Pedeapsa pentru pacate

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Nu cred ca Dumnezeu este asemenea unui administrator care imparte recompense sau pedepse. Raul care se abate asupra noastra este o consecinta a libertatii noastre nu o pedeapsa din partea lui Dumnezeu. Daca inchid ochii ma impartasesc de intuneric. Lumina nu este cauza intunericului. Daca pacatuiesc ies din comuniunea cu Dumnezeu si ma impartasesc de tot ce-I este contrar.

"Domnul risipeste sfaturile neamurilor, leapada gandurile popoarelor si defaima sfaturile capeteniilor"(Ps.32)."Si-i voi sfarama pe ei ca praful in fata vantului, ca tina ulitelor ii voi zdrobi pe ei"(Ps.17) "Ca Tu esti Dumnezeu, care nu voiesti faradelegea, nici nu va locui langa Tine cel ce vicleneste.Nu vor sta calcatorii de lege in preajma ochilor Tai. Urata-ai pe toti cei ce lucreaza fara de lege."(Ps.5)."Unde M-au ispitit parintii vostrii, M-au ispitit si au vazut lucrurile Mele. Patruzeci de ani am urat neamul acesta si am zis: Pururea ratacesc cu inima. Si ei n-au cunoscut caile Mele, ca M-am jurat intru mania Mea : Nu vor intra intru odihna Mea."(Ps.90)

[georgeval]

În prealabil postat de cristiboss56

"Domnul risipeste sfaturile neamurilor, leapada gandurile popoarelor si defaima sfaturile capeteniilor"(Ps.32)."Si-i voi sfarama pe ei ca praful in fata vantului, ca tina ulitelor ii voi zdrobi pe ei"(Ps.17) "Ca Tu esti Dumnezeu, care nu voiesti faradelegea, nici nu va locui langa Tine cel ce vicleneste.Nu vor sta calcatorii de lege in preajma ochilor Tai. Urata-ai pe toti cei ce lucreaza fara de lege."(Ps.5)."Unde M-au ispitit parintii vostrii, M-au ispitit si au vazut lucrurile Mele. Patruzeci de ani am urat neamul acesta si am zis: Pururea ratacesc cu inima. Si ei n-au cunoscut caile Mele, ca M-am jurat intru mania Mea : Nu vor intra intru odihna Mea."(Ps.90)

Sunt deacord Cristi cu ce spune psalmistul, insa drepatea lui Dumnezeu nu se manifesta ca o forma de sanctiune din care rezulta ca Dumnezeu este autor al raului. Sfantul Isaac Sirul spune ca cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu, in ce sens? Adica iubirea lui Dumnezeu poate fi rea? Nu. Eu cel pacatos nu sunt capabil sa ma impartasesc de ea, ca si o persoana care nu poate sa se impartaseasca de lumina ptr ca ochii sunt bolnavi.
In concluzie vreau sa spun ca iubirea lui Dumnezeu este nedespartita de dreptate. Dumnezeu judeca drept cu iubire sau iubeste drept.

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Sunt deacord Cristi cu ce spune psalmistul, insa drepatea lui Dumnezeu nu se manifesta ca o forma de sanctiune din care rezulta ca Dumnezeu este autor al raului. Sfantul Isaac Sirul spune ca cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu, in ce sens? Adica iubirea lui Dumnezeu poate fi rea? Nu. Eu cel pacatos nu sunt capabil sa ma impartasesc de ea, ca si o persoana care nu poate sa se impartaseasca de lumina ptr ca ochii sunt bolnavi.
In concluzie vreau sa spun ca iubirea lui Dumnezeu este nedespartita de dreptate. Dumnezeu judeca drept cu iubire sau iubeste drept.

Dumnezeu nu imparte sanctiuni. Asta cu siguranta, Dumnezeu imparte iubire, dragoste si dreptatea intru Legea Divina. Oare un parinte adevarat isi sanctioneaza copilul ? Nici pe departe, tot cea ce face este intru dragostea, iubirea parinteasca. Sanctiunea, pedeapsa , cele ce ne aduc suferinta, sunt pana la urma obtiunea noastra, voluntara, involuntara, constienta sau inconstienta. Este mult mai simplu si usor a merge drept, decat a merge stramb si-n covoiat, iar indreptarea este cu atat mai dureroasa, cu cat perioada strambatatii noastre este mai lunga. Boala sufleteasca indelungata, combinata cu o atitudine potrivnica naturii, firesculuî, duce inevitabil la boala si slabirea trupului. In fazele avansate, netratate, neandreptate, apar acele epave umane, care la randu-le, nasc alte potentiale epave, prin perpetuarea in generatii a marilor patimi, pacate, fara de legi. Sunt multe de spus pe asta tema, dar poate pe un nou topic.

În prealabil postat de georgeval

In concluzie vreau sa spun ca iubirea lui Dumnezeu este nedespartita de dreptate. Dumnezeu judeca drept cu iubire sau iubeste drept.

Am citit undeva, ca sa nu hulim, spunand despre Dumnezeu ca este drept.
Dumnezeu este un Dumnezeu al milei. Abia la judecata va fi drept.
Regret ca nu pot indica unde am citit acest lucru.
Dar oare nu tocmai pentru ca e Dumnezeu al milei, ne permitem sa facem voia noastra, in loc sa facem voia Lui?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Am citit undeva, ca sa nu hulim, spunand despre Dumnezeu ca este drept.
Dumnezeu este un Dumnezeu al milei. Abia la judecata va fi drept.
Regret ca nu pot indica unde am citit acest lucru.
Dar oare nu tocmai pentru ca e Dumnezeu al milei, ne permitem sa facem voia noastra, in loc sa facem voia Lui?

O mila, pe care ne bazam prea mult , atunci cand pacatuim constient. Si oare ce pacat poate fi mai mare, decat cel premeditat ?

[georgeval]

În prealabil postat de Anca-Miha

Am citit undeva, ca sa nu hulim, spunand despre Dumnezeu ca este drept.
Dumnezeu este un Dumnezeu al milei. Abia la judecata va fi drept.
Regret ca nu pot indica unde am citit acest lucru.
Dar oare nu tocmai pentru ca e Dumnezeu al milei, ne permitem sa facem voia noastra, in loc sa facem voia Lui?

Nu te contrazic, insa conteaza si contextul. Cand am afirmat cele de mai sus am avut in vedere invatatura teologiei rasaritene care a depasit extremele, dreptatea inflexibila a unui Dumnezeu impersonal, sau iubirea oarba care presupune la sfarsitul lumii mantuirea intregii creatii asa cum sustinea Origen prin invatatura sa despre apocatastaza. In Dumnezeu, dreptatea si iubirea se intalnesc, pentru ca El iubeste rational, dar fara masura si judeca iubitor, milostiv.

În prealabil postat de georgeval

Nu te contrazic, insa conteaza si contextul. Cand am afirmat cele de mai sus am avut in vedere invatatura teologiei rasaritene care a depasit extremele, dreptatea inflexibila a unui Dumnezeu impersonal, sau iubirea oarba care presupune la sfarsitul lumii mantuirea intregii creatii asa cum sustinea Origen prin invatatura sa despre apocatastaza. In Dumnezeu, dreptatea si iubirea se intalnesc, pentru ca El iubeste rational, dar fara masura si judeca iubitor, milostiv.

Dumnezeu este Iubire, Adevar si Dreptate. De dreptate insa nu face uz inca, caci ar fi vai de noi daca ne-ar socoti bob cu bob fiecare pacat, noi pacatuind in fiece secunda. Pacatuim pana si cand ne rugam. Ne mai ghideaza pe drumul vietii, oprindu-ne cand vede ca am aduna prea multe pacate, mai multe decat am fi in stare sa ducem, dar o face ca pe o manifestare a dragostei ce ne-o poarta, nu ca pedeapsa. Asta ar fi, transcris cu cuvintele mele, ceea ce cred eu, din cele citite.
Origen probabil ca nu stia ceea ce scrie in orice carte de rugaciuni si anume: ca prea marea incredere in bunatatea lui Dumnezeu, incredere care te face sa savarsesti fara contenire pacate, socotind ca Dumnezeu te va ierta chiar daca nu te indrepti, constituie un pacat impotriva Duhului Sfant si nu se iarta.
Ca la Dumnezeu totul e posibil o stim. Tocmai marea Lui dragoste pentru om este speranta noastra in mantuire.

[cristiboss56]

Sfantul Ioan Gura de Aur, spune :" Si pentru ca imi pare rau de intunecimea gandului oamenilor si de nebunia lor, as vrea sa am o voce atat de puternica, incat sa ajunga pana la marginile pamantului, si dupa ce m-as urca pe cel mai inalt munte de pe pamant, sa strig la toate popoarele si neamurile, la fel ca prorocul David: Fiii oamenilor pana cand grei la inima? (Ps. 4,2). Ma doare si sufar pentru ce a-ti ajuns. Da, plang, pentru ca stiti prea bine ca Dumnezeu este indelung rabdator si va asteapta sa va indreptati, in loc sa va pedepseasca dupa dreptate, si cu toate acestea nu va indreptati."

[georgeval]

În prealabil postat de Anca-Miha

Dumnezeu este Iubire, Adevar si Dreptate. De dreptate insa nu face uz inca, caci ar fi vai de noi daca ne-ar socoti bob cu bob fiecare pacat, noi pacatuind in fiece secunda. Pacatuim pana si cand ne rugam. Ne mai ghideaza pe drumul vietii, oprindu-ne cand vede ca am aduna prea multe pacate, mai multe decat am fi in stare sa ducem, dar o face ca pe o manifestare a dragostei ce ne-o poarta, nu ca pedeapsa. Asta ar fi, transcris cu cuvintele mele, ceea ce cred eu, din cele citite.
Origen probabil ca nu stia ceea ce scrie in orice carte de rugaciuni si anume: ca prea marea incredere in bunatatea lui Dumnezeu, incredere care te face sa savarsesti fara contenire pacate, socotind ca Dumnezeu te va ierta chiar daca nu te indrepti, constituie un pacat impotriva Duhului Sfant si nu se iarta.
Ca la Dumnezeu totul e posibil o stim. Tocmai marea Lui dragoste pentru om este speranta noastra in mantuire.

Origen cunostea foarte bine Scriptura si intreaga imnografie de pana la el. Este corect ceea ce spui de spre nemarginita iubire a lui Dumnezeu, insa repet nu trebuie separata de dreptatea Lui.

În prealabil postat de Anca-Miha

Am citit undeva, ca sa nu hulim, spunand despre Dumnezeu ca este drept.

Este vorba de Sf. Isaac Sirul.