Universul

[CristianR]

În prealabil postat de cozia

fraza este cea mai cunoscută din Marcu 1:15, unde Iisus spune: "S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie".

Adica Imparatia este practic la varful degetelor voastre aici pe PAMANT nu pe lumea de Apoi, cealalta, cum ar veni.

Hristos spune că împărăția este aproape. Și să ne pocăim. Tu deduci: "aici pe pământ". Este adevărat că nu se referă la lumea de apoi, de la sfârșitul vremurilor, la care se va referi în altă parte. Dar despre cum și unde poate fi aflată împărăția lui Dumnezeu ne vorbește în cele șapte parabole de la Matei 13.

Din ce spune Domnul în citatul ales de tine, eu înțeleg că Împărăția este aproape, iar poarta de intrare în ea este pocăința. Nu este vorba despre o altă etapă a Creației (despre care El spunea acum 2000 de ani că este aproape, iar tu o identifici abia în timpul nostru), ci de deschiderea, pentru toți cei ce cred și se pocăiesc, a Cerului pe Pământ. Vestea aceasta s-a împlinit la Pogărârea Duhului Sfânt, momentul întemeierii Bisericii, care nu este altceva decât mediul spațio-temporal al Împărăției vestite de Iisus. Ea este în același timp în lume și în veșnicie, este materie și duh.

Din păcate, obișnuim adesea să luăm din Biblie anumite versete care printr-o interpretare forțată par a ne susține propriile teorii, în loc să facem procesul invers, al pocăinței (metanoia) de a ne despărți de mintea noastră plină de prejudecăți, deschizându-ne atât mintea, cât și inima, către ce are Dumnezeu de spus.

În esență pocăința asta înseamnă: Să renunțăm (deci jertfă) la a fi centrul – mort – al propriei noastre vieți și să începem să gravităm în jurul lui Hristos cel Viu, ca să ne "molipsim" și noi de viața Lui. Să ajungem să avem "mintea lui Hristos", cum spunea Sf. Pavel.