiar si familial ca pilitii alintati. Iar unde e frica acolo sta si silnicia si pedeapsa gata sa se manifeste pentru ca neascultarea face o transformare a energiilor naturale umane in energii erectice diabolice iar pe cele superioare duhovnicesti in energii demonice sataniste... lucru care se simte prin gonflatia bularaului român pus pe trufii si distractii tupeist batjocuritoare cu final grozsfinvers si mandru, arogant, bucuros de razbunari pripite, gresite, cruzimi si nebunii ca la circul globus plin de laudarosi. Deci orice suflet sensibil trebuie sa caute sa stie ce are de facut in momentele de aparitie a silniciei si a momentelor culminante cand se ingroasha gluma si apar stari emotionale paroxistice ce duc la tradare de Dumnezeu si iubire si la decizii criminale sau suicidare, ori fuga si ascundere marcata de neputinta si demoralizare cu descurajare cumplita.

[Moroco]

Psalmul ispitirii si dezamagirii,

Intru cruce si rabdare trebuie sa ramai pana la sfarsit cu apropiatii in inima ta pe partea curata, sfanta si nu labordelatoare care-ti place din belshug. Stie cineva care este nepacatosul si sfantul bisericii sale locale, a comunitatii unde merge la liturghie, rugaciuni si maslu? Stie cineva care-i smeritul, preotul si sfantul, proorcul, apostolul, batranul, inteleptul, dreptul, nepacatuitorul locului? Nici nu intereseaza asta pe nimeni! Cum iti strangi atunci avere in cer daca nu plinesti porunca Domnului? Ce intelepciune, desteptaciune, inteligenta, capacitate intelectuala ai daca nu-ti pasa de averea ta din cer, din vesnicie?
Numai Dumnezeu trebuia iubit fara pacat si toate cele pe care le traiesti si le faci trebuia sa fie facute cu dragoste de El, nu de aproape, nu de lume, nu de lucruri si idolisme personale. Sigur ca ma vor contrazice cu citate din Biblie ca pe aproape trebuie sa-l iubesti ca pe Dumnezeu nu L-a vazut nimeni. Tocmai, trebuia sa-L iubesti fara sa-L fi vazut, fara sa-L fi cunoscut, fara sa-L fi stiut ci stiind ca e plecat undeva departe ar fi trebuit cu mult dor de El, dor iubitor, sa-L astepti cautand sa faci mila celui mai sfant si mai drept nenorocit din zona, celor mai mici si mai chinuiti sfinti. Habar nu avem care-s aia ca toti milogii le ia fata ca sa-si faca case cu turnulete cu 3-4 etaje si zeci de camere si garaje. Iar calugarii, crestinii, credinciosii, de aia mergem la biserica mai mult ca habotnicii penmtru ca sa ne bucuram de ceasurile plecarii si parasirii celor sfinte? Ca sa lepadam viata duhovniceasca? Pentru ca sa dovedim ca doar am ispitit, amagit, dezamagit si parasit pe Hristos pana la urma lasandu-L singur si neprimit? Dintr-un miliard de crestini cat avem azi, toti circaresc pe langa Iisus si joaca teatre si pilde si filme doar pentru bani si slava desarta, pentru ipocrisme si fatzarnicii, caci pana la urma Domnul se vede ca ramane singur. Din zeci de miliarde de crestini si din sute de miliarde de pagani traditionali care invoca numele lui Dumnezeu avem azi doar cateva mii de sfinti? Oare ce inseamna asta? Deci care credem ca ne este naravul nostru omenesc suprem? Care ne este socoteala despre patima pe care ar trebui s-o pocaim si s-o biruim? Care?

”Ca care din noi e mai mare, ca care din noi e mai bun, ca care din noi e mai tare, ca care din noi e mai bun? Ca care, ca cum, ca cand, ca ce, ca care din noi e mai mareee? Ca care din noi e mai sfant? Nu stiuuu d'astea” (o melodie studenteasca de la petrecerile bahice dansante de dupa sesiune, nu o recomand!..stiind ca se lipeste de suflet ca timbrul de scrisoare dupa ce se aplica linguseli, multe linguseli haborodnice pe capul de bour)

Omul alege de iubit vulpasarea baradisului si reztaurantihrismului, adica femeia (la plural) care-si face cuiburi si vizuini, pentru altii, nicidecum pentru Dumnezeu. De asta te crezi sfant si ai impresia ca te si sacrifici? De asta esti nemultumit, furios si suparat? Ca-ti zici ca te sacrifici si esti bun? Ca te sacrifici in desert sa castigi prin prozelitisme circaresti toata lumea? Cum de n-ai pic de rusine, cum de nu-ti dai seama ca doar Iisus si Sfintii Lui au avut ceva de sacrificat? Deci nemultumirea ta, pentru "sacrificul" tau, nu e nemultumire ci o nerusinare maxima, sacrificacaciosule in desert! Se stiu ei cui le sunt adresate vorbele astea foarte foarte dure. Insa nu mai pot si nu mai inteleg si nu mai stiu ce sa fac de la atata deazmagire inaltatoare cu milioane de biblioteci teologice pe cap si in cap si in stiinta de parca alea ar trebui sa intre in viatza, in cer si sa dainuie, cartile si stiinta si nicidecum oamenii! Sunt un dezamagit dezamagitor! Mi-e rusine... (...ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul e singur si mereu ramane singur! Ca de preasfanta pururea fecioara Maria ce sa mai zic? E doar folosita de toti, de toti, si oricata mila maxima daruieste oile mangaiate ce o folosesc capiaza, se smintesc si se incapresc si pleaca la vale parasind-o sfidand, tradand, dezamagind... si rupandu-se ard si acolo jos isi gasesc ce-si doresc, isi gasesc ce-si cauta, isi gasesc fri... nici nu mai pot sa continui, fri...gul si revederesul cu... Cu cine? Pai se stiu ei cu cine se revad scrisnind, se stiu ei cum se lauda si sa medaliaza intre ei dandu-si premii, bani si case... de vacanta si de scapare, baronii si contii si generalii si toti baietii astia destepti si speciali, un fel de capusi, plosnite si paduchi lati, paduchi de oua clocite care au mare dor de revederea acum a mamonylor, "show me the money". Am zis-o si p-asta. Capra careia ii doresc moarte e siretenia erectilor ispititori si dezamagitori de Dumnezeu. Ca n-am nimic cu saraca capra ca obiect al discernamantului duhovnicesc al deosebirii de oile care raman acolo sus in munte pana la sfarsit, in muntele nevazut cu ochi trupesti.)

[Moroco]

Psalmul neputintei,

"Pomul rău nu poate face roade bune tot asa cum pomul bun nu poate face roade rele." Nu poate da din toata inima si din tot sufletul uitand si nemaitinand datoria darului, nu poate fiindca are o mare frica de gresala si o profunda evlavie idoleasca fata de satana=legea siretilor erectici "geniali" foarte pismasi care-s in stare de orice ca sa-ti ia sufletul si tot ce aveai bun. Ai impresia ca dai, ca asculti si ca te jertfesti si ca esti bun si slavit de oamenii importanti si de masele populare cele drepte, cand colo ti-ai furat tineretile tale si esti ca adam care si-a furat vulpasarea ce-si face cuiburi si vizuini. Zice romanul "sa nu-ti furi singur caciula" asa cum isi fura toti popii pe cele afierosite aurindu-le si lacuindu-le pe cele vechi ca sa para ca daca-s vintigi dainuie din pricina vredniciei lor luandu-ti ochii cu ele ca sa-i crezi daca vorbesc fara Har din dreptul lui Dumnezeu, uitand ca El cand a umblat printre oameni n-a avut nimic nimic exact ca pasarile cerului, si nici macar ca ele caci nici cuib sau vizuina n-avea din care sa-si faca loc de inchinare. Cand esti legat cu lanturile acestei legi, legea=satana a sporirii diavolesti, nu poti da nimic, nu poti darui cu adevarat, niciun bine nu poti da si nu poti face, decat o vicleneala, o zgarcenie ascunsa, un prozelistism, o mamoneyzare oculta prin buncare si cotloane, prin debarale si subsoluri caci "dand", in acelasi timp, in taina, urasti, blestemi, sau hulesti, sau pangaresti si spurci ceea ce dai si n-ai inima si suflet cand dai, nici ascultare sau binecuvantare si iata asa "dai". Daca-i dai ceva dreptului napastuit de ochii lumii sau celui cuminte si ascultator, sau celui cu Hristos ca sa scapi de consecintele pacatelor tale, o faci numai ca sa crape, ca sa cada, ca sa-l distrugi sau sa-l iei sclav in vesnicie pentru iad, sa-l bagi in norul corupt, in "raiul" lumii, unde porcii zboara cu aripi de liliac si cresc pe pamant in ei porceala fara sa stie ce alien demonizat creste in ei, in ce se prechimba sufletul lor trufash si ingamfat de care nu le mai pasa, de ajung si slujesc pacatul slugarnicind cu frica si disperare violenta, si din acel nor, la moamentele culminante, de presiuni si stress, se intorc si se razgandesc si intorcandu-se calca peste margaritare, vin sa te rupa si se razboiesc vrajmasindu-te, dand sa te rupa de tot pentru nimicuri ca sa se scoata, vor sa te distruga daca nu li te supui orbeste ca prostul invocand ascultarea si smerenia. Deci exista o maxima frica de aceasta lege=satana si de acest juramant al sporirii diavolesti, de aceasta traditie lumeasca, omeneasca, de aceasta socoteala blestemata a "nepierzarii" si nu poti s-o calci, nu-i poti nicicum gresi caci inca din tineretile tale si din copilarie asta ai fost invatat, nu poti sa nu o divinizezi si s-o socotesti viata si de frica greselii i te supui cu maxima disperare spre pocinta si indreptare daca i-ai gresit si ai impresia ca asa scapi slugarnicind si lingusind ca sa te ierte dracii. Iar asta nu-i legea Domnului cea noua, nu-s nici macar legile cele vechi ale Dumnezeirii, sunt niste slujiri si respectari idolesti, niste "traditii" care nu mantuie pe nimeni si care te fac demon in timp ce tu te crezi pe calea cea buna, visezi ca esti si ca vei fi ingerash, ca ascultarea si supunerea al justitia si morala ei te face vrednic, sfant si nu-ti dai sema ca avand in tine si in caracterul tau nesimtirea si orbirea asta, tepuirea si prostia asta blestemata habar n-ai ca defapt te bagi mereu la loc sfant ca fiul pacatului parvenit si travestit crezandu-te drept insa tu chiar esti pe interior un sherporc-de-caine-lupuleu dezlantuit intre oite, incantat si plin de euforie si mare "jertfelnicie", frenetic pana la paroxism, plin de cunoastere stiintifica mincinoasa, de necredinta habotnica multa, om pierdut cu suflet stricat care esti stapanit si comandat de norul strain ca un fel de har insa nu-i har ci ala ii bar, loc din care esti incins si incalzit de focul strain al respectarii legii sporirii diavolesti, din care ti se da multa iubire de sine egoista care te imbogateste asa ca lumea, in neputinta de a da cuiva ceva cu adevarat, macar un capat de ata, macar o farmitura de paine, macar lucruri vechi sau gunoaie, macar o vorba utila, cinstita fara prozelitisme mamoniace si fara slave desarte, macar o lacrima si o mangaiere fara pacat, macar 2 bani gauriti fara blestem... de unde rezulta ca defapt nu dai, nu vrei sa dai si nu poti da ci doar lua asa ca lume, ca sistemele, ca "traditia" paganilor si a siretilor erectici, ca sa lasi mostenire lumii, iadului, sistemului, tinand minte aiurea ca nebunii ce rescriu istoria ca au fost vrednici, crezand ei ca au muncit si au luptat si aparat si au dat la toti si ca sunt buni si harnici si darnici, bucurandu-se si petrecand si pomenind si tinand minte toate pe care le-au dat ca pe niste datorii aratandu-se victime si nedreptatiti, de parca ei chiar ar fi ascultat de Dumnezeu si ar fi crezut, lucrat si ar fi dat cu adevarat. Inima si sufletul in tine e prizonier acestei neputinte, acestei zgarcenii, acestui viciu cerebral si tu nu poti face altceva decat inca din tineretile tale sa inveti sa-ti intretii invatatura asta pagana patimashe furandu-ti caciula si spalandu-te pe maini nu din nevoie ci din viciu, din necredinta, ca asiaticii shaolin care-si fura copilaria cu mortal combat sau ca yoghinii care-si fura tineretea si flexibilitatea si relaxarea mancand lumina solara nu ca hrana ci prana cu p de la pacatul care cica-i intinereste miscandu-si toata ziua si ridicandu-si pana peste cap energiile josnice sexuale, numite de ei vitale. Iar daca dai din pacat sau din hotie inseamna ca-l faci complice pe primitor sau ca-l otravesti, iar daca totusi dai in timp ce in ascuns il blestemi si ii doresti moartea sau sa-ti devina datornic si sclav sau un prozelit al credintelor tale erectice, sa te slaveasca pe tine, atunci e clar: NU DAI si NU POTI DA!.. deci esti mort, sau mai rau, esti rau, esti viclean, esti un slujitor al rautatii, adica un fatarnic idolitartar ca toti diavolii sporitori in cele blestemate, caci nu poti da decat cersetorilor pupatori si mancatori de josnicii pentru bani ca sa-si ridice palate cu multe turnulete si camere pline de idoli si de zei asa ca slujitorii cezarilor demoncratiei care se purifica prin ritualuri si betii satanice devenind o casta aleasa de puritani, de rasisti, de exclusivisti, xenofobi si foarte corciti intre ei in termele LGBTiste ale demoncratiei cu patimi cu tot uitand ca unirea cu mai marele sau cu familia se face fara patimi asa cum o face Domnul Hristos.

Ce poti face? Pai cu Legea calcati legea pismei lor si frica greselilor justitiare fata de ea asa ca Domnul care cu moartea pe poarte calcand a daruit... viata libera si buna celor din morminte implinid o lege divina intarita, iesind ca uleiul deasupra tuturor slavelor desarte, iubind si daruind ca sa se poate si ei mantui si imbuna cu adevarat devenind harnici si darnici in toate cele bune.

[Moroco]

Psalmul deznadejdii travestite, cu ratiuni simpliste devenind prea simplu pana la urma,

Miezul inimii e sufletul inimii, miezul mintii si creierului e sufletul mintii, miezul sufletului e sufletul sufletului iar miezul trupului e sufletul trupului. Tot ce-i suflet e duhovnicie daca sufletul iti este casa a Harului Duhului Sfant si al Domnului Iisus Hristos-Cuvantul ca un fel de suflet al sufletulor tale unite.

Sufeltul tau insa e de urat pentru ca nu asculta ci e inclinat spre rau inca tin tineritile tale si in el si cu el faci multe pacate insa oricat ar fi de pacatos, mandru si trufas tu nu ai voie sa-l urasti spre distrugere ci doar spre despatimire caci atunci cand treci granita urii spre distrugere, felul ala de ura rea si distructiva, se numeste depresie, deznadejde, rautate si nu se cuvine sa-ti faci singur rau caci nu castigi nimic bun prin asta, nici tu nici altcineva.

Iti vine mereu sa-ti distrugi sufletul fiindca in el iti permiti sa indraznesti vreo hula sau vreo batjocura sau vreo fapta rea, trufase si distrugatoare impotriva fecioarei preacurate Maria sau impotriva Duhului Sfant sau impotriva lui Dumnezeu sau impotriva mai micilor Domnului. De aia gresesti fiindca te plangi, te nemultumesti, carai, santajezi, ameninti, acuzi, arunci vina si de frica lipita cu bascularea, de neputinta unita cu bascularea, tradezi prin lipici basculand si trecand de partea dushmanilor ca printr-o poarta alunecoasa dandu-te pe topogan si vrand sa scapi din capcana in care ajuns nu te poti nicicum opri sa nu mai continui si sa tot repeti raul pe care-l faci impotriva lui Dumnezeu si impotriva ta, descurajandu-te si frustrandu-te cu nemultumiri exagerate la maxim, dai sa te razbuni pentru situatia asta grea, situatia in care dupa ce ai tradat si n-ai luat in seama ignornd si lasand asa prezentul cu gresala pentru un viitor ”fericit” e clar ca ai intors armele si ai devenit un vrajmas feroce cu Dumnezeu si nu te opresti ci trufind si indraznind lovesti ca sa triumfi, dai sa distrugi ca sa invingi, sa cureti, sa excluzi cu ura si chiar dai sa te sacrifici pripit si asta se intampla din deznadejde, din frica si rasul negru sarcastic batjocuritor si daramator al deznadejdii distrugatoare caci te aliezi cu duhurile rele si impreuna ca niste aliatzi-fariseici, deznadajduind si stand lipiti in acea alianta vicleana in care te-ai lasat fraierit, minti ca ti-e bine, minti ca-ti va fi bine, minti ca-i bine ce faci si cu cruzime si defrustrare iti satisfaci distrugerea ca sa scapi, luptand ca pentru un adevar bun al scaparii insa nu-ti dai sema ca tu vrei sa scapi fix de harnicie si datorii caci fiind in cadere libera spre locul caldicel si moale unde te relaxezi la nesfarsit palavragind din sine nu suporti de acolo sa fi miscat, nu suporti sa fi deranjat, nu poti sa rabzi sa auzi chemarea spre o noua harnicie si spre noi datorii de implinit caci miscarea asta te scoate din traditiile si obijnuintele tabieturilor tale bolnave si mintind ca esti victima te revolti si te jertfesti in desert si ai impresia ca esti mare si ca tu ai dreptate si te autoindreptatesti avand pretentii si revendicari ca un nevinovat, ca o victima. Te crezi tu pagubitul prin aceea ca rationezi simplu parnd si corect sustinand ca daca esti singur nu ai nimic insa daca esti cu un sfant sau o sfanta in apropierea prea apropiata si ajungi sa-i faci rau cu ceva atunci in mod pripit ti se pare clar ca nu tu ci din cauza lui ajungi mereu in situatia respectiva si acuzandu-l si reprosandu-i il ameninti si te razbuni si de frica nu poti altceva decat sa tradezi si sa te razbuni cu nebunie iesita din minti, nemaiputand sa vezi ca tu minti si ca defapt tu insuti ai fost vinovat in mod sigur pentru lovitura si recidiva caci tu esti cel care iar ai indraznit ceva de nefacut si de neindraznit inchipuindu-te si crezandu-te familiar, pilos, alintat, tolerat, slavit, iubit, adulat, dorit, ingaduit, invidiat, ... asa ca un mare berou mesianic, ca un fiu important de bani gata. Defapt s-a intamplat ca iar ai cazut si ca esti in cadere si dupa mintea ta nebuna alti-s de vina pentru pacatul tau in timp ce tu vociferezi si te razbuni mereu pentru bani.

Si intamplandu-se necazurile astea groaznice in tine nu poti nicicum sa vezi ca sufletul mamoniac al tuturor miezurilor iti este combinat cu pofta si labordelatoria, cu mamona, bubunica si straburtica in care ti s-a travestit deznadejdea din miezuri si-ti sade pe stomac pana in inima ca o umplutura vitala si visatoare. Aia-i necredinta si deznadejdea desfranata ce umbla de nebuna cu familia poftelor in noaptea mintii insangerate a persoanelor idolesti parintesti si fratesti cu seva sangerie ca a varsatorilor cu miez turnat si nu-si da seama sufletul tzepuit si orbit ca-i intro stare de om antihrist tot umbland sa fie ajutat pe nedrept si primind ca milogii sa fie ajutat inclusiv de duhurile rele lingushitoare care-l corup si-l inahiata sa-si lepede Harnicia umplandu-se fraierul de boli, neputinte, handicapari si metehne ca sa scape mai usor si sa fie miluit cu bani si mancare fara sa vrea sa faca nimic bun!

[Moroco]

Psalmul pierzarii mamoniaco-depresive

Te minti si-ti crezi minciuna din noaptea mintii din suflet cu naivitate credula ca itzi-bitzii tzepuipuitzii si-ti spui ca ti-e bine si-ti va fi bine luandu-te dupa altii. Defapt ti-e rau si-ti va fi tot mai rau si nu-ti vei putea distruge sufletul aflat in munci si in chinurile in care mergi cu nepasare de suflet razbunandu-te pe el ca sa nu vina vesnicia stricandu-ti functionarea trupului pana crapi pe calea iadului vrand sa treci prin poartile pierzarii, cica spre "rai". Nu te amgii singur ca muschuocii travestiti in ingeri bagati in puterile sAdamice pe care le mostenesti, in ideea ca doar Iuda Iscarioteanul e fiul pierzarii pentru ca in el a intrat satana, stiind tu ca daca s-a spanzurat scotandu-si shuncile si boashele la vanzare prin atarnare pe lemn sa se implineasca scriptura, vrand si mort sa faca bani lumii si bagand reclama asta in vitrina din capul tuturor fraierilor ca cica fix "gluma" asta l-a pierdut, nu te incanta amagindu-te ca ai fi mai bun caci lumea lumii-i mult mai jos ca el in pierzare mintind cu inconstienta ipocrita pe toate canalele... iar mortodocsii nostrii, saracii de ei.., dar mai bine tac, nu le mai zic nimic ca sa nu se ia dupa erecticii si sateii slugarnici slavitori de satana si mari iubitori de iad si de pacat iesit la noroc in joc. Deci Domnul nostru Iisus Hristos-Cuvantul ne duce din bine in mai bine pe calea perfecta in timp ce indoiala si circul globus te va duce din rau in mai rau ca sa asculti de tine insuti avand impresia gresita ca sigur asculti de Hristos cu competenta precauta. Pune-ti bolovan pe cappork si taci!.. nu dracoolui!

[Moroco]

Psalmul lingusirii, al justitilor oarbe,

Cate gasti attea dreptati, cate haite atatea justitii, cati ipocriti atatea justitii peste justitii, cati pacatosi mandrii atatia beroi, toti "ingerasi victime nevinovate".

Scopul tuturor acestora in viata vremelnica sau vesnica e intrecerea si medalierea celor cu cele mai mari pesteri pline gen haita talharilor lui Alibaba. Se imbraca in negru sa-i iei de smeriti, se imbraca in alb sa-i iei de drepti, de sfinti, se imbraca in printi si imparati sa-i iei de mari evlaviosi ai Imparatiei Cerurilor, se imbraca in sac, rupti in fund si in genunchi, smoliti, sa-i iei de handicapati si sa nu-i pui la lucru, se imbraca in militari, politisti, teroristi ca sa-i iei de puternici si sa vrei sa te supui lor ca sa scapi, se imbraca in salopeta sau in gospodari ca sa-i crezi harnici... deci toti au pe sistem aceasi lucrare de autoimbogatire si de tepuire perversa insa cel ce tzepuieste pe sine insusi se tzepuieste ducandu-si sufletul in iad avand impresia ca implineste traditia... caci orice traditie e o traditie de a aduna femei, bani, averi, pamanturi, idoli, obiecte de arta, locuri de distractie si de relaxare, scoli, copii, idei, carti, biblioteci, fantasme, filme, arme, aventuri... adica revolutii, revolutii desarte pentru dreptatea unor justitii care nu aduc decat sentimente viclene si trairi pe sfinvers fata de simtirea inimii si a sufletului Dumnezeirii si a sfintilor care traiesc din Dumnezeu, deci un fel de justitii antihriste si de acolo au ei belsug de sentimente si de cuvinte si reactii pline de mare "onoare".

De aici, din bunacrul talharilor vine toata lingusirea si disimularea si cu cu cat lingusesti mai mult idolii acestor scopuri te crezi si tu mai destept si mai drept si cand apare vreo problema atunci sari ca ars si acuzi crunt si necrutator si te razbuni cu ura si rautate maxima, excluzand cu exclusivism viclean luxiimputziferic desfranat avand ca baza spetze din toate justitiile lumii care toate voteaza pro distrugere si iata ca nu mai e decat Domnul ca sa aiba respect pentru cel osandit si sa isi foloseasca dreptul de veto pentru a apara si a scapa cate un suflet din coltii lupilor pradatori ce-ti mereu da de slujit, culmea, justitia lor si razboaiele lor. Nu ca-i buna poanta asta ca lupii, serpii si ursii, leii, hienele si omul rau, omul tuturor faradelegilor, pilelor si privilegiilor sa te puna sa respecti legea... lor? Numai ca nu e de ras gluma asta proasta fiindca daca nu le respecti legea te ard pe rug si te chinuie mai rau ca pe Ioana D'Arc... si asta dupa ce fecioara din popor cu credinta in Dumnezeu le-a faurit o tara luptand pe linia intai ca Ecaterina Teodoroiu in toate confruntarile cu inamicii.