Prima Civilizatie Europeana

[C.tin]

Ne-am ocupat in alta parte si de provocarea viitorului tiran Critias din Charmides [ II ] de aceea trecem la dezlegarea subiectului propus, revenind la problema "de cap" (sic!) a comunicarii. In baza datelor recente despre civilizatia carpato-dunareana (e vorba mai ales de cele arheologice, vezi [IV, V, VI]) noi sustinem ca Socrate s-a intilnit special la Potidea cu unul din "medicii lui Zalmoxis" fiindca il interesa in mod fundamental alt mic amanunt abea schitat in Charmides, cel care arata in materia in care erau specialisti acei medici, adica nemurirea. Cine ca cine, dar Socrate (cel asemuit de multi exegeti moderni cu Buddha), care era atunci la virsta maturizarii filosofice, care incerca cu desperare sa lamureasca din punct de vedere moral, adica din punctul de vedere al convetuirii reale in societate, problema mortii si a vietii, acel Socrate dinaninte de Potidea, avea toate pinzele curiozitatii sale de geniu umflate pina la limita limitelor pentru a ajunge la acea intilnire si pentru a afla de la cei care cunosteau cu certititudine "mestesugul de a te face nemuritor" taina vietii si a mortii, taina fiintarii omului pe Pamint, taina adevarului cu care zeii l-au "insarcinat" pe om. Cele aflate l-au influentat atit de categoric pe Socrate incit de aici, adica de la Potidea (si sa remarcam un amanunt de exceptie, Platon la acea vreme inca nu se nascuse!), incolo, adica pina la anul 399 BC (adica aprox. 33 de ani, Platon avea atunci 28 de ani), el nu se mai teme categoric de moarte, lucru pe care l-a si repetat tot timpul, surizind, in luna de dupa condamnare, imbarbatindu-si prietenii in acea luna intr-un mod cum n-a mai vazut Athena. Ba chiar mai mult: felul cum s-a purtat la proces, cum a provocat procesul, cum a refuzat sa evadeze (desi chiar si cei care i-au cerut moartea ar fi inchis ochii) demonstreaza ca el nu numai ca nu se temea de moarte, ci chiar si-o dorea cu toata puterea. Mai corect ar fi chiar sa spunem ca el isi dorea moartea anume la 399 BC, si-o dorea cu toata puterea sufleteasca de care era capabil. De ce spunem acest " anume" vom arata in alta parte, si la timpul potrivit, vorba lui Timaios [VII], acum avind mai multe prioritati anul 432 BC.