Zaharul - Cartea Splendorii

[Andrew]

54. Care dintre voi transformă întunericul în Lumină şi gustul amar în dulce, chiar înainte
ca el să fi venit aici, cu alte cuvinte, în timp ce încă trăia în altă lume? Care dintre voi speră
şi aşteaptă în fiecare zi Lumina ce străluceşte atunci când Domnul se distanţează, când
măreţia Lui creşte şi El este numit Regele tuturor regilor lumii? Pentru că acela care nu
aşteaptă aceasta în fiecare zi în timp ce trăieşte în această lume, nu are deasemenea loc în
cealaltă lume.

Scopul Creatorului este ca omul să-L atingă total, în timp ce încă trăieşte în această lume,
anterior încarnării într-un corp fizic. De aici este evidentă divizarea oamenilor în lumea noastră,
în două grupuri, iar vocea le ispiteşte.

Vocea evidenţiază fiecărui grup, avantajul lor principal. Sufletelor din primul grup, le spune că
au transformat întunericul în Lumină. Acestea sunt sufletele lumii Atzilut, deoarece Creatorul a creat două sisteme opuse în lumile BYA: sistemul întunericului şi al amărăciunii, cvare este opus
sistemului Luminii şi dulcelui. De aceea, în Tora lumilor BYA există o divizare în potrivit şi
nepotrivit, pur şi impur, permis şi interzis, sfânt şi nesfânt, în timp ce Tora lumii Atzilut, care
conţine toate numele Creatorului, nu conţine nimic impur.

Şi păcătosul Laban este privit ca un nume sfânt în lumea Atzilut, la fel ca şi Faraonul. Şi toate
numele care reprezintă forţe impure în lumile BYA, devin corectate în lumea Atzilut, obiecte şi
forţe spirituale exaltate şi pure, cu nume sfinte corespondente. De aceea, sufletele care au atins
Lumina în lumea Atzilut transformă tot întunericul în Lumină şi tot ce este amar în dulce. Cu alte
cuvinte, întreaga diferenţă dintre sfânt, pur şi bun şi opusele lor, constă în corectarea dorinţei şi
în dobândirea unui ecran anti-egoist deasupra voinţei de a primi.

Şi celui de al doilea grup, vocea i-a spus că aşteaptă ajutorul Creatorului, iar El va răsări
(Shechina, manifestarea Lui către cei inferiori) din praf (în senzaţiile lor). Dar aceia care nu Îl
aşteaptă, fiind preocupaţi cu alte aspiraţii, nu se vor ridica din praf, iar senzaţia Creatorului va
rămâne ascunsă pentru ei.

55. În această viziune, Rabbi Chiya a văzut mulţi dintre prietenii lui în jurul stâlpilor. Şi el
i-a văzut înălţaţi la Adunarea Raiului, unii dintre ei mai sus şi alţii mai jos. Şi peste ei toţi,
el l-a văzut pe Matat, posesorul aripilor, apropiindu-se.
Şi când vocea a chemat, Rabbi Chiya a văzut multe suflete ale celor drepţi, aparţinând ambelor
grupuri, stând în jurul celor doi stâlpi care deja erau prezenţe în Adunarea lui Rabbi Shimon, şi
pe care el deja îi văzuse urcând la Adunarea Raiului. Unii urcau, iar alţii coborau; ma mult,
această mişcare avea loc în direcţii opuse.

În acest mod cele două grupuri se ajutau unul pe celălalt, în concordanţă cu vocea care le striga,
care instruia primul grup să coboare şi pe cel de-al doilea să urce. Rabbi Chiya a văzut
deasemenea că datorită impresiei puternice a tuturor acestor suflete în legătură cu aspiraţiile lor,
adică, puterea celor două grupuri, Matat a coborât de la Adunarea Raiului, la adunarea lui Rabbi
Shimon şi a făcut un jurământ.

56. Îngerul Matat a jurat că el a auzit din spatele cortinei, cum în fiecare zi, Creatorul îşi
aminteşte şi se întristează datorită lui Malchut, căzută în ţărână. Şi când El îşi aminteşte de
ea, El loveşte 390 ceruri, iar acestea tremură toate înaintea Lui, cu o frică teribilă. Şi
Creatorul varsă lacrimi pentru Shechina (Divinitatea), Malchut care a căzut în praf. Şi
acele lacrimi mocnesc precum focul şi cad în Marea cea Mare. Şi prin puterea acestor
lacrimi, Conducătorul Mării, numit Rachav, este reînviat, binecuvântează numele sfânt al
Creatorului şi promite să înghită totul, din prima zi a creaţiei, să absoarbă totul în
interiorul său, atunci când toate naţiunile se unesc împotriva naţiunii sfinte, iar apele vor
seca şi Israel va umbla pe pământ uscat.

Această promisiune semnifică faptul că Creatorul nu uită niciodată, ci îşi aminteşte fiecare zi în
care Shechina zace în praf. Totuşi, aceasta nu se referă la întreaga Shechina cea sfântă: despre
acesta, Creatorul nu are nevoie să făgăduiască, deoarece este revelată şi văzută de către toţi cei
care locuiesc în Lumile Superioare, iar tot ceea ce El face, este doar pentru Shechina (Malchut).Dar aceasta se referă doar la Malchut de Malchut. Ea este cea despre care Rabbi Chiya crede că
este ţinută captivă de către forţele impure, abandonată complet. De aceea, el a plâns: „Oh, praf ce
înghiţi totul!”. Şi aici, îngerul Matat, care vine la Adunarea lui Rabbi Shimon, i-a revelat lui
Rabbi Chiya un mare secret – acela că guvernarea Creatorului este absolută şi că El îşi aminteşte
de Malchut de Malchut în fiecare zi.

Un Zivug (uniunea dintre Masach-ecran şi Lumină-plăcere) este definit ca o lovitură a Luminii
peste ecran, un rezultat al dorinţei de a intra şi a traversa bariera ecranului, în timp ce ecranul o
restricţionează şi o respinge. Acest act de respingere este numit Lumina ce se Întoarce (întoarsă),
deoarece ea răsare din ecran, de jos în sus şi îmbracă Lumina ce vine.
Aceasta poate fi comparată cu exemplul gazdei (Creatorul), care oferă mâncare delicioasă
(Lumina), musafirului său (Kli), care doreşte să se bucure de toate delicatesele. Totuşi, ca
rezultat al ruşinii de a fi un primitor, musafirul refuză să primească, iar ecranul respinge
mâncarea (Lumina). Este ca şi cum musafirul (Kli) ar spune gazdei (Creatorul) că el refuză să
primească plăcere (Lumina) pentru sine, pentru încântarea proprie. Această respingere a mâncării
(Lumină) formează Lumina ce se Întoarce, deoarece ea nu se naşte din dorinţa de a nu simţi
ruşinea, aşa cum este în lumea noastră, ci din dorinţa Kli-ului spiritual de a fi precum Creatorul.
Lumina ce se întoarce este acea intenţie altruistă, dorinţa. Aceasta este deasemenea Kli-ul
spiritual şi doar în interiorul lui poate fi primită Lumina; doar în această intenţie poate cineva săL simtă pe Creator.