Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Crestinii ortodoxiei cu Duhul crezand in crestinismul daruit de Sfanta Treime in care s-au botezat traind spre mantuire si desavarsire cu Duhul intru Cuvant trebuie sa lupte cu satanismul porcEUrilor rabdand satanistii. E simplu, singurul razboi cu folos, e al crestinilor din crestinism contra satanismului din satanisti care se infiltreaza peste tot si sminteste crestinii ca sa fie si ei k lumea... lupilor moralisti, pradatori fatarnici, vicleni si desfranti, ascunsi si oculti uneltitori, revoltatori care mintind se dau dumnEUzei si chiar mai mari ca ipocritii dandu-ti a-luat mamoniac pangarit sa te drogheze si sa faci frumos si sa le tot ceri numai lor cuvant pangaritor si profanator... ca sa te droghezi cu ipocrism de frica justitiei care te prinde in flagrant ca pe vinovatii recidivisti sa te faca sa minti parand ”adevaruri” istorice sau sa-ti faci rau. Deci e vorba de crestinism interior si exterior contra la satanism corupator si dezbinator, dar se lupta rabdand in Har satanistii pana la sfarsit cand vei primi cununa mantuirii.

Iubirea de vrajmasi si de casnici inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum a le face pe plac lumeste, cedand ispitelor, prosteste. Tuturor le-ar place mantuirea daca ar stii ce inseamna mantuirea si si-ar dori sa le fie bine acum, mereu si in vesnicie, deci a face pe plac cuiva inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum orice altceva. Iubirea de satanisti inseamna a-i elibera si pe ei si pe tine de satanism... prin rugaciune si rabdare in ascultare.

[Moroco]

”Vegheati ca nu stiti nici ziua si nici ceasul-clipa cand vine” pe neasteptate fericirea (acoperamantul MD) si o luati de nefericire tzepuindu-va sau cand vine pe neasteptate nefericirea (cupola ispisericii sinagogului si magogului tâmplieres plina de demoni travestiti-impoastori) si o luati de fericire... pentru poftaraul mincinos pangaritor de la butoane care va ajuta sa va autotzepuiti pentru putere-avere-placere si odihna, toate pe sfinvers, tzepuindu-va ca smintitii naivi si creduli alegand satanismul nepricepand ca asa iti faci rau daca lepezi crestinismul si alegi satanismul devenind tot mai nebun si neputincios, bun de nimic nu mai piuternic parvenind pe functii, ”bun” doar sa trancaneasca stiinte fara numar si fara niciun folos mantuitor ca sa se laude ascunzand cine este si uneltind mamoniac in ascuns ca un somnampooliluxiferic.

Crestinul are porunca sa vegheze si sa nu se revolte cu furie prosteasca violent-exclusivista fix pe fericirea divina ce vine pe neasteptate, asa ca nu-i treaba sa te tot revolti pe crestin-ortodoxie sau pe Domnul Iisus Hristos Cuvantul lui Dumnezeu, pe ascultare, pe adevar, cand auzi vorbindu-se, cand intri in contact informational. Se zice si este scris ca ferice va fi de cel pe care Domnul, venind pe neasteptate, ca un ”hot”, il gaseste veghind si priveghind intru ascultare si Credinta si nefericit va fi bagabontul betivan-drogoman ce se imbata cu sine ca porcii (Emnezeu-Umnezeu si poftaraul sateu deasupritor impatimit ca o fiara stapanitoare ce nu stie de Dumnezeu facandu-si voiia-voirea) obisnuit sa-si bata apropiatii si mai micii, slugile si fratii pe motiv ca Domnul zaboveste sau ca nu mai vine deloc si ca el trebuie sa aiba toate responsabilitatile parintesti si fratesti, divine, fiind obligat sa faca toate lucrarile cele grele si repetitive care sunt lasate de toti pe umerii lui, razbunandu-se pentru asta pe toti de ciuda, ne-mai-rabdand si tradand ca un purcEUlash vrand sa se infieze la Barul mamoniac al satanismului tzepuitor.

(Nu mi se pare crestina o vorbire istorica visator pangaritoare ca-n filmele cu bagabonzi mafiotizati mari reclamagii.)

[Moroco]

Ti se invarte propozitia-n pofta si-ti implinesti voirea gresita, ispitita mentalist, credula, inversand ca orbii tzinta si razbunandu-te pripit iti permitzi sa lovesti tradand, sa excluzi ”curatind”, sa ucizi ”judecand”, sa distrugi ”mantuind”, sa te ascunzi ”rezolvand”... si sa fatarnicesti ca impostorii ipocriti inghititi de a-luatul trufasilor k lumea ”buna”.

(Adica dupa ce-ti faci numarul, ispidand, tarand si luand, pangarind lipicios si lovind necrutator cu cruzime sa scapi de lipeala ti-se-nvarte ca te ia de-l primesti si te dai tot tu victima vrednica si te razbuni pripit ca ciorbul pe nefericita cazuta in ispita ta de parca tu ai fi fost pagubitul urland cu furie iesita din minti ca un zgarciorb ce sare sa muste calcaiul stapanului ce merge la lucru pentru tine sau mana Domnului care tocmai te hraneste parandu-ti-se ca-ti ia cand in mod evident iar iti da miluindu-te si mangaindu-te ca de fiecare data.)

”Rade ciob de boala sparta pentru ca ciorb la ciorb nu-si scoate ochii ca sa-si fure impreuna caciula”... devenind cupola.

(De frica sarcinii ce iti revine in viitorul inevitabil, stiindu-te neputincios si handicapat, chiar plin de lapsusuri si penibilitati vizibile foarte rusinoase, te dai victima si te revolti pentru silnicie aparand handicapatul mintal, bolnavul inchipuit care ajuns in sarcina disperat de frica se blocheaza si tradeaza in mod repetitiv de parca tu ai fi vinovat ca cica-l arunci direct in foc si-n capcana... defapt e necredinta si lene mascata care isi apara banii nemunciti, pilele, privilegiile si mandrica cu care se lauda ca stie viclenii si fraierii ca sa scape mai uspr lingusind in furie aprinsa-n aprindere ca o reactie violenta dintro suparare foarte suparata si trista, mintind ca nu poate (sa nu tradeze) doar ca sa nu creada si sa nu asculte, iar si iar... ascunzandu-se astfel in intuneric)

[Moroco]

Aduni propovaduire multa, medie si mai putina de parca tu ai trambitza si nu-ti dai seama ca repetand rugaciunea si adormind-motzaind in pofte ti se invarte erepetarea, ti se inverseaza, luandu-te treptat intelepciuma acuzarii supararii ”victimei”-”vrednice” si ajungi ca neamul desfranat si viclean sa ceara semne si minuni (acuzand sfintii) ca sa creada... si ei in Dumnezeu, ei acuzarea pacatoasa fiind defapt sursa bolilor si chinurilor iadului, nefericirea nefericirii, moartea adancaca, gunoiul de ars al gheenei, desertaciunea desertaciunilor si nebunia de pe uram a rautatii celei vechi inaltacioasa in ”jertfire”, naivi creduli foarte incantati ca nu mai asculta, ca nu mai cred, ca nu mai trebe sa lucreze, ca scapa la isatis-fractiile putorilor duhovnicesti si trupesti ”libere” incat se multumesc cu lucrarea lor sminticioasa, placandu-le sa repete rugaciuni si propovaduiri ce se inverseaza in placerile motaielii puilor neputinciosi, inversate pe interiorul omului interior, ca li s-a inversat tot stiind si propovaduind indreptarea ca nebunii mamoniaci pe care i-a inghitit belsugul tarinii de si-au dat seama cu mucii-n fasole, ”luminandu”-se ca cica nu mai trebe sa asculte, lasandu-se inghititi de minciuna si vrajmasie pana li se darama si se prabusesc acoperisurile caselor pe ei... caci celui din casa Domnului, din poporul si biserica Lui, imbracat si daruit cu toate ale Sale, daca se pierde in pila si neascultare atunci mare ii va fi avantul-prabusirea, castigandu-si victoria-pierzarii, luandu-si ”fericirea”-”bucuria” nefericirii si chinurilor tuturor bolilor si iadurilor neascultarii si vrajmasiei cu Dumnezeu de care nu sunt constienti, saracii de ei, cu acuzarea si vrajmasia lor cu tot, nu-si dau seama, nu simt, nu le pasa cat timp sunt in cardasie mamoniacala complice, slugarnic amikcala, comunicationala pofticioasa cu satanismul lumii si cu satanismul ocult al mustelor cu nume mare, nume de mare razboinic berou, IsatiS, facand labordelatorie sufleteasca ascunsa pe verticala ca sa trufeasca impreuna sub cupola, cupola lor si a patimilor ce par dulci si mari de parca te-ar creste, te-ar indumnezeii ca sa triumfi in hahalera ca stapanul jocului... cu focul, ghiatza, si impietrirea, prostul prostilor, cel ce se crede tot mai mare si mai tare din parcarea dintre strazile pe unde bagabondestie... sa-si faca rau cu inconstienta avand impresia ca invata, ca rabda, ca lupta... ca se desavarseste... cand defapt el isi risipeste darurile si se pierde... in poftele faradelegilor si pacatelor lumii, in neascultare luandu-se de ∈mneUmnez∈u defapt dmonizandu-se in trufie si-n acuzare smintita pana se autodistruge tot cazand si cazand si erepetand. Apoi, cand se-mpute treaba, de frica ca moare, se ridica si se ”pocaieste” ca sa mearga la o mai mare pierzare si tot asa creste ”crestineste” ca satanismul lumii adancindu-se in mocirla si avand impresia ca urca fiind in mintea lui penibila tot mai bun de jertfa ca smintisorii, laudandu-se si visandu-se curat ca porc∈urile spalate care au prins arimpi de liliac si suflet de arici ce-si ascunde banii murdari in... ”suUflet”.

[Moroco]

Furios si suparat aiurea, mintind, de frica sufocarilor si strangularilor, innecarilor si revenirii bolilor si chinurilor mortii si de frica mortii iminente care este o consecita a pacatuiri si a impatimirii neschimbabile nu are rost ca in disperare sa ”asculti” si sa faci pe plac ”pacatului”=moarte, avand impresia ca te scapa... Practic iti accelerezi moartea devenind complice cu rautatea pacatului care oricat l-ai lingusi te pedepseste cu viclenie ca sa nu mai ai timp sa te pocaiesti si ajungi sa mori ca prostul tzepuit, ca un fraier tradator. NU acuza ci multumeste Domnului pentru chinuri si pentru cosmarul mortii, cerandu-ti iertare pentru o viata irosita si rabda veghind ca sa nu faci pe plac cui nu trebuie, caci nu trebuie sa te lasi pe mana satanismului si chinuitorilor oculti cu fatza ”umana”, din tine, din interior si de afara, care te ”ajuta”... sa te autotzepuiesti. Ramai cinstit pana la capat marturisind si iubind Adevarul, crezand, ascultand... ca sa asculti si dincolo de marea trecere, asa ca Domnul, Iisus Hristos-Cuvantul.

[Moroco]

iu∈Uuuu...u.. (fuuuuui!)



(.uUurmeaza ispis-ceasul mort si lacom, sateist de care te-ai lipit si nu mai poti sa crezi fiindca acolo-i intelepciunea vicleana si desfranata... zmeul cronos care-si manca copiii impreuna cu zmeul uranus vazand cum ei mor ”iesind” din timp. Te isiptesti si nu o sa mai crezi pentru stiintele ce definesc timpul asa cum esti obijnuit, si vei alege sa fii de partea timpului lor, de partea ceasurilor erectice sateiste pagane.)

[Moroco]

Ce bine ar fi sa asculti de cine trebuie si sa folosesti cinstit, drept si corect, fara gresala, fara patimi, fara pacate si faradelegi..... auzirea si neauzirea, credinta si necredinta, ascultarea si neascultarea, ce-ti place si ce nu-ti place, ce doresti si ce nu doresti, ce poftesti si ce nu poftesti, ce poti si ce nu poti, ce vrei si ce nu vrei, ce stii si ce nu vrei sa stii, ce-ti trebe si ce nu-ti trebe (nevoi), ce intelegi si ce nu intelegi, urmarea si neurmarea pentru a ramane in crestinism (pe calea dreapta-neserpuitoare cand urci) si a iesi din satansim-paganism imblanzindu-ti porcEu∈Urile agresive mamoniace si smerindu-ti trufia stiintificarma terorist-justitiara cu care te lauzi furios sustind ca-s responsabile si stapane, pline de morala pretentioasa indreptatita cand defapt sunt decat niste hoti si banditi plini de fatima pedodonti-iei laudandu-te suparat ca ti se ia in timp ce dai tot ce iei ca sa stii si ca sa fi tu laudata de toti insa fara sa ai ascultare si respectare, fix ca o mamona travestita in bunica-bunic. ”Bunica bate toba, bunica bate tare, bunica bate toba in toata casa mare”... dar n-are ascultare ci lepadare fiindca vrea avere si apoi s-o lase mostenire asa ca-n ”traditie”.