Discutii despre credinta

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Multi participau la acele slujbe , si poate l;a fel de mult. Dar nu toti cred ca au avut aceleasi foloase din ele, ca si sfintii .

De acord ca, cantitatea aduce in cele din ruima calitate , ca gandul si inima noastra pleaca cu ceva din acele slujbe si cresc.

Dar daca nu ne ingrijim de sufletul nostru, efectul slujbelor se poate pierde.

In opinia mea sfintii au acest dar sa imbine lucrurile vazute : slujbe, rugaciuni cu ratiunea si sufletul lor personal, si de aceea au atata ravna si placere chiar in a participa. Pentru ca ei sunt dedicati cu totul credintei.

Eu incerc sa cred despre mine ca sunt dedicat lui Hristos . Poate daca as reusi sa asociez in inima mea acele suljbe cu Hristos, as avea aceeasi sete de participare ca a unui sfant, nici macar ca a unui miream normal.

Am dat exemplu acesta doar pentru a vedea cat de mult conteaza interiorul , nu pentru a ma lauda ca nu e cazul , si cum acesta poate face dintr-un lenes si un dezorientat , un credincios profund

Tu ești genul care discută despre cum se aleargă un maraton, în loc să alerge unul, dar ai vrea să interiorizezi experiența celui care se confruntă cu dificultățile cursei.