Intrebari despre pocainta

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

"Pocaiti-va ,caci Imparatia cerurilor s-a apropiat !"

Cred că asta înseamnă că Împărăția cerurilor rămâne inaccesibilă fără conștientizarea păcatelor proprii și desprinderea, prin regret, de ele. Nu poți deveni om nou dacă nu te desparți de cel vechi.

Cand oare e pocainta adevarata ,caci simpla marturisiere a unui defect in sinea ta sau fata de altii, nu asigura si calitatea marturisrii, faptul ca ai simtit cu adevarat regret pentru pacatul tau?

Țin să remarc faptul că te postezi cel mai adesea într-o stare interogativă, dilematică, și sunt de părere că această stare este una fertilă pentru că deschide inima către răspunsurile pe care Dumnezeu însuși le dă, în ultimă instanță. Treaba noastră, ca oameni, este să (ne) punem întrebări bune (și să le evităm pe cele proaste). Iar întrebările despre pocăință cred că sunt dintre cele mai benefice pentru sporirea duhovnicească. De multe ori, răspunsul nu întârzie să apară chiar în inima celui care a născut întrebarea, așa că este posibil ca tu deja să îl știi.

Ai mare dreptate aici, că de multe ori se întâmplă ca mintea să se conștientizeze de unele păcate, dar inima să rămână rece, să nu simtă niciun regret. Și cred că numai lucrarea harului ne poate înmuia inima și să ne dea adevărată pocăință, poate chiar cu lacrimi, cum știm că se întâmplă la cei mai înduhovniciți.

Cum sa stii ce e pacat si pentru fapte mai putin clasificate, gen pierdutul timpului cu activitati lumesti, jocul de noroc ,dependenta de cumparaturi etc?

Inclusiv cu ajutorul duhovnicului. Pe mine m-a conștientizat mai mult de faptul că pierderea vremii este un păcat mare, timpul fiind o resursă prețioasă, un dar al lui Dumnezeu; un talant, aș spune, care trebuie lucrat și sporit.

Cum sa stii ce nu e pacat ,chiar daca Domnul zice ca este, gen casatoria a 2 a daca nu e caz de ramas vaduv?

Biserica nu spune altceva decât Domnul, a doua și a treia căsătorie sunt pogorăminte, se îngăduie ca o slăbiciune, cu iertare. De altfel, dacă ambii soți au mai fost căsătoriți, a doua căsătorie nu mai este taină, se face o slujbă diferită, cu caracter de... pocăință (penitențial).

Cum sa faci in rugaciunile zilnice cand sunt insirate posibilele pacate, si nu ai facut pacatul despre care te rogi sa iti fie iertat ,dar poate altadata l-ai facut?

În dreptul fiecărui păcat din listă, la rugăciunile de seară ori dinainte de împărtășanie, încerc să conștientizez pe care le-am făcut și pe care nu. Evident, pe cele pe care nu le-am făcut nici nu mă pocăiesc... lăsându-le pentru data viitoare (sper să nu :)

Ce pacate sa selectezi pentru spovedanie caci timpul e scurt atunci?

Dacă duhovnicul tău nu alocă suficient timp spovedaniei, poate trebuie căutat altul.

Cum sa faci sa ai mereu prezenta in minte pocainta sa o transformi intr-o stare de spirit , fara neaparat scanarea mecanica a pacatelor proprii ,sau poate cu ea ?

Dacă rugăciunea poate deveni neîncetată, la fel și pocăința, care este nedezlipită de ea.

Cum sa vezi meditand la trecut grozavia pacatelor proprii?

Poate gândindu-ne la consecințele nefaste pe care le-am produs în viețile altora. Sau la cele bune pe care nu le-am produs.

Cum sa te rogi pentru pocainta , deoarece se presupune ca ar trebui sa o ai tu?

Nimic nu este doar al nostru, iar pocăința vine dintr-o conștiință iluminată de har. Unde nu-i credință, nu poate fi nici pocăință (ci doar căință, regret); iar unde este credință, este și har.

Si o ultima rugaminte, deoarece scrisul cuiva poate spune cate ceva despre caracterul sau, ce defecte credeti ca am avut fie cat si ma cunoasteti putin de pe acest forum ? Puteti scrie si in privat daca va e jena sa judecati, dar pe mine ma ajuta .

Cei mai potriviți pentru asta sunt cei pe care i-am supărat și care de regulă conviețuiesc cu noi sau în apropierea noastră. Reproșurile lor ne pot fi de folos, întorcându-le în favoarea noastră, dacă vrem să ne cunoaștem și umbrele sufletului, iar nu doar partea luminoască, cu care ne place să ne identificăm. Poate aceste reproșuri nu sunt întotdeauna corecte, așa că trebuie să ne folosim discernământul, dar nici să ne dezvinovățim cu orice preț. Ba poate uneori ne este mai de folos să ne asumăm chiar și vini pe care nu le avem – dar atunci ne-am asemăna sfinților din Pateric. Nu știu dacă n-ar fi prea mult.

Pe mine încă nu m-ai supărat, așa că nu prea te pot ajuta în sensul ăsta, dar poate ai mai mult noroc din partea colegilor forumiști :)