Harul dat prin Duhul Sfant.

[iustin_dumitru]

Cred că despre har putem constata mai ales lipsa lui, decât prezența,

Nu avem însă nicio garanție, chiar și dacă ne-am nevoi ca Sf. Siluan, că îl vom dobândi. Probabil știi că, după momente de deplinătate în har care-i bucurau nespus inima, el avea parte de perioade foarte greu de îndurat, când acesta se retrăgea de la el.

Deci mi se confirma ca desi credem ca e pe aproape si tintim catre el,putina lume il simte si il are cui adevarat. Multumesc de feedback, eu chiar nu stiam cum e la ceilalti. Asta ma intareste sa sper si mai mult, cu toata raceala si lipsa orcarei coagulari a mintii si sufletului meu.

Totusi exista persoane care il au? Eu cred ca cine Il simte pe Dumenzeu in dragoste , si i se lumineaza mintea,adica ideile lui incep sa aiba stabilitate si izvorare in loc de retragere, ba si sufletul i se umple de liniste si lumina, si simte si dragostea care e atoate puternica, cred ca acela e un semn ca harul e la porti, este in noi.

Cum s-ar interreta totusi pasajul : "Daca nu are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui" (citat aproximativ) Mie mi se pare ca un har avem totusi prin credinta in Hristos, fara sa absolutizez asta ca si protestantii, dar nu il gasim cu mintea, suntem obositi cumva,si stresati, si credem ca suntem goi. Dar pe plan mental,si absolut, a avea cineva credinta in Hrisots este un mare har.

. Asta se face mai ales prin pocăință, care duce la curățirea sufletului, deci pregătirea vasului pentru a primi harul.

Interesanta conditionarea harului de pocainta. A te pocai cu adevarat ,inseamna si a vrea sa nu mai faci acele pacate , iar ruperea de pacat cred si eu ca este inceputul decsatusarii, toate energiile noastre amortite renasc. Caci pacatul este cel care ne tine robi , desi Hristos ne a eliberat de pacat prin Jertfa Sa , si intradevar a varsat harul iertarii si chiar al invierii la o viata noua.
Cu toate acestea noi inca ne scaldam in pacatele noastre mici , neintelegand ce dar imens ni s-a facut sa fim eliberati de pacatul originar, sa fim intradevar liberi,ceva ce nu am mai aviut de la creatie.
Suntem ca in mijlocul unui lac,inconjurati de ape, si suferim de sete.

[iustin_dumitru]

Am gasit in introducerea de la dogmatica parintelui Staniloaie vol 1, o tratare logca a Revelatiei :

Revelatia este de 2 feluri exterioara si interioara.

Reveleatia exterioara , alaturi de cea vechoi testamentara, isi are apogeul in intruparea, viata ,jertfa , invierea si inaltarea lui iisus Hristos si se incheie odata cu Inaltarea, deoarece firea umana a lui Hristos e complet integrata atunci in Sfnta Treime .

Revelatia interioara incepe de la cincizecime , de la coborarea Duhului Sfant , si continua pana la sfarsitul veacurilor, si este opera de aducere a firii omenestri ,prin Duhul Sfant , la firea umana neipostaziata , a lui Hristos.

Deci nimeni nu poate prin sine insusi sa ajunga la Hristois, caci chiar daca directia e corecta,si Acesta e unica noastra Cale, puterea umana e limitata si scazuta.

De aceea Cuvantul lui Dumnezeu cuprins in Evanghelie este doar un ajutor catre acest scop, caci nu toti care il aud se mantuiesc, ci aceea care il inglobeaza in viata lor.

Asa capata sens si Biserica si Traditia , ca mijloace de manifestare ale Duhului Sfant, pentru aducerea omului catre Hristos.

Aceasta explicatie nu am gasit-o in alte dogmatici sau cateheze, aparea undeva mai tarziu la descrierea Duhului Sfant, sdar nu la Revelatie, se sarea brusc de ;la Cuvantul lui Dumnezeu la importanta Traditiei , ceea ce lasa sa inteleaga ca Traditia e complementara Cuvantului ca nu ar proveni din El si nu s-ar duce catre El.

Insa paginile repective sunt greu de citit, am incercat si cu CGPT dar le simplifica cam mult,desi exytrage corect ideile principale, jumate intelegi bine dar jumate ramane cumva nerational.

[CristianR]

O scriere mult mai accesibilă este Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, unde M. Costa de Beauregard îl intervievează pe Părintele Stăniloae.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de CristianR

O scriere mult mai accesibilă este Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, unde M. Costa de Beauregard îl intervievează pe Părintele Stăniloae.

Da ,multumesc,intradevar e mai simpla si mai umana, o sa verific daca pastreaza macar ideile principale ale dogmaticii

Oricum partea care ma interesa, am desciooperit ca se afla si in alte dogmatici/cateheze la caracterizarea a Duhului Sfant, nu neaparat la capitolul de Revelatie Supranaturala.

Hristos e intradevar scopul si tinta noastra princpala, nu Biserica ,nu orotodoxia nu altceva.

Dar la Hristos nu putem ajuntge singuri , datorita neputintei noastre si firii slabite de pacat.

Desi aparent unii au ajuns in situatii limta direct la El, si anume cei care apar in NT, cei vindecati , cei care au aratat creedinta etc

Deci pentru a ajunge la El avem nevoie de a 3-a persoana a Treimii, Duhul Sfant,pentru a lucra acest har al atingerii lui Hristos, in noi,si in colaborare cu noi.

De aceea e necesara Biserica ,rugaciunile si toate celelalte mijloace, pentru ca aceasta e calea de primire harului , si nu doar propria noastra minte.

Nu numai aspectul negativ e adevarat , ca la Hristos nu se ajunge decat prin lucrarea Duhului in noi, ci foarte important, si aspetcul pozitiv, ca ceea ce am inteles deja si credem in Hristos, aparent cu mintea noastra, de fapt daca stam sa analizam este tot lucrarea harului in mintea noastra

Deci nici ceva nou nu descoperim fara har, si nici ce avem nu pierdem caci provine tot din har.

Nu trebuie sa facem nimic in clipa de fata , caci harul e deja in noi, e de ajuns sa nu mai credem ca noi cu mintea noastra avem meritul exclusiv, si el incepe sa vorbeasca in noi.

Si in plus, daca facem raul, sau daca intarziel prea mult sa facem binele, vocea harului care acum o avem prin acumularile de dinainte, poate slabi pana la amara deznadejde.

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Hristos e intradevar scopul si tinta noastra princpala, nu Biserica ,nu orotodoxia nu altceva.

Dar Hristos este Biserica. Trupul și Sângele Său, făcut viu în noi, cei care ne împărtășim, prin lucrarea Duhului Sfânt. Îl putem căuta și individual, dar nicăieri nu-L putem găsi mai deplin decât în Biserică, unde ne putem și uni mistic cu El.

Și nici Tradiția nu este altceva decât Cuvântul Său, ci este chiar forma mai deplină a Cuvântului lui Hristos, lăsat moștenire Bisericii de apostoli și ucenici, din care doar o parte a fost transpus în scris, formând ulterior Evangheliile și Epistolele (Noul Testament).

La început toată Vestea cea Bună, tot ce i-a învățat Domnul pe ucenici în trei ani și jumătate, tot ce au văzut și auzit în cele 40 de zile de la Înviere la Înălțare s-a transmis prin viu grai între credincioșii primelor secole ale creștinismului și a fost păstrat de Biserică până în zilele noastre.

Dar la Hristos nu putem ajuntge singuri , datorita neputintei noastre si firii slabite de pacat.

Desi aparent unii au ajuns in situatii limta direct la El, si anume cei care apar in NT, cei vindecati , cei care au aratat creedinta etc

Noi nu-L cunoaștem în trup, ca cei care L-au cunoscut în timpul scurt când S-a arătat ca om; însă cred că suntem mult mai fericiți decât aceia, pentru că acum toți ne putem hrăni cu trupul și sângele lui Hristos înviat. Adică ne facem direct părtași învierii Lui, ceea ce este mai mult decât a fi vindecat de o boală, oricât de grea ar fi fost ea.

Deci pentru a ajunge la El avem nevoie de a 3-a persoana a Treimii, Duhul Sfant,pentru a lucra acest har al atingerii lui Hristos, in noi,si in colaborare cu noi.

Practic, timpul în care suntem noi hărăziți să trăim este al Duhului Sfânt, Cel care lucrează în Biserică, care preface cinstitele daruri în Trup și Sânge, care lucrează și în inimile noastre și care ne unește cu Hristos, atât prin Sfânta Împărtășanie și celelalte taine, cât și prin lucrarea directă pe care o face în sufletele noastre.

Nu numai aspectul negativ e adevarat , ca la Hristos nu se ajunge decat prin lucrarea Duhului in noi, ci foarte important, si aspetcul pozitiv, ca ceea ce am inteles deja si credem in Hristos, aparent cu mintea noastra, de fapt daca stam sa analizam este tot lucrarea harului in mintea noastra

Adevărat.

[CristianR]

Deci dacă lucrarea mântuitoare Hristos a încheiat-o odată cu jertfa Lui pe Cruce, iar la Înălțare Și-a luat rămas bun de la omenire, peste zece zile avea să înceapă lucrarea de desăvârșire, respectiv de unire a omenirii cu Hristos, pe care o face Duhul Sfânt, lucrând înăuntrul și în afara noastră. Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime este întemeierea Bisericii, iar aceasta nu înseamnă decât Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, având în mijloc Jertfa Mielului și fiind ținută vie pentru totdeauna de Duhul Sfânt.

Nu este cazul, prin urmare, să-L căutăm doar pe Iisus și unirea personală cu El (și numai cu El), ci să înțelegem că aceasta se face în Duhul Sfânt, care este prezent aici și acum.

P.S. Nu știu dacă se mai găsesc pe piață, dar eu m-am folosit mult de cărțile de popularizare a teologiei ale Părintelui Stăniloae, ca 7 dimineți cu Părintele Stăniloae (interviuri de Sorin Dumitrescu), ori Sfânta Treime sau La început a fost Iubirea.

[iustin_dumitru]

Nu cred ca se pune problema de a se exclude unele pe altele: Hristos-Duhul Sfant-Biserica .

Nici macar in afirmatiile mele nu se exclud , Hristos este Capul (si in El trebuie sa credem) Duhul Sfant este Ajutorul nostru, Desavarsitorul care ne duce catre El, si Biserica este Trupul lui Hristos (adica eu ,tu cei din jurul nostru , si multimea sfintilor ) . Noi toti navigam catre Hristos .

Acesta a fost si planul mantuirii : a plecat de la Tatal, s-a infaptuit in Fiul prin preluarea firii noastre umane si indumnezeirea ei , si s-a desavarsit in Duhul prin extinderea operei de indumnezeire catre toti oamenii,prin intermediul Bisericii.

Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu, s-a nascut in Biserica prin conlucrarea Duhului cu omul, dar Hristos nu S-a nascut de catre Biserica, ci doar a fost transmis de catre ea.

Fiecare sta in locul sau randuit de Tatal, iar noua Tatal ne-a randuit pe Hristos ca si unica Cale catre Tatal , si ne -a dat pentru aceasta Duhul Sfant fagaduit din veacuri , pentru ca stia ca simpla vedere a lui Hristos nu ne va fi de ajuns.

Biserica este comuniunea in Duhul Sfant dintre oameni si Hristos , cu rolul nu doar al cunoasterii lui Hristos, ci si al transformarii noastre si integrarii in Treime , prin firea umana radianta a lui Hristos.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de CristianR

P.S. Nu știu dacă se mai găsesc pe piață, dar eu m-am folosit mult de cărțile de popularizare a teologiei ale Părintelui Stăniloae, ca 7 dimineți cu Părintele Stăniloae (interviuri de Sorin Dumitrescu), ori Sfânta Treime sau La început a fost Iubirea.

Sigur se gaseste pe internet archive, scribd etc Am citit ca exista aceste carti de care spui, dar nu stiam de rolul lor, deja m-ai ajutat cu vreo 4-5 informatii importante,multumesc mult