Discutii despre credinta

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Mersul la slujbe e esențial, toți marii duhovnici nu ratau nicio slujbă, de acolo le venea harul și puterea, unde mai pui că aveau un canon de rugăciune personală destul de riguros.

Multi participau la acele slujbe , si poate l;a fel de mult. Dar nu toti cred ca au avut aceleasi foloase din ele, ca si sfintii .

De acord ca, cantitatea aduce in cele din ruima calitate , ca gandul si inima noastra pleaca cu ceva din acele slujbe si cresc.

Dar daca nu ne ingrijim de sufletul nostru, efectul slujbelor se poate pierde.

In opinia mea sfintii au acest dar sa imbine lucrurile vazute : slujbe, rugaciuni cu ratiunea si sufletul lor personal, si de aceea au atata ravna si placere chiar in a participa. Pentru ca ei sunt dedicati cu totul credintei.

Eu incerc sa cred despre mine ca sunt dedicat lui Hristos . Poate daca as reusi sa asociez in inima mea acele suljbe cu Hristos, as avea aceeasi sete de participare ca a unui sfant, nici macar ca a unui miream normal.

Am dat exemplu acesta doar pentru a vedea cat de mult conteaza interiorul , nu pentru a ma lauda ca nu e cazul , si cum acesta poate face dintr-un lenes si un dezorientat , un credincios profund