Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Guiți?
In momentul in care te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca ai si furat!.. si vrei sa te scapi de El... de tot.
In momentul in care iar te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca te-ai lasat tzepuit urland ca un ipocrit!.. si vrei sa-L lingusesti cu amenintzari nadajduind in extoarceri. In momentul in care∈.......u..uitzi.

[Andrew]

În prealabil postat de Moroco

Guiți?
In momentul in care te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca ai si furat!.. si vrei sa te scapi de El... de tot.
In momentul in care iar te-ai suparat si revoltat pe Dumnezeu inseamna ca te-ai lasat tzepuit urland ca un ipocrit!.. si vrei sa-L lingusesti cu amenintzari nadajduind in extoarceri. In momentul in care∈.......u..uitzi.

Corect! În momentul în care cartim și îl înfuriem pe Dumnezeu, nu facem altceva decât sa ne lasam tzepuiti de diavol si de cohortele lui de Demoni. Prin rugăciune și prin necartire ne putem păstra credința în Dumnezeu, căci altfel, este ca și cum l-am lasă pe vrăjmaș sa ne fure sufletul, și ulterior pe Domnul Dumnezeu.

P.S.: În legătură cu acesti psalmi, ii scrii tu, ca inspirație personala, sau e bazat pe o carte pe care vrei sa o scrii? Nu înțeleg asta și as vrea sa îmi explici când ai timp :)

[Moroco]

În prealabil postat de Andrew

Corect! În momentul în care cartim și îl înfuriem pe Dumnezeu, nu facem altceva decât sa ne lasam tzepuiti de diavol si de cohortele lui de demoni. Prin rugăciune și prin necartire ne putem păstra credința în Dumnezeu, căci altfel, este ca și cum l-am lasă pe vrăjmaș sa ne fure sufletul, și ulterior pe Domnul Dumnezeu.

P.S.: În legătură cu acesti psalmi, ii scrii tu, ca inspirație personala, sau e bazat pe o carte pe care vrei sa o scrii? Nu înțeleg asta și as vrea sa îmi explici când ai timp :)

Nu poti scapa de terrorism eliberindu-te prin preschimbare in terrorist pentru ca atunci vei avea o stare mai rea perceputa ca mai buna, starea de chinuitor si de calau crud. De aia ni s-a poruncit sa rabdam pana la sfarsit in ascultare iesind din minciuna, rautate-placeri si pacat.

(Nu-s carturar sa scriu carti ci scriu ce scriu acolo unde scriu daca scriu cat scriu. Categoric tot ce scriu sper ca e din inspiratia divina a Duhului Sfant trimis de Hristos Cuvantul caci altfel n-as fi in stare sa scriu decat niste mâzgaleli greu inteligibile, un fel de mormormormăit grotesc si ursuz scos din adanc maimutzarindu-ma ipocrit ca ursul caraiarizeu ce si-a pierdut coada cand a pescuit iarna cu coada la sfatul vulpii argintii fiind pana azi foarte suparat pe Dumnezeu din pricina pierderii cozii care i-a ramas prinsa in gheatza, nicidecum pe vulpea argintie care i-a devenit sotie si constiinta suprema pe orice problema.)

[Andrew]

În prealabil postat de Moroco

(Nu-s carturar sa scriu carti ci scriu ce scriu acolo unde scriu daca scriu cat scriu. Categoric tot ce scriu sper ca e din inspiratia divina a Duhului Sfant trimis de Hristos Cuvantul caci altfel n-as fi in stare sa scriu decat niste mâzgaleli greu inteligibile, un fel de mormormormăit grotesc si ursuz scos din adanc maimutzarindu-ma ipocrit ca ursul caraiarizeu ce si-a pierdut coada cand a pescuit iarna cu coada la sfatul vulpii argintii fiind pana azi foarte suparat pe Dumnezeu din pricina pierderii cozii care i-a ramas prinsa in gheatza, nicidecum pe vulpea argintie care i-a devenit sotie si constiinta suprema pe orice problema.)

Am înțeles acum :) . Mult succes sa ai pe mai departe!

[Moroco]

Nu poti iubi-primi-da ca iubirea incepand cu harnicia si nu cu pleava si neghina? Nu te poti bucura si nu poti nici pastra o mini-maxima cuviinta la adresa psf. Maria fecioara Mesia, maica Domnului cu pruncul? Nu-L poti iubi nici pe Domnul Iisus Hristos Cuvântul? Nu poti iubi pe Dumnezeu, Sfanta Treime, pe Duhul Sfant, Harul, sfintii, ingerii, mai micutii Lui desi poti sa te asculti si sa te iubesti pe tine insuti din belshug, pe cei ca tine, animalele, plantele, fetele, natura, raiurile lumesti, comoditatile, jocurile, etc.?.. inseamna ca nu e vorba de neputinta aici ci de pura mandrie!!! N-o vezi, n-o simti, nu esti constient de ea, insa daca ai starile astea arogante, trufase de singur ”mantuitor” si mai si acuzi stand suparat... pe Dumnezeu... reactionand pripit si violent, nemultumit, reprosand, urand incruntat amenintzator, dand cu baiuneta in gravida, dand sa fugi, sa scapi, sa te ascunzi, sa vociferezi escaladand supararea, atunci e clar, te-a mandrit mandria pacatoasa si nu mai poti iubi decat la modul pierzarii, te risti semetz ca glumetzii cruzi sarind in capcana de unde n-ai cum sa mai iesi!... caci nu este mai mare mandrie a neascultarii decat sa nu-L iubesti pe mantuitorul Cel bland si smerit, trimisul Tatalui dupa pacatosii neputinciosi, dupa fiii pierzarii, neputand decat sa te toooot prefaci ca-i esti ucenic robotizat, prieten ”bun” sau fiu apropiat-pilit-alintat, incercand sa-ti satisfaci interese. Nici nepotii si puii ”smeriti” n-au scapare oricat ar fi de dragalasi ca niste purcelasi-guițași ce gatuie, sufoca, inneaca, lovind in embrionul-sursa de putere, ca-i duce pe saracuti, pe baalamuciferi... in ispita.

Nu te razbuna pe tine sau pe oameni daca ajungi si constati starea asta a iadului greșiddus, ca te ia arma si o sa-i apartii, te baga-n sclavie constiinta pagana si te pui si-ti faci din orice unealta arma si te ia arma, dar tu nu te razbuna, ca nu ei sunt de vina ci de la pita fariseilor ipocriti ti se trage patima asta grea si uscata de tipul porcile iadului, iti iese o sete insetata din pita, care vrea-vrea cerand din adanc, de acolo din tine, vrea sa-ti apara pe neasteptate o asezonare de intrari si iesiri, de purcederi de ”adevar” adevarat, dand sa iasa din inima ta si sa vina prin tine, ca o garnitura udata si afumata... potrivindu-se perfect cu pita, cu pita ipocrita inghitzita... cea mai grea adictie cronica... ce tinde sa devina o cronica isterica, istorica, isturica, istartistica.

[Moroco]

Nu poti iubi-primi-da ca iubirea incepand cu harnicia si nu cu pleava si neghina? Nu te poti bucura si nu poti nici pastra o mini-maxima cuviinta la adresa psf. Maria fecioara Mesia, maica Domnului cu pruncul? Nu-L poti iubi nici pe Domnul Iisus Hristos Cuvântul? Nu poti iubi pe Dumnezeu, Sfanta Treime, pe Duhul Sfant, Harul, sfintii, ingerii, mai micutii Lui desi poti sa te asculti si sa te iubesti pe tine insuti din belshug, pe cei ca tine, animalele, plantele, fetele, natura, raiurile lumesti, comoditatile, jocurile etc. ?.. inseamna ca nu e vorba de neputinta aici ci de pura mandrie!!! N-o vezi, n-o simti, nu esti constient de ea, insa daca ai starile astea arogante, trufase de singur ”mantuitor” si mai si acuzi stand suparat... pe Dumnezeu... reactionand pripit si violent, nemultumit, reprosand, urand incruntat amenintzator, dand cu baiuneta in gravida, dand sa fugi, sa scapi, sa te ascunzi, sa vociferezi escaladand supararea, atunci e clar, te-a mandrit mandria pacatoasa si nu mai poti iubi decat la modul pierzarii, te risti semetz ca glumetzii cruzi sarind in capcana de unde n-ai cum sa mai iesi!... caci nu este mai mare mandrie a neascultarii decat sa nu-L iubesti pe mantuitorul Cel bland si smerit, trimisul Tatalui dupa pacatosii neputinciosi, dupa fiii pierzarii, neputand decat sa te toooot prefaci ca-i esti ucenic robotizat, prieten ”bun” sau fiu apropiat-pilit-alintat, incercand sa-ti satisfaci interese. Nici nepotii si puii ”smeriti” n-au scapare oricat ar fi de dragalasi ca niste purcelasi-guițași ce gatuie, sufoca, inneaca, lovind in embrionul-sursa de putere, ca-i duce pe saracuti, pe baalamuciferi... in ispita.

Nu te razbuna pe tine sau pe oameni daca ajungi si constati starea asta a iadului greșiddus, ca te ia arma si o sa-i apartii, te baga-n sclavie constiinta pagana si te pui si-ti faci din orice unealta arma si te ia arma, dar tu nu te razbuna, ca nu ei sunt de vina ci de la pita fariseilor ipocriti ti se trage patima asta grea si uscata de tipul porcile iadului, iti iese o sete insetata din pita, care vrea-vrea cerand din adanc, de acolo din tine, vrea sa-ti apara pe neasteptate o asezonare de intrari si iesiri, de purcederi de ”adevar” adevarat, dand sa iasa din inima ta si sa vina prin tine, ca o garnitura udata si afumata... potrivindu-se perfect cu pita, cu pita ipocrita inghitzita... cea mai grea adictie cronica... ce tinde sa devina o cronica isterica, istorica, isturica, istartistica.

Ma doare, ma doare, aceasta constinta-n boboc de floare, si-aceasta zi, si-aceasta zi, ce maine va inflori,
Ma doare, ma doare, aceasta mandra boicotare, si-aceasta zi, si-aceasta zi ce pare ca nu se va mai sfarsi.

[Andrew]

În prealabil postat de Moroco

Nu poti iubi-primi-da ca iubirea incepand cu harnicia si nu cu pleava si neghina? Nu te poti bucura si nu poti nici pastra o mini-maxima cuviinta la adresa psf. Maria fecioara Mesia, maica Domnului cu pruncul? Nu-L poti iubi nici pe Domnul Iisus Hristos Cuvântul? Nu poti iubi pe Dumnezeu, Sfanta Treime, pe Duhul Sfant, Harul, sfintii, ingerii, mai micutii Lui desi poti sa te asculti si sa te iubesti pe tine insuti din belshug, pe cei ca tine, animalele, plantele, fetele, natura, raiurile lumesti, comoditatile, jocurile, etc.?.. inseamna ca nu e vorba de neputinta aici ci de pura mandrie!!! N-o vezi, n-o simti, nu esti constient de ea, insa daca ai starile astea arogante, trufase de singur ”mantuitor” si mai si acuzi stand suparat... pe Dumnezeu... reactionand pripit si violent, nemultumit, reprosand, urand incruntat amenintzator, dand cu baiuneta in gravida, dand sa fugi, sa scapi, sa te ascunzi, sa vociferezi escaladand supararea, atunci e clar, te-a mandrit mandria pacatoasa si nu mai poti iubi decat la modul pierzarii, te risti semetz ca glumetzii cruzi sarind in capcana de unde n-ai cum sa mai iesi!... caci nu este mai mare mandrie a neascultarii decat sa nu-L iubesti pe mantuitorul Cel bland si smerit, trimisul Tatalui dupa pacatosii neputinciosi, dupa fiii pierzarii, neputand decat sa te toooot prefaci ca-i esti ucenic robotizat, prieten ”bun” sau fiu apropiat-pilit-alintat, incercand sa-ti satisfaci interese. Nici nepotii si puii ”smeriti” n-au scapare oricat ar fi de dragalasi ca niste purcelasi-guițași ce gatuie, sufoca, inneaca, lovind in embrionul-sursa de putere, ca-i duce pe saracuti, pe baalamuciferi... in ispita.

Nu te razbuna pe tine sau pe oameni daca ajungi si constati starea asta a iadului greșiddus, ca te ia arma si o sa-i apartii, te baga-n sclavie constiinta pagana si te pui si-ti faci din orice unealta arma si te ia arma, dar tu nu te razbuna, ca nu ei sunt de vina ci de la pita fariseilor ipocriti ti se trage patima asta grea si uscata de tipul porcile iadului, iti iese o sete insetata din pita, care vrea-vrea cerand din adanc, de acolo din tine, vrea sa-ti apara pe neasteptate o asezonare de intrari si iesiri, de purcederi de ”adevar” adevarat, dand sa iasa din inima ta si sa vina prin tine, ca o garnitura udata si afumata... potrivindu-se perfect cu pita, cu pita ipocrita inghitzita... cea mai grea adictie cronica... ce tinde sa devina o cronica isterica, istorica, isturica, istartistica.

Absolut corect. Dacă suntem în situatia în care iubim cele pământesti dar Nu vrem] Nu ca nu putem sa iubim pe Duhul Sfant si pe Dumnezeu, atunci înseamnă că suntem orbiti de abisul pacatului primordial al mândriei, care este ca o poarta necurata si pentru restul păcatelor.

Când ne lepădam de ego, în schimb, închidem poarta ce duce către abisul primordial al mândriei si urcam pe scara virtutilor, a Bunul Dumnezeu, a Sfiintilor Părinti si a Îngerilor, si a Duhului Sfânt si Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu

[Moroco]

Absolut corect. Dacă suntem în situatia în care iubim cele pământesti dar Nu vrem] Nu ca nu putem sa iubim pe Duhul Sfant si pe Dumnezeu, atunci înseamnă că suntem orbiti de abisul pacatului primordial al mândriei, care este ca o poarta necurata si pentru restul păcatelor.

Când ne lepădam de ego, în schimb, închidem poarta ce duce către abisul primordial al mândriei si urcam pe scara virtutilor, a Bunul Dumnezeu, a Sfiintilor Părinti si a Îngerilor, si a Duhului Sfânt si Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu

Frica satanica infuriata in mandrie=(neiubirea de Mesia, neprimire, nesimtire) iti da constiinta pagana a ideii sa vrei brusc, pe neasteptate, sa folosesti arma, sa dai cu cutitul in Dumnezeu dand sa te aperi ca din reactie reflexa, crezand ca scapi de frica, de stress, de presiuni, de incoltire, sustinand ca nu mai poti sa suporti (raul, frica, stresul, acuzarea, nedreptatea...) si atunci te apuci ca iudacii si faci ce stii tu ca ai de facut... (blestem, crima, razbunare, distrugere, violenta, hula, tradare, sinucidere, iad).

E un psalm al nerozilor psalmul asta nenorocit al pierzarii in bani negrii murdari fiindca nerozia consta in faptul ca cu cat se poarta Dumnezeu mai bine cu vinovatul, cu atat mai mult el se razbuna mai crud, mai crunt pe Dumnezeu oricat ar fi de mic Trimisul Lui, un embrion neajutorat si nevinovat, loveste nerodul ca descreieratul de parca l-ar ameninta ceva... o repetarea ingrozitoare a unui rau ce l-a marcat pe viata, asa ca o frica satanica infuriata. Iar daca a indraznit nebunia si a muscat lovind atunci se simte complet pierdut stiind ca n-are Cine sa-L mai salveze daca tocmai l-a ucis pe Salvamarul care-l salva din innec, din scufundarea in adancurile cele mai intunecate ale caracatitei mamoniace abisale postprimordiale.

(”Nu vreau sa fiu satana, nu vreau sa fiu satanist, nu vreau sa fiu sateu sateic, nu vreau sminteala, nu vreau sa ajung sa nu veghez si sa nu ma apar de lume, de demoni, de ispite si pacate dand ca prostul sa ma apar de Dumnezeu si de sfinti, nu vreau sa fiu satana, nu vreau sa fiu satanist, sateu-sateic, lenesh-deznadajduit”... asta ar trebui sa-ti zici ca antidot in Credinta cand vine glasul duhului rau sfinversor care iti da mereu imboldurile mortii ca sa vrei, sa vrei, sa vrei nefacuta si sa cedezi fricii satanice ca nerodul mintzind si cedand copilareste cu naivitate corupt-descreierata, speriata, revoltat-coolrajoasa.)