Argumentul cosmologic

[Krautrock]

În prealabil postat de alexHurley98

Argumentul cosmologic e o idee filozofică și teologică care încearcă să răspundă la întrebarea: "De ce există ceva în loc de nimic?"

Simplu spus, argumentul zice așa:

1. Tot ce începe să existe are o cauză. (Nimic nu apare din senin.)


2. Universul a început să existe. (Big Bang-ul, știința modernă, toate indică un început.)


3. Prin urmare, Universul are o cauză.



Apoi merge mai departe și zice: această cauză trebuie să fie "dincolo" de Univers — adică atemporală (nu legată de timp), non-materială și foarte puternică. Mulți spun că asta seamănă mult cu definiția lui Dumnezeu.


Este acest argument suficient pentru a dovedi existenta lui Dumnezeu?

Bineînțeles că nu. De altfel toate aceste argumente logice ale existenței lui Dumnezeu au fost demolate de către logicieni și filosofi de-a lungul timpului. Nu înțeleg ce mai caută ele prin cărțile de teologie. Probabil că nu s-a gândit nimeni să le scoată.

Dar să-l iau pe acesta de mai sus la analizat.

Prima propoziție care spune că totul are o cauză nu știm dacă este adevărată. Nu știm dacă orice lucru derivă din ceva. Nici măcar în matematică nu e valabil. Unul pe nume Kurt Gödel a arătat că există enunțuri matematice adevărate care nu derivă din axiomele sistemului din care fac parte. E așa numita teoremă a indecidabilității. În fizică există așa numitul principiu al indeterminării enunțat de Heisenberg care are drept consecințe unele lucruri de-a dreptul stranii, de exemplu că pentru un timp suficient de scurt pot apărea din vid particule care apoi să dispară. Dacă nu le-am observat e ca și cum n-ar fi fost, iar principiul conservării energiei e respectat, dar nu și principiul cauzalității. Așa că nu știm cum stă treaba în privința faptului că totul are o cauză.

Nu știm cum a început Universul să existe. Știm doar că ceea ce putem observa acum a început să existe la un moment dat. Ba chiar credem că Universul așa cum îl vedem nu e decât o parte din ceva mult mai mare și poate chiar mult mai diferit. Dar nici asta nu e sigur. Deci nu știm mare lucru nici în această privință.

Universul are o cauză? Posibil! Însă de aici până la a numi această cauză Dumnezeu mai e cale lungă.
Cel mult putem spune că Universul are o cauză și atât. Dar nici asta nu știm precis.

În prealabil postat de alexHurley98

Apoi merge mai departe și zice: această cauză trebuie să fie "dincolo" de Univers — adică atemporală (nu legată de timp), non-materială și foarte puternică. Mulți spun că asta seamănă mult cu definiția lui Dumnezeu.

Putem să ne imaginăm o mulțime de lucruri. Dacă n-am avea imaginație ar fi plictisitor pe pământ.

Și pentru că unii mi-ar reproșa că un Univers care să fi apărut din neant e imposibil, aș răspunde în felul următor: situația în care un Dumnezeu creează un Univers e mai complexă decât situația în care un Univers există de la sine. Probabilitatea ca un lucru complex să existe e mai mică decât aceea ca un lucru mai simplu să existe. De exemplu, probabilitatea de a mă întâlni cu un atom de hidrogen e mai mare decât aceea de a mă întâlni cu o navă spațială. Astfel, probabilitatea ca un Univers să existe de la sine e mai mare decât să existe un Univers creat de Dumnezeu, deoarece a doua situație e mai complexă decât prima. Am făcut un simplu exercițiu să arat că nu e imposibil ca un Univers să existe de capul său, ca să evit orice discuție inutilă în această privință. Că dacă un Univers fără Dumnezeu e imposibil, atunci un Univers cu Dumnezeu ar fi la fel de imposibil, ceea ce orice om cu toate rotițele în cap vede că nu e cazul.

Argumentul acesta cosmologic de mai sus e un non-argument.

[John Doe]

Topicul asta m-a dus cu gandul la materialismul dialectic:
Lumea este materiala si obiectiva, constiinta este un produs al materiei, lumea este intr-o continua transformare, nimic nu se pierde si nimic nu se castiga, totul se transforma.

Eu cred ca, de fapt, in cazul nostru totul se rezuma la constiinta si perceptia acelei constiinte.
Stiinta este incercarea constiintei omului de a intelege universul dar nu il poate cunoaste altfel decat din prisma propriilor perceptii. Deci oricat de perfecta si de rationala ar fi stiinta, este doar o chestiune de perceptie iar cele mai fundamentale baze ale acesteia au fost o consecinta a naturii noastre sau au fost stabilite prin conventie.
Folosim in matematica sistemul zecimal pentru ca avem 10 degete, unitatile de masura sunt toate stabilite prin conventie sau derivate din alte particularitati sau din fenomene naturale repetitive.
Ideea pe care vreau sa o reliefez este ca stiinta la actualul nivel de dezvoltare al rasei umane nu explica universul in sine ci doar perceptia noastra asupra universului.

Subscriu si eu la ideea ca nimicul in sens absolut nu poate exista. Multi considera nimicul ca fiind un spatiu gol, fara materie, ceea ce este gresit. Spatiul gol, daca ar exista, nu ar inseamna "nimic". Pentru ca ar fi nevoie de un timp pentru a-l parcurge. Si asa ajungem la spatiu-timp.
Dar nici macar spatiu gol nu exista, fizica cuantica a descoperit si demonstrat ca vidul nu are energie zero absolut. Desi energia sa se numeste "Zero Point Energy", vidul este de fapt plin de fluctuatii cunatice, aparitii si disparitii spontane de particile virtuale. Stiinta nu poate defini de unde "vin" sau unde "dispar" aceste particule si nici nu manifesta vreun interes in acest sens.
Paradoxurile sunt acceptate de stiinta moderna cu foarte mare usurinta, sunt considerate doar niste situatii contraintuitive.

Probabil ca in viziunea oamenilor de stiinta doar cartile si teoriile religioase trebuie sa fie logice, intuitive si explicabile pana in cel mai mic amanunt, cartile si teoriile stiintifice pot avea oricate paradoxuri inexplicabile. Si au!

Nici macar teoria Big-Bang nu spune ca universul a aparut din nimic ci dintr-o stare extrem de densa, fierbinte si compacta numita singularitate. Ce e cu ea, de ce era singura acolo, daca mai existau si altele, ce anume a determinat-o sa explodeze, teoria nu spune. :D

Sa revin la consiinta si la nimic: Nimicul inseamna lipsa a orice, deci inclusiv a contiintei. Atata timp cat exista constiinta ta care percepe universul, devine clar ca nimicul absolut nu poate exista. Daca ar exista doar constiinta ta fara a percepe nimic, sa fie doar o constientizare de sine, nici atunci nu ar putea exista nimicul absolut. Ar putea exista poate doar intrebarea "oare exist in nimic?", intrebare care ar disparea dupa prima interactiune perceptibila.
Si ar mai fi intrebari: Poate exista ceva in nimic? Daca in nimic exista ceva, mai e acela nimic? In ambele cazuri raspunsul e nu.

Biblia nu ne ofera indicii despre ce a fost inainte de a fi create Cerurile si Pamnantul, nu are rost sa ne hazardam in a face supozitii. Asa cum oamenii de stiinta isi accepta paradoxurile lor precum si incertitudinile, trebuie sa invatam si noi, cei care credem in Dumnezeu si in creationism, sa le acceptam pe ale noastre.

Cum ar putea fi demonstrata existenta lui Dumnezeu? Eu personal cred ca este demonstrata in fiecare clipa de fiecare floare, de fiecare gâză, de fiecare rasarit, de fiecare adiere, de fiecare mireasma, de miracolul vietii, de legile fizicii, de fiecare sentiment, etc.
Ma uitam chiar zilele trecute la stadiile embrionului uman. Sa i-o spuna ei lui mutu ca ala e rezultatul unor fenomene intamplatoare. E un adevarat miracol!

Dupa cum evolueaza stiinta ma astept sa accepte mai devreme sau mai tarziu ideea existentei unui „flux cuantic universal” care modeleaza materia si defineste legile fizicii, dar in viziunea lor nici acela nu va avea legatura cu Dumnezeu.
Imi cer scuze ca am expus ideile atat de amestecate.

[ALARIC]

În prealabil postat de Krautrock

...
Probabilitatea ca un lucru complex să existe e mai mică decât aceea ca un lucru mai simplu să existe. De exemplu, probabilitatea de a mă întâlni cu un atom de hidrogen e mai mare decât aceea de a mă întâlni cu o navă spațială.
...

Atomul e ceva simplu in raport cu nava spatiala?
Oamenii pot sa faca nave spatiale dar iti garantez ca nu pot sa creeze nici macar un singur atom, ei doar se joaca cu niste atomi existenti. Nu e deloc simplu, garantat. De fapt habar nu avem cum au aparut dar "stim" sigur ca nu au fost creati! Cum vine asta?