Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Faci ceea ce simti iar vrajitoria necuratilor bantuitori si vorbitori e sa simti smintit, [.......] aduland necuratia pacatuirii care spurca si chinuie necrutator pana la capat tinandu-te captiv, care pangareste si piere urat spre a fi spalata afara ca toata uraciunea rautatii, pustiirii si desfranarii.

Pentru tine Dumnezeu e o capcana... Femeia. Faci rau si faci rau ca faci rau, te infurii simtindu-te vinovat si te razbuni ca victima vrednica facand rau pentru ca faci rau... Lui Dumnezeu... si nu te opresti din vortex ispititndu-L si provocandu-L pana te autodistrugi.

Nu poti si nu vrei sa nu faci rau Mantuitorului si nu poti si nu vrei sa nu faci bine bantuitorilor si facand satanism, antihrism, antimaria, pacate, vicii si recidive fara numar, te infurii si faci asta pentru ca faci asta si nu poti sa nu faci asta si apoi constatand recidiva dupa recidiva te revolti ca victima vrednica stiind ca esti vinovat pe ”nedrept” si dai sa te razbuni si sa opresti, sa inchizi si sa distrugi victima de neoprit pe care o privesti ca pe un rau vinovat, ca pe o capcana ispititoare din cauza careia ajungi mereu rapid in chinurile mortii, in boli, cazand si dand in toate gropile, din colt in colt, risipitor si pierdut, un personaj al iadului vrednic de canal si de gunoi, bun pentru muncile iadului si de tinut in pedepse, in urgii si acolo nu te linistesti din ura, pisma si ingratitudi ne si nicidecum nu vrei si nu poti sa opresti calaul neputincios care ai devenit... tot mai crud, mai prost, mai grozav si mai inngamfat laudaros ca poti face bine bantuitorilor si rau Mantuitorului, ca nu-ti poti ridica nasul din bani ca sa privesti spre Cer, tragandu-te cu timpul inapoi in pamantul din care ai fost luat, pamant pagan manos si productiv cu adanc de pacura, aur, diamante si nestemate, minerale rare si buncare luxuriante si exorbitante in care sa te odihnesti ascuns si nederanjat de nimeni.