Psalmii nepotilor lui David.

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

...duhul unitatii ispititorilor si facatorilor de ispita si de dezbinare amagitoare, demomcratia unitatii demonilor si dracilor iesiti din patimi umane, care bantuindu-te iti cere prin ei sa te indoiesti si sa te razgandesti si sa vrei sa te intorci in ea, in ispita si s-o faci pe ea, pe ispita cea veche a necredintei ca pe ceva nou, proaspat si mantuitor, scapator, inchipuindu-ti c-ar fi fericirea si solutia salvatoare miraculoasa si entuziasmata, propagata azi pentru maine pe toate canalele de comunicatie ale lumii smintite si smintitoare.

Absolut cutremurator, ca moment in timp( de unde știi?). O adevărată profeție. Pentru mine ai pus punctul pe i. Din nou, nu mi vine sa cred cât de mult m ai lămurit. Multumesc pentru asta. Sa ti dea Dumnezeu sanatate.

[Moroco]

Esti cu Dumnezeu, stai cu Dumnezeu, asculti de Dumnezeu, ma refer la crestin ortodoxie, la Cuvant, la Hristos, si constati ca ti-e rau, ca te simti bolnav, tot mai rau, parca iti dospec plamanii, parca ti se umfla amigdalele, parca te sufoci si te inneci, parca ti se strang si ti se pune dop la bronhii, parca-ti piere curajul si cinstea, barbatia marinimoasa, te dor nervii sciatici, coloana, simti ca ai probleme la stomac, la matze, ca-ti scade vederea, ca-ti creste burta, ca obosesti prea usor, ca esti plapand si friabil, ca ai mereu raceli, ameteli, tuse, bronsite, pneomonii, amigdalite, laringite, vise urate, caderi de comportament, certuri, urlete, contraziceri, nebunii, ca ai blocaje, contractii cand adormi, cand te trezesti sufocari, ca te simti in tine ca o boala, ca o buba, cand realizezi ca incepi sa uiti, sa ai senilitati, demente, neputinte, depresii, tristeti si multe alte baiuri si probleme la suflet, la cap, neputinte, griji, spaime, frici, dureri, crize, panici, rele intamplari, ghinioane, deznadejdi, paralizii, incremeniri, haos, bezna, amestecuri, invarteli de cuvinte, de sensuri propozitionale, de intelegeri, simti sentimente reci si urate, cruzimi, trufii, blestematii, nebunii, tot felul de rele de care nu poti scapa si iti dai seama ca devi tot mai ratat mergand spre dezastru, spre lene gretoasa si istovitoare... si realizand cosmarul vietii tale iti zici: ”daca fiind cu Dumnezeu, ascultandu-L mi-e atat de rau mereu, de ani buni, de multi ani si mi-e tot mai rau, atunci inseamna ca gresesc asa ca hai sa-L lepad pe Dumnezeu ca sa-mi fie mai bine, sa traiesc si io ca toti ceilalti care traiesc bine. ”

Aici e o socoteala pripita. Aici e ispita ca-n pustiul Carantaniei sa-ti satisfaci prin minuni dorinta de pofte si femei pilindu-te, sa-ti urmezi parvenitismul lumii inchinarilor la averi si la bani murdari, respectiv sa-ti dezvolti si sa-ti desavarsesti tzepuirea tzepuitorilor tzepuindu-te inclusiv pe tine insuti ca fraierul care asculta si urmeaza scriptura sarind de pe aripa rugaciunii Templului direct in cap la indemnul ”ingerilor”, flatandu-se si lasandu-se momeala de capcauni pusa in capcana ascunsa de capete mari si tari fara umilintza ca-n Capernaum si-n AlefBetLet-Betsaida Iedumeiei celor care au auzit Cuvantul si au vazut multe minuni si apoi au cedat necredintei lor ipocrite si foarte fricoase neprimind adevarata Credinta milostiva si mantuirea de la Dumnezeu. Aici e o socoteala pripita. Aici e o sminteala la suparae care ti se pare o corectare a greselii, o indreptare, o decizie buna si greu de luat visand un viitor mai bun.

Practic fix invers e adevarul si fix invers e socoteala corecta: Daca tu esti cu Dumnezeu tot timpul ca un calugar avand comportament crestin exemplar si ti-e tot mai rau atunci inseamna ca nu prea-L asculti cu lepadare de sine, nu prea-L crezi cu adevarat si nu prea-L iubesti urmandu-L cu Har in credinta, smerenie, rabdare, blandete, pace, la lucru, etc, asa ca ar trebui sa scimbi ceva intr-adevar dar fara sa te pripesti, fara sa gresesti, fara sa aperi si sa partinesti cauza pacatului, propriul interes egoist parazitar parvenitor, adica ar trebui sa lepezi tot mai mult din cele lumesti, din griji, din pofte, placeri, sarcini desarte, sa te lepezi de demoni, de dracii patimEUrilor tale, sa incetezi coabitarea-complicitatea-colaborarea prolifica dintre demoni si draci, sa te lepezi mai mult de sine insuti (de dracii iesiti din patimile tale) si sa le lasi pe toate si pe toti, da' pe toti, afara de sfinti si de Dumnezeu... pentru Dumnezeu. Doar asa iti va fi sigur mai bine... daca crezi.

Deci daca esti cu Dumnezeu intotdeauna, cu Duhul, si-L asculti si ti-e tot mai rau atunci cazand pe ganduri si cautand scapare si solutii, fii bun si nu gresi, nu te pripi, nu te sminti ci leapada si lasa cat mai multe pentru El si-ti va fi poate mai bine de la El sau iti va fi poate si mai rau (de la pacate si de la altii) dar decizia si hotararea ta de a schimba ceva, daca e dreapta si bazata pe o socoteala cinstita si corecta atunci va fi spre mantuirea ta, spre mai binele din vesnicie si nicidecum spre pierzare si spre iad chiar daca suferintele si necazurile nu vor inceta ci vor creste.

Daca chiar ai durere, chinuri, suferinte indelungi in timp ce esti credincios si parca ti se face tot mai rau si tot mai mult rau fara sa gresesti cu ceva Domnului si te nedumereste nedreptatea asta simtindu-te rau si parca mergand din rau in mai rau si nu mai poti suporta starea asta vrand sa iei atitudine atunci trebuie sa nu te auto-tzepuiesti fraierandu-te ca prostul ca pe un credul naiv furandu-ti singur caciula vrand sa profiti deci trebuie sa lepezi si sa lasi jos cat mai multe pentru El caci de la orice altceva si oricine altcineva iti vine rau si orice stari rele si nicidecum de la bunul Dumnezeu. (Nu ma contrazii!) Daca incepi sa te nemultumesti si sa te revolti in chinuri si dureri reprosandu-i Domnului starea ta tot mai rea de parc-ar fi partinitor in rau atunci vei sfarsi crezand ca prostul in socoteala ta pripita si-L vei lepada pe El in loc sa lepezi lumea asigurandu-ti vremelnicia prospera in ea slujindu-i ei, slavind minciuni si desertaciuni prin care te vei surpa cu totul si putred te vei prabusi din fericirea vesnica... promisa de El pe care stii prea bine ca o ai deja in curatenie si sfanta comuniune cu El.

[Moroco]

Asta joaca toti mascaricii si prefacutii, ipocritii, mincionsii, viclenii, glumetii, vazutii, privitii, auzitii, intelesii, nepriceputii si priceputii, vorbitorii, propagandistii, stiutorii si toti jmecherashii si trepadushii care fac pe grozavii... toti joaca si invata cu timpul sa joace personaje credibile ce joaca aparente credibile ca sa para si sa fie credibili cand te tzepuiesc si te amagesc. Asta joci si tu cu inconstienta de parca asta ar fi de lucrat, teribilismul credibilist, sa para cat mai credibil ca nu se prefac, ca nu joaca ci traiesc, ca nu mint ci asa sunt ei foarte sinceri, drepti, responsabili, ca se tin de cuvant, e defapt jocul de-a parea cat mai sinceri si credibili, cat mai naturali si firesti cand defapt ei nu simt, nu traiesc, nu pricep realitatea, nu inteleg drept cu inima ci au doar interes planificat nesimtit si vor sa se ascunda sa-si acopere frica si necredinta cu comportamente credibile preluate de la altii sau de la sine insusi sau inventate mereu precum se deruleaza actiunea ca si cum ar urmari un scenariu, un plan in care i se transmite sa se faca placuti si credibili ca sa prinda filmul la public si sa iasa banul, prosteala, tzepuiala, trairea falsa si parazitara ca o masca ipocrita, ca o boala de piele fatarnica in care se tine seama de fiecare detaliu ca sa nu te dai de gol, ca sa nu cumva sa se darame castelul din carti de joc, sa nu-ti spele valul castelul de nisip, sa nu cada vreo piesa a dominoului ducand caderea asta neasteptata la caderea tuturor pieselor din lantul de piese si tarand toata constructia intro mare prabusire iesind la lumina marea minciuna a vietii in care iti duci existenta incurcat in lucrarile astea de impresie artistica bine platita ca sa ne prefacem ca suntem bine si fericiti necrezand si neascultand de Dumnezeu defapt mintim... mimand cu maxim ipocrism si fatarnicie sentimentele nobile ale inimii, pe care nu le avem deloc cu desavarsire, decat un teribilism submediocru al credibilitatii pe care-l jucam inaintea oamenilor si chiar inaintea mintii noastre amagite ca nu cumva sa realizam nimicnicia si lasitatea in care ascunsi dupa credibilitate ne dam si ne credem mari si tari.

Teribil de credibil... adica fix drak-cool. Si le joaca pe toate ca dupa un scenariu prea controlat de parca n-ar juca deloc ci are trairi serioase, onorabile, demne, vrednice, umane, bune, morale, nobile.. defapt n-are ci e vrajeala amagitoare teribil de credibila, adica ai zice ca e practic imposibil de jucat, nu s-ar putea si n-ar exista asa ceva daca n-ar fi adevarat! E tzeapa!

[Moroco]

Zamu-zamolu-zamoluTU are patima nemultzu-minciu-furiei negre, gresite, aruncand vina pe altii ca moare, ca-i bolnav, ca se chinuie, ca-i prigonit si vanat gasindu-si dorinta de razbunare pripita sa se razbune raului cu rau pe cei care cica-i fac lui rau, vanandu-i ca-i vanat, lovindu-i ca-i lovit, omorandu-i ca-i omorat, furandu-i ca-i furat vrand sa fi facut altii si sa faca altii ceea ce ar fi trebuit el insusi sa faca, sa asculte, sa creada, sa nu minta si sa nu se lase tzepuit de duhul lumii, adica de personajul, cea mai negativa scorpie, care-l papuseaza ca pe o manuse mupetz, ca pe o marioneta trasa de sfori, ca pe un fraier care se lasa revoltat, nemultumit, infuriat si foarte suparat de acest duh-personaj despre care toti sunt siguri ca nu exista, duhul lumii, beroul suprem, cu care stai corcit, combinat, cuplat pe interes si-i faci voia adica te pune pe auto-distrugere sado-matzochista, cruzime-cruda, vrand sa te sinucizi beroic k lumea condusa de duhul lumii, printr-o ravna credincioasa exagerata, printro boala profesionala stiintifica prea "competenta", printro habotnicie plina de verva si ambitie pana acolo incat nu poti pricepe ca le faci pe toate fara pic de inima, fara pic de sentiment, de traire, de intelegere, de dreptate, de credinta, de iubire, de liniste interioara ci doar asa dintr-o placuta placere a cruzimii turnata de acest duh rau, personajul duhul lumii, care te capuseaza si te paraziteaza ca un simbiotic punandu-te sa trufesti si sa-si faci pe plac, sa-i satisfaci pofta, dorinta, voia si interesul asa k lumea... k lumea foarte "credincioasa", foarte ipocrita, foarte fatarnica, foarte "bisericoasa", foarte ravnitoare si evlavioasa teribil de credibilista prin-naintea oamenilor, nepricepand saracul naiv devenit jucarie-prada a acestui duh sinucigashca crizata ca se duce in ispita, in provocare, in neascultare facand ce vrea, aiurea, haotic, nu-si da seama ca defapt duhul lumii il teleghideaza sa-i sminteasca pe cei care au mai ramas sa asculte cu adevarat sa lucreze cu credinta credincioasa, sfanta. Acest zamu-zamolu-zamoluTU nu are urechi, e ca un cap fara urechi ca nu cumva sa poata auzi adevarul adevarat decat barfe smintite si smintitoare, singurele pe care le aude si le crede, iar in ochi are un bolovan negru din zmoala si zgura, o barna groasa ce-i ocupa toata privelistea coruptibila si tot orizontul, are asa o tzepuiala vicleana nedeslusita si foarte ascutita in socoteli pe care ca prostul o crede luand-o de buna naivul ce se crede destept, mare si tare netzepuit, si se mai da ca cica el nu se lasa pacalit, fraierit, cand colo e fix fricosul furios smintit foarte limbut, carturar, cult, elevat, ca sa acopere, e pacaliciul ce vorbeste vrute si nevrute, vorbe goale si grele facand scandal altora, impunandu-si voia (nemantuitoare) cu furie, cu cearta, cu terorism si amenintari ca shefii, ca teroristii, ca nebunii, ca extorcherii de bani, ca portareii ce te trag la raspundere ca nu-ti platesti datoriile, birurile, mita, taxa de protectie cuvenita cartelului mafiot, ca amenintzatorii ce te sperie ca te jupoaie de viu de tot ce ai daca mai calci afara din invoiala cu ei, ca batausii care-si permit sa te distruga cu tupeu maxim deposedandu-te de drepturile cele mai elementare, violandu-ti si calcandu-ti in picioare toate granitele si intimitatile ascunse daca vrei sa iesi din sclavia lor, sclavia duhului lumii. Sta in sine, in tine, suparat mintindu-se si agresand, vrand sa agreseze, dorind raul, dorind sa se razbune furios, dandu-se victima, auto-indreptatindu-se, indignandu-se, lamentandu-se, delirand, plangandu-se de altii, revoltandu-se, montandu-se si planuind sa se razbune crunt incat sa nu poata fi aflat si desconspirat, urla in sine furia lui dorind sa scape din situatia groaznica in care a ajuns, din umilinta, din penibil, din ridicol, din saracie, din paguba, din remuscare, din nenorocire.... ne mai rabdand, ne mai vrand sa rabde, ne mai vrand sa asculte... si resocotind, rejudecand, reprosand, reanalizand si rememorand mereu sa-si recastige increderea vrea sa-si dea seama de realitate punandu-si benzina pe ranile aprinse si umilindu-se si ironizandu-se, batjocurindu-se, ocarandu-se pentru neputinte ca sa se ridice cumva si sa vrea sa faca raul, "egalitatea"-egoista, "dreptatea"-dreptatii, triumful propriei "nevinovatii" si ”puter”, pentru ca iubirea lui de sine sa-si poata impune trufia si legea proprie, legea celui mai tare din parcare care se da baiat bun, legea "bunului" plac al "bunului" gust, si tot escamontand si exacreband si escaladandu-si puterile mentaliste ajunge sa creada ca vrea sa faca faptele nesabuite, fapte rele din judecati si gandiri pripite, visand ca va fi bine, inchipuindu-si ca va fi demn, onorabil, ca-si va recastiga stima de sine, aprecierea celorlalti, ca-si va recastiga voinicia si curajul, eroismul, demnitatea, onoarea si iata ca, de fapt, el, saracul fraier tzepuit in interior de duhul lumii, nu realizeaza ca e telecomandat ca o drona kamikadze sa sa auto-distruga lovindu-se cu capul de colturi, de stalpii credintei si de zidurile intarite ale adevarului si dreptatii lui Dumnezeu. Aceasta musculitza betziva, aceasta drosofila melanogangster ce se crede seful cel mare si tare al piratilor piromani se infurie defapt cu furia duhului lumii, asa ca faraon dupa ce s-a invoit-silit cu Moise si poporul Domnului a plecat, insa faraon si egiptenii s-au lasat remontati si ambalati, defapt tzepuiti de acest duh al lumii care se da inexistent desi i-a dus la moarte, i-a dus pana in fundul Marii Rosii unde si-au gasit sfarsitul, cand era evident ca marea deschisa se va inchide la loc peste ei daca indraznesc sa intre si era evident ca vor pieri innecandu-se. Deci atata nebunie si necredinta are acest duh rau, duhul lumii, incat chiar in fata evidentei nu-ti dai seama ca el de ciuda spera ca va izbuti sa te arunce in iad si sa-si implineasca scopul cel rau sacrificand oricati oameni fara numar, preschimbandu-i pe toti in mase de manevra la dispozitia lui si daca vei cauta cine e vinovatul pentru aceste intamplari atat de rele si tragice toti vor zice minciuni gresind pentru ca nimeni nu crede si nu vrea sa creada in existenta acestei persoane cu inteligenta artificiala, pacatoasa, rea, numit duhul lumii ce nu se opreste de la oricate faradelegi scrise in legi omenesti, porunci si ordine. Ei bine acest personaj este socotit de toti inexistent. Dar cum este oare el inexistent daca te ia din Rai, din Dumnezeu, daca te duce la pieire, la pierzare, daca te ispiteste, daca te omoara, daca te chinuie, daca te tine captiv in iad si daca are cruzimea de a-ti da de facut tot felul de ispite prin care sa te auto-distrugi ca fraierul jertfindu-te beroic si naiv in desert, el stand ascuns prin pustie si prin munti si prin buncare ca sa nu stii de existenta lui? Deci de la acest duh rau, duhul lumii, ai ravna asta bolnava sinucigase care iti toarna pofta si placerea sadica, de a te jertfi in desert spre distrugere, mintind, atacand sfintii, lovind in Biserica, ”curatind” cu vii cu tot, trufind asupra lui Dumnezeu, tzepuind, nerespectand drepturile altora, furand, profitand, inseland, violand, pangarind, profanand, lacomind, zgarcind, organizand ispite si maceluri, daramand credinta cea dreapta, buna si bagand omul credincios in mare... deznadejde. El este principalul duh rau care exista ca un personaj cu inteligenta malefica pe care nimeni nu-l socoteste un vrajmas ci toti il ignora de parca ai vorbi de o iluzie, de o scorneala, de o teorie a conspiratiei. El neluatul in seama si in serios, el transgendera, el scorpia travestita in berou, el duhul lumii, este personajul cu care se combina si se corceste omul si care-l putrezeste si-l imbolnaveste pe interior zadarnicindu-i lupta pentru mantuire si fericire. Desi te omoara si te chinuie si simti ca ti-e foarte rau, te revolti mereu pentru el ca pentru tine, pentru pacat ca pentru libertate, pentru marirea lui nicidecum a ta desi ti se pare ca ar fi vorba de tine si de interesul tau, pentru puterea lui nu a ta desi ti se pare ca tu iti probezi si-ti dovedesti puterile iesind din neputinta... si stand tu in minciuna si coabitare corcita cu acest duh smintit nu e finalul ci mai e vorba de ceva acolo, mai e vorba de pacatul care se vrea el insusi pledat si aparat, iubit, miluit, eliberat si lucrat ca o fericire si ca o bucurie in timpul liber, chiar si in timpul lucrului, imbinand utilul cu placutul, ca cica daca stagneaza cica plange masa, nu se-nvart banii, nu biruie cacialmaua si vrajeala tzepuitorilor agresivi si tupeisti supusi luxifermecaturii turnatoriei labordelatoare suicidara de parca ar avea ravna mare si evlavie cand defapt e parerea de sine despre sine pe care ti-o da acest duh al lumii ce te papuseaza cu lingusiri si mituiri ca pe un catzelash fraier ce se vrea dulau curajos, ca pe un soricel alb punandu-l sa se invarta pe morisca turnanta ca pe centura crezandu-se zmeu sau mai mare... ca Dumnezeu... o gozila, un kingkong, un balaur cam cat o gâză, cam cat un microrb.

Acolo deci trebuie sa-ti indrepti atentia, in zamu-zamolu-zamoluTU vazut in tine ca o cafea amara cu zatz sinistru superstitios, sa simti, sa vezi, sa-ti dai seama si sa realizezi pricepand ca furia nebuna, ipocrita, smintita generata din minciunile pe care le crezi adevaruri este o patima grea, o adictie lipicioasa libidinoasa ca o puscarie, ca o aprindere oarba pe care trebuie s-o linistesti si sa nu-i mai dai mereu apa la moara simtindu-te viteaz ca nebunul beroic caruia i-a rodit tarina si crede ca deja a scapat de datorii. In noaptea asta a mintii smintite vor cere sufletul tau nebune si toate cele pe care crezi ca le ai si inca le mai aduni sa le manci si sa le bei singur intretinandu-ti nebunia cu vrajeli de popupa ostenit ce se da istovit, victima, oare ale cui vor fi?

[Moroco]

De frica greseste si innabusit sub presiuni tradeaza si cade in inhaitare, cazand iar i se amplifica frica combinata cu disperarea, deznadajduind arunca vina pe altii infuriindu-se intro neputinta din care nu poate scapa si vrea sa nu vrea, vrea sa nu mai vrea binele ci raul incercand sa scape de ispita din nepuvoire si de razgandirea de la a nu o face pe ispita insa de frica cedand se apuca s-o faca in mod repetat des si rapid, dinadins, si asa iese vremelnic din acel gand parazitar care-l atrage si-l tine prizonier pana-l face intrand in patima si pe care nu l-ar fi putut birui altfel decat facandu-l, des, deci iese din ispita facand-o des si rapid ca o ”solutie” si se simte usurat si salvat intrand in patima ce nu si-a facut plinul nepricepand ca astfel a intrat in ”libertatea” duhului lumii, in diavolul cel mai mare pacatos, care cica n-ar exista, si astfel ratacit, halit, inghitit, se bucura de dezbinarea fata de Dumnezeu in care a ajuns crezand ca a scapat de probleme si multumeste si are recunostinta pe invers ca senilii, tampitii, naivii, uitucii, lashii si nerecunoscatorii aducand laude, slave, bucurii, fericiri, lingusiri fix celor care i-au facut si-i fac foarte mult rau batjocurindu-l, viclenindu-l, desfranandu-l si dezbinandu-l de adevaratul Dumnezeu... si lucrand fraierul tzepuit mereu treaba asta murdara ca tot omul lumesc, ajunge crestinul si traieste in minciuna vicleana si desfranare pana peste cap si cu ea locuieste impreuna cu pacatul incat duhul lumii ii devine casa si masa si mod de viata, fugind de adevar, de lumina, de dreapta recunostinta ca nu cumva sa-l elibereze... Mesia.

Deci de frica tradeaza-greseste, merge in ispita dezbinandu-se de Dumnezeu si mintindu-se se lasa inghitit de placerile comode si caldute, parvenite, imorale din gusha duhului lumii, acolo unde isi petrece in pofte si placeri, in comoditati si desfatari luxoase, in lipsa de griji a averilor stranse de altii, comunicand cu mortii impatimiti si cazutii in cadere, moarte si dezbinare de parca ar fi pe calea cea buna spre Rai.

Si daca-i spui si-i arati nu te crede. Asa ca nici n-are rost sa-l silnicesti fiindca n-are urechi, n-are urechi de auzit decat pentru barfe smintite si pentru recunostinte smintite ca lasii ce vor sa-si scape... nu pielea lor ci pacatul si duhul lumii cu care s-au corcit si care au devenit.

[Moroco]

Ma simt ca talharul celalalt, ca talharul cazut intre talharii care l-au tepuit sa se revolte pe creator vrand sa tzepuiasca si autotzepuindu-se merge spre pierzare incercand sa extoarca niste reparatie de sisteme stricate, niste viata si sanatate, reprosand si acuzand creatorul si reparatorul, depanatorul Mesia, ca e stricat fie din cauza ca nu a fost creat bine fie ca Mesia reparatorul si vindecatorul chiar ridicatorul si inviitorul, mai rau l-a stricat decat l-a reparat si acum el sufera chinuri cumplite pe care nu le avea cand L-a intalnit si L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Deci saracul tzepuit ce se revolta crezand in minciuna satanei, ca Dumnezeu ne batjocureste si ne stricam daca ramanem cu El, si ca nu ne repara ci ne chinuie lasandu-ne in bezana intunericoolui necunostiintei, constantand functionari gresite si suicidare la nivelul sistemelor, simturi perceptii, sistemul energiilor sexuale, sistemul vibrational, sistemul de aparare auto-imunitar, la sistemul cunoasterii vinovatilor, justitiar confuziv, la sistemul maniosa furios al puterilor si vorbirilor, la sistemul de exprimare sicomportament, la sistemul emotional si sensibil empatic, la sistemul iesirilor din criza, de scapare si supraveghere de sub amenintari, greseli, accidente, aparitii de greseli grave sau fatale aleatoriu, haotic, pe neasteptate si ca atare, constatand suferintele si iminenta sufocarii, blocarii, mortii, stricarii mai rau, spre distrugere arunci vina fix pe Dumnezeu, pe Cel care vrea sa te scoata din minciuna, tzepuism, viata inadecvata, iresponsabila, superficiala, fatarnica, ipocrita, din mimarea si vrajala cu care te autotzepuiesti dandu-ti frau liber poftelor rele, nepasarii, nesabuintei, falselor credinte, moduri gresite de functionare si comportament, ingamfat, trufas, nechibzuit, hazardat, incat crezand ca sacapi defapt te defectezi mereu tot mai rau folosind chiar lucrarile Bisericii, chiar rugaciunea si postul, chiar ascultarea incat constati ca mergi din rau in mai rau si te omoara si te chinuie functionarea stricata, bolnava, buboasa, nedreapta, nebuna, rea, fricoasa, penibila, uracioasa, distrugatoare, criminala, nepasatoare, neputincioasa fara ca tu sa o mai poti controla, incat te simti nevinovat caci ai impresia ca tu nu faci nimic rau in timp ce patimile care au pus stapanire pe tine functioneaza in locul tau controlate de duhuri rele sua de insusi duhul lumii, marele inchizitor ipocrit, marele distrugator, ispititor, tzepuitor caruia ajungi iata sa-i dai dreptate in contra adevarului, in contra lui Dumnezeum ridicandu-te din adanc tzepuit, suparat, nemultumit, revoltat, inhaitat, autoindreptatindu-te intreband mereu, de ce, de ce, cum e posibil, cum se puate sa o patesti, pentru ce... simtindu-te nevinovat si victima care nu ai facut si nu faci nimic rau ca sa meriti astfel de innabuseli sataniste, de situatii dureroase si bolnave, de crize si amenintari imiminente ale mortii si ale sufocarii si innecarii, ale chinurilor cumplite prin care te vezi prescjimbat in neputincios si handicapat si dus in lacasurile de chin cele mai de jos, ca un gunoi, ca un rebut, ca un robot stricat si defect.

Solutia nu e sa cedezi lasandu-te in credulitatea tzepuita ca naivul caruia ii place sa fie tzepuit si inhaitata crezand ca haita tzepuitorilor il va face mare si tare, incercand impreuna sa prea sloganurile si propaganda si sa se ridice revolut sa tzepuiasca extorcand, reprosand, amenintzand, hulind, distrugand ca sa obtina reparatia si hrana de care are nevoie ca sa se simta sanatos si bun. Deci nu minciuna si dezbinarea, falsul curaj, falsa ridicare de problema, falsa acuzare e calea de urmat ci adevarul si numai adevarul adevarat te poate elibera din stricaciuni si malfunctionalitati, doar Dumnezeu te scapa caci El o si poate face, pe cand altii nu o pot face insa trebuie sa ai grija la comportament caci nu poti jigni, prigoni, ocara, defaima depanatorul, reparatorul, santajandu-l emotional ca sa-ti repare mai bine sistemele fiindca nu merge cu cearta si scandalul, nu merge cu trufia si ispitirea, nu merge cu viclenia si desfranarea lingusitoare, fiindca asa, pe cat te iarta si te repara pe atat te strici mai loc si-ti va fi tie recidivand si repacatuind mai rau decat iti era inainte si vei da vina pe Mesia-reparatorul, depanatorul de sisteme viabile, crezand iar in minciunile marsave ale satanelor si a oamenilor lui plini de Duhul lumii care te cheama sa te repare si sa te ajute lumea... si crezand tu in minciuni ca fraierul ce se lasa tzepuit isi va capata reparatie si vindecare si bunastare vremelnica dezbinandu-te astfel tot mai mult de Dumnezeu si de adevaratul tau Mantuitor care sigur te face bine si poate din moment ce a inviat si traieste de 2000 de ani cu Duhul si cu trup cu tot in Ceruri. Deci pe El te poti baza sigur pentru reparare si reintrarea pe Calea spre fericire vesnica insa ai girja cum ii ceri si ce comportament ai caci batausii, hulitorii, violentii, tzepuitorii vicleni si desfranati, rapitori, extorcherii, santajistii emotionali, agresivii, semetii, trufasii, ingamfatii, baietii destepti din energie, eminentele cenusii, competentii, carturarii, pilozofii si toti mandrii nu au cum sa primeasca ceva prin aceste moduri de teroarea si nesimtire hulitoare la adresa Divintatii asa ca vor ramane pe afara si vor primi de la lume ”sanatatea” si ”reparatia” ei asa ca inaintasii lor care au murit la fel foarte rau si urat voietuirea, stricarea si distrugerea ajungand in cele mai de jos ale pamantului in chinuri si munci vesnice pentru ca au urat pe nedrept si s-au razbunat pe nedrept, satisfacandu-si refularile, nemultumirile si razbunarile pripite ca nebunii tzeuiti si vrajiti, luxifermecati, ce nu pot pricepe cum noaptea mintii si innodarea butucanoasa a inimii a pus stapanire pe ei facandu-le sufletul praf lasandu-si sufletul vraiste cu nepasare in pofte, placeri ispite si toate inclinatiile spre rau si dorinte crude de tot mai rau si tot mai mult.

Pe scurt, Mesia cu Duhul trimis de Tatal chiar te repara la toate sistemele daca-L asculti direct sau prin Biserica Lui a carui Cap, Suflet si Inima este si daca ramai in Cuvantul si Sf-atul Lui Mantuitor, Mangaietor, care te impaca cu Dumnezeu si cu toata dumnezeirea, sfintii si dreptii din Credinta punandu-te pe Calea, in Adevarul si in Vietuirea crestina ce merge spre fericire vesnica si functionare perfecta la toate aparatele si sistemele viabile oricat ar fi de mici si de mari, simple sau complicate.

Un aparat si sistem viabil functional nu se tot corecteaza si se recorecteaza in permanenta ci asculta cu o minte ce lucreaza o ascultare fara gresala impreuna cu Harul fara sa se indoiasca mereu pentru corectarea si recorectarea greselilor, necrezand in victorie, necrezand in reusita, nesperand ca va putea face ce e de facut fara gresala, cu mila, cu blandete, la modul cel mai perfect si nedistorsionat, e ca si cum ai lucra repede, mult si bine fara pic de gresala, pentru ca mintea ca un robot cu inteligenta artificiala in care ai incredere poate lucra astfel in Har daca o scoti din lucrarile de tzepuire si autotzepuire a teribilitatii ingamfate ce lucreza doar credibilismul credibilizator prin-naintea oamenilor si al lui insusi ca si singur scop de tzepuire, de mintzire, fatzarnicie, ipocrism habotnic, boala profesionala atractiva lipsindu-se de orice vietuire reala in adevar si orice lucrare la care mintea colaboratoare trebuia sa se preocupe de implinirea poruncilor printrun comportament Dumnezeiesc si nicidecum sa cada in lucrare ispittiotoare de tzepuire si autotzepuire ce parvine si se ridica din adanc mergand la autotzepuire pierzatoare si distrugatoare.

[Moroco]

Dormi si te trezesti vibrand intr-un cap mare in burt-inima unei persoane mari din interior care iti inneaca si-ti sufoca toate sistemele incercand sa le buteze si sa le curete si simti ca te inneci ca te sufoci, ca versi, ca elimini sputa si ca nu poti controla invierea din somn de parca ea te-ar ucide, de parca ea te-ar chinui si ti-ar infunda bronhiile si plamanii, si-ar umfla esofagul si beregata, amigdalele ca si cum sistemul propriu imunitar isi autodistruge sistemele cu mintea necredincioasa, gonflata, semetita, prea marita din interiorul persoanei tale care vrand sa te trezeasca si sa functioneze, calca in picioare si trufeste asupra tuturor celorlalte sisteme care si ele iti asigura supravietuirea si corecta functionare, alimentarea, respiratia, inghitismul, si simtind in mod repetat nenorocirea asta, in fiecare dimineata, la fiecare atipire si trezire, te revolti ca mori, ca te chinui si dai vina pe orice altceva si altcineva nepricepand ca fix ingamfarea personala si semetia mintii si mandria persoanei laudaroase care a ajuns prea mare incat nu mai incape in sine incepe sa plezneasca, sa pocneasca vibran si sa asfixieze toate celelalte funcionari incat te panichezi si te deprimi simtind colapsul, prabusirea, iminenta mortii, innabuseala diabolica si imposibilitatea de a scapa de raul care vine.

Nu te tzepui cedand si lasandu-te tzepuit de tzepuitorii ce te tarasc in viata tzepuita ca ipocritii si fatarnicii impostori si prefacuti ce joaca credibilismul credibilitatii lucrand doar minciuna si pacatul caci nimic altceva nu te salveaza decat Mesia trimis de Dumnezeu prin sfanta Cruce in urmarea Domnului cu smerenie si blandete, cu invatatura comportamentala divino-umana in Cuvant si in Har, si doar asta e solutia vesnica pentru orice reparatie, mantuire, inviere si continuarea drumului spre fericire vesnica duhovniceasca, nu vremelnica, nu iluzorie, ci buna si credincioasa inca de aici lucrata si simtita ca un Rai al comuniunii si unitatii cu Dumnezeu.

Nu prin fuga de munca, de raspunderi, de rusini, de dureri si de stressul presiunilor si innabuselilor parazitare, nu prin frica de raul care vine ci prin ascultare cu credinta si Cruce te poti smeri, micsora, imblanzi, linistii, impaca in timpul vibratiilor si energiilor josnice descatusate ce te strica si te enerveaza la maxim, te poti umili si ruga smerindu-te si pocaindu-te pana ti se micsoreaza capocul uriash cu mintea mandra si semetita in autoindreptatiri, stinta si infailibilitati teribil de credul naivi credibiliste si pana ti se smereste persoana ultrase de la suprafata si pana in adancul din miez mai ales cand e cuprinsa de vibratiile puternice ale trezirii si reatipirii molesind si rezonand in rau trufash cu energiile rele si cu duhurile necurate ce-ti transmit setari stricacioase si viata bucuroasa in tepuire si mitomanie tepuitoare, nemultumindu-te si revoltandu-te din minciuna si necredinta ca o radiatie distrugatoare.