Disertatie pe importanta umorului in inima Bisericii

[pascseimar19]

Bună ziua,

Mă numesc Pascaru-Seiciuc Maria, studentă la masterul de Comunicare și consiliere psihologică și spirituală din cadrul *Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Vă adresez acest mesaj în contextul cercetării mele pentru *lucrarea de disertație, având ca temă Beneficiile si sensul umorului in viata Bisericii Ortodoxe.

📖 Scopul cercetării
Îmi propun să adun și să analizez întâmplări amuzante, dar pline de tâlc duhovnicesc, care ilustrează felul în care umorul creștin se integreaza si ce roluri are in viata omului bisericesc.

😊 Importanța umorului în viața creștină
Umorul trăit cu discernământ devine o expresie a inimii curate și a unei credințe vii. Așa cum spunea Arhiepiscopul Justinian Chira, „o zi în care nu râdeți este o zi pierdută”.

✉️ Invitație la contribuție
Vă rog, dacă este cu putință, să îmi trimiteți*relatări, pilde sau întâmplări vesele din:

1. viața parohiilor sau a mănăstirilor,
2. întâlniri cu duhovnici,
3. sau alte situații din viața bisericească în care umorul a fost o formă de înțelepciune și bucurie.

Poveștile pot fi trimise la adresa:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeFdg15sLNhsrTb-Z9KHGFZNBH5tCMl8ffo67zyO2Tc6ciVIA/viewform?usp=dialog
sau la
maruscaseiciuc0@gmail.com
(contribuțiile pot fi anonime, iar identitatea va fi protejată integral).

Vă mulțumesc sincer pentru disponibilitatea de a sprijini această cercetare și pentru împărtășirea unei dimensiuni luminoase a vieții duhovnicești.

[Iorest]

Sunt destule chestiuni amuzante, exemplu am văzut oameni care duc vin „Sânge de Taur”' la parastase, probabil în memoria răposatului care avea palmares de cuceriri.

[dobrin7m]

În prealabil postat de pascseimar19

Bună ziua,

Mă numesc Pascaru-Seiciuc Maria, studentă la masterul de Comunicare și consiliere psihologică și spirituală din cadrul *Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Vă adresez acest mesaj în contextul cercetării mele pentru *lucrarea de disertație, având ca temă Beneficiile si sensul umorului in viata Bisericii Ortodoxe.

📖 Scopul cercetării
Îmi propun să adun și să analizez întâmplări amuzante, dar pline de tâlc duhovnicesc, care ilustrează felul în care umorul creștin se integreaza si ce roluri are in viata omului bisericesc.

😊 Importanța umorului în viața creștină
Umorul trăit cu discernământ devine o expresie a inimii curate și a unei credințe vii. Așa cum spunea Arhiepiscopul Justinian Chira, „o zi în care nu râdeți este o zi pierdută”.

✉️ Invitație la contribuție
Vă rog, dacă este cu putință, să îmi trimiteți*relatări, pilde sau întâmplări vesele din:

1. viața parohiilor sau a mănăstirilor,
2. întâlniri cu duhovnici,
3. sau alte situații din viața bisericească în care umorul a fost o formă de înțelepciune și bucurie.

Poveștile pot fi trimise la adresa:

https://docs.google.com/forms/d/e/1F...orm?usp=dialog
sau la
maruscaseiciuc0@gmail.com
(contribuțiile pot fi anonime, iar identitatea va fi protejată integral).

Vă mulțumesc sincer pentru disponibilitatea de a sprijini această cercetare și pentru împărtășirea unei dimensiuni luminoase a vieții duhovnicești.

Draga mea
Pentru a putea avea o dizertatie perfecta, trebuie sa surprinzi piatra de temelie a umorului in viata ortodoxului. Iar aceasta este:

starea de sfintenie ne aduce la masura de a fi copii mari. Inocenti, si curati, atunci vom putea avea umor, pentru ca vom rade ca un copil, vom reactiona ca un copil dar vom fi intelepti ca un adult.

Exista in viata Bisericii parinti imbunatatiti care au atins masura de a fi ca si copiii, de a privi cu inocenta si umor, de a sti sa rada , sa fie in pace si bucurie sfanta.
Pe acestia te sfatui sa ii cauti, sa stai de vorba cu ei. si vei rade cu ei. vei gasi umorul autentic din Sfanta Biserica ortodoxa.

[dobrin7m]

"Daca vrei sa vezi Raiul pe pamant, priveste in ochii unui copil" Dostoievski

Simplitatea sfanta ne aduce la masura la care Hristos ne indeamna:

Fiti precum copiii, ca acestora este Imparatia Cerurilor.

Umorul inocent vine din simplitate. O minte curata, care stie sa rada frumos, sa se bucure frumos si sa traiasca frumos.

Odata un parinte a fost intrebat:
- Parinte, cum de ramaneti tot timpul calm , chiar si cand va supara oameni?
- Simplu fiule, cand cineva ma supara ma gandesc: Doamne daca tu il suporti de o viata, pot si eu un minut.


Odata un parinte a zis: Cu cat esti mai aproape de Cer , pretul pamantului scade.

[Iorest]

Mi-aduc aminte că povestea Dan Puric anume că Ghelasos ar veni de la zâmbet, și mai era un om care neavând ce să aducă Domnului a făcut anumite jonglerii și erau primite și acelea de Maica Domnului.

[Seraphim7]

Umorul în sine are multe extensii și pornește din diferite ioostaze, situații, evenimente etc.

Chiar dacă provoacă haz,veselie, râs, satisfacții,sau “beneficii”,așa cum cere disertația ta,nu înseamnă că este benefic in sine per ansamblu.

Cel mai adesea umorul pornește de la situația în care se râde de cineva,de ceva etc.

Comicul ne binedispune, sau ne rușinează,in funcție de situația în care ne aflăm.

Râdem de cineva sau cineva râde de noi?

Iar țara noastră este un Pol al Umorului,din păcate al unui umor de proastă calitate,de masă, trivial, incult etc.

Îl folosim excesiv,în orice situație , încercând să justificăm cam orice situație prin umor.

Iar asta nu este ok,deloc.

Soluția nu este umorul,in nicio situație,cel puțin,nu pentru noi.

Cu atât mai puțin,în cazul Bisericii.

Cu atât mai mult, că umorul românesc,sau cel adesea folosit de noi,este, așa cum am spus unul de cea mai inferioară calitate.

Întâi ar trebui să ne clădim un fundament cultural ridicat,ca mai apoi să rafinăm un umor BENEFIC.

Abia atunci vom putea vorbi despre Beneficiile Umorului, atât în societate, cât și în Biserică.

Avem nevoie de Seriozitate,extrem de multă.

Disciplină, Educație, Cultură…

Toate acestea ne lipsesc!

Fiindcă pe toate le tratăm cu UMOR.

Râdem de orice,de oricine,de noi înșine,in sinea noastră, tocmai ca să depășim aceste lipsuri.

Aș îndrăzni să spun că Umorul este o Facultate a Diavolului, și o unealtă a sa,mai degrabă decât o însușire Divină.

Râsul este adesea stârnit de situațiile în care ceilalți sunt în dificultate, când greșesc, când eșuează etc.

Practic râdem doar când alții sunt puși în situații negative.

Ne binedispune când ceilalți suferă într-un mod sau altul.

Umorul din păcate nu este DUHOVNICESC.

El este diferit de BUCURIE, VESELIE,FERICIRE,care vin din cu totul alte SURSE.

[iustin_dumitru]

Stiu ca sunt 2 momente in care Mantuitorul a plans.
Mai stiu si ca a binecuvantat nunta din cana prin prezenta Sa, unde probabil se ziceau si glume.
Dar nu stiu vrteun moment in care El sa fi ras.
Cel mult S-a purtat neobisnuit intrand in Iersualim-ul care il ovationa pe un asin,dar din smerenie , (care doar pt unii ar patrea caraghioasa daca ar vedea un imparat asa)
Sau sa fie oare parinti sau monahi care sa fi abordat umorul? asta poate ,ar trebuyi sa stiti mai bine daca a-ti inceput tema asta.
E cert insa ca noi oamenii simplii ,radem ,si inca prea mult uneori.
Dumnezeu nu ne judeca ca radem, El doar ne asteapta sa gustam din trupul Fiului Sau jertfit pentru noi , si sa bem din vita cea noua in Imparatie.
Si parca iti cam ingheata rasul.... desi Dumnezeu insusi s-a facut Copil.

[cozia]

În prealabil postat de pascseimar19

Așa cum spunea Arhiepiscopul Justinian Chira, „o zi în care nu râdeți este o zi pierdută”.

Foarte adevarat, dar nu sunt sigur ca dansul ar folosi tema asta drept subiect al studiilor de Masterat.

[dobrin7m]

Inocenta ce vine din sfintenie pe toate le face divin.

E chiar interesant de abordat subiectul umor sfant. Nu cel decazut diavolesc, care rade de necazul altuia sau de caderea altuia. ci cel autentic . Pentru ca sfintii , chiar daca s-au sfintit tot oameni sunt, cu aceleasi simtiri doar ca toate simtirile AU IN ELE SFINTENIE.

De aceea sfantul spune mereu orice gandeste fara teama, deci nu ii e teama nici sa fie copilaros atunci cand trebuie.

La aceasta tema, te indemn sa abordezi sfintii cei nebuni pentru Hristos. Aici vei gasi si umos sfant.

Deci te indemn sa te axezi pe doua directii: a fi copil dar intelept ca un adult
si sfintii cei nebuni pentru Hristos.

Aceste doua directii vor arata si umorul duhovnicesc.

Din Pateric: Odata un awa si-a dus ucenicii si i-a pus sa traga cu arcul in padure si sa rada . Si a fost intrebat: awa cum asa? si acesta a raspuns: daca tragi prea tare de arc acesta se va rupe. Asa si cu acesti fii: mai e nevoie si de destindere ca sa nu se franga.

[Seraphim7]

Una este să râzi din Bucurie duhovnicească,de fericire interioară și venită din bunătatea inimii precum o fac sfinții și oamenii duhovnicească care mereu îți oferă un zâmbet,o căldură,o stare de beatitudine.

Dar să nu transformăm sfinții și părinții Bisericii,sau chiar figurile duhovnicești și clericale contemporane cu noi ,

ÎN NIȘTE STAND-UP COMEDY....

Sfinții au râs doar de PĂCAT,de DIAVOLI,și de Moarte.

De ce?

Fiindcă și-au permis!

Face Constantin Necula destul STAND-UP COMEDY,doar ca să pară că Biserica este cool, și modernă și friendly și poate fi încadrată în daily habit.

Dar nu este chiar așa,nu adaptăm divinul la noi,ci noi ne racordăm la el.Daca putem,dar noi nici nu încercăm, doar pretindem și pliem Biserica peste orice,numai să dea bine.

Noi mimăm o duhovnicie,o exersăm,o pretindem,o povestim,o ascultăm..... Spiritualitatea a devenit din păcate parte din snobismul românesc clasic.

Fără strop de autenticitate,din păcate.