Intrebare

[ionela7]

Draga Stefan eu te inteleg perfect. Stiu prin ce treci pentru ca am trecut de multe ori prin stari asemanatoare. Asta e motivul pentru care am renuntat la ortodoxism in mai multe randuri, am studiat diverse tehnici de relaxare si metode cum ar fi programarea neurolingvistica, relaxarea shulz, metoda Silva, tehnici de autocontrol, respiratii pranayama, meditatii, vizualizari, autohipnoza, etc. Am fost in al noualea cer cu ajutorul lor, eram total stapana pe mine si blamam biserica, eram o fiinta vesela de un optimism molipsitor, aveam prieteni peste tot. Dar nici asa nu am ajuns sa fiu multumita, sufletul meu a ajuns intr-un impas. Prea multa incredere in propriile forte te duce acolo unde am fost si eu, la un capat de drum de unde nu stii cui te vei preda, acolo ti se va lua tot ce ai, ti se va lua sufletul, de fapt tu singur ti-l dai si nici macar nu esti constient de asta, vei avea impresia ca esti stapanul tau dar de fapt stapanul tau nu vei mai fi fost demult. Eu am facut meditatii de activare a energiei Kundalini, am trait momente de beatitudine totala. Nici nu stiu cum a reusit Dumnezeu sa ma intoarca de pe acel drum. Am primit mirungerea din nou pentru aceste rataciri ale mele. Sunt perfect constienta unde se ajunge prin astfel de metode atat de promovate si mediatizate dar nu am cuvinte sa spun, nu stiu cum as putea sa explic cat e de mare acest pericol. Daca nu eram in groapa pericolului si nu ma scotea Dumnezeu de acolo nu as fi stiut. Vroaim sa-ti spun draga Stefan ca este o amagire acea siguranta de sine pe care ti-o da stabilitatea castigata in aceasta lume. Aceasta lume se va sfarsi, la ce te astepti? sa fii fericit aici? Parintele Serafim Rose spunea ca ar trebui ca noi crestinii sa ne asteptam sa fim crucificati ca si Iisus. Aici pe pamant eu nu vad nici o posibilitate de a fi fericit, totul e corupt, priveste in jur si observa, fericirea unuia se cladeste pe nefericirile altora, nu exista fericiri curate. Conceptul de fericire este zonfundat cu cel de placere si dupa cum spunea si parintele Arsenie Boca, sub fiecare placere este incolacit un sarpe. Am citit niste carti de-ale lui care m-au zguduit. Omul asta care a fost de o mare valoare (apropo... a facut 3 facultati: medicina, teologie si arte plastice) avea o intelegere transcedentala a lucrurilor, vedea dincolo de miezul problemelor. Daca vrei sa intelegi mai multe despre starile tale, citeste cartile lui. Explica lucrurile intr-o maniera care imbina latura mistica cu cea rationala pe care o accepta creierul nostru.
Noi oamenii suntem ca niste campuri de batalie, suntem un teren de lupte ale unor forte pe care nici nu le cunoastem, suntem impresurati din toate partile de ganduri, de cele mai multe ori prin ganduri patrund la noi ideile care cresc, prind radacini, devin cuvinte, fapte si care ne transforma astfel caracterele.
Citesc o carte acum a sfantulu Siluan "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" si parca incep sa mi se inchege unele raspunsuri la intrebari care ma framantau mult. Realizez ca oamenii astia care au trait o viata sfanta au trait deznadejdea la cote mult mai inalte decat noi muritorii de rand. Se pare ca asta este un foc in care suntem "lamuriti", incercati de Dumnezeu, de fapt nu Dumnezeu ne incearca, El permite sa fim incercati... si permite in masura in care putem suporta. Cred ca ai auzit vorba aia "Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce".. Ai citit despre Iov banuiesc, Iov a fost un exemplu de viata dusa la limita extrema a durerilor si a suferintelor. Asadar eu iti zic sa te intaresti si sa te rogi in continuare la Dumnezeu ca daca El a permis sa fii incercat, inseamna ca te iubeste mult. Doamne ajuta!

[acidironic]

În prealabil postat de ionela7

Draga Stefan eu te inteleg perfect. Stiu prin ce treci pentru ca am trecut de multe ori prin stari asemanatoare. Asta e motivul pentru care am renuntat la ortodoxism in mai multe randuri, am studiat diverse tehnici de relaxare si metode cum ar fi programarea neurolingvistica, relaxarea shulz, metoda Silva, tehnici de autocontrol, respiratii pranayama, meditatii, vizualizari, autohipnoza, etc. Am fost in al noualea cer cu ajutorul lor, eram total stapana pe mine si blamam biserica, eram o fiinta vesela de un optimism molipsitor, aveam prieteni peste tot. Dar nici asa nu am ajuns sa fiu multumita, sufletul meu a ajuns intr-un impas. Prea multa incredere in propriile forte te duce acolo unde am fost si eu, la un capat de drum de unde nu stii cui te vei preda, acolo ti se va lua tot ce ai, ti se va lua sufletul, de fapt tu singur ti-l dai si nici macar nu esti constient de asta, vei avea impresia ca esti stapanul tau dar de fapt stapanul tau nu vei mai fi fost demult. Eu am facut meditatii de activare a energiei Kundalini, am trait momente de beatitudine totala. Nici nu stiu cum a reusit Dumnezeu sa ma intoarca de pe acel drum. Am primit mirungerea din nou pentru aceste rataciri ale mele. Sunt perfect constienta unde se ajunge prin astfel de metode atat de promovate si mediatizate dar nu am cuvinte sa spun, nu stiu cum as putea sa explic cat e de mare acest pericol. Daca nu eram in groapa pericolului si nu ma scotea Dumnezeu de acolo nu as fi stiut. Vroaim sa-ti spun draga Stefan ca este o amagire acea siguranta de sine pe care ti-o da stabilitatea castigata in aceasta lume. Aceasta lume se va sfarsi, la ce te astepti? sa fii fericit aici? Parintele Serafim Rose spunea ca ar trebui ca noi crestinii sa ne asteptam sa fim crucificati ca si Iisus. Aici pe pamant eu nu vad nici o posibilitate de a fi fericit, totul e corupt, priveste in jur si observa, fericirea unuia se cladeste pe nefericirile altora, nu exista fericiri curate. Conceptul de fericire este zonfundat cu cel de placere si dupa cum spunea si parintele Arsenie Boca, sub fiecare placere este incolacit un sarpe. Am citit niste carti de-ale lui care m-au zguduit. Omul asta care a fost de o mare valoare (apropo... a facut 3 facultati: medicina, teologie si arte plastice) avea o intelegere transcedentala a lucrurilor, vedea dincolo de miezul problemelor. Daca vrei sa intelegi mai multe despre starile tale, citeste cartile lui. Explica lucrurile intr-o maniera care imbina latura mistica cu cea rationala pe care o accepta creierul nostru.
Noi oamenii suntem ca niste campuri de batalie, suntem un teren de lupte ale unor forte pe care nici nu le cunoastem, suntem impresurati din toate partile de ganduri, de cele mai multe ori prin ganduri patrund la noi ideile care cresc, prind radacini, devin cuvinte, fapte si care ne transforma astfel caracterele.
Citesc o carte acum a sfantulu Siluan "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" si parca incep sa mi se inchege unele raspunsuri la intrebari care ma framantau mult. Realizez ca oamenii astia care au trait o viata sfanta au trait deznadejdea la cote mult mai inalte decat noi muritorii de rand. Se pare ca asta este un foc in care suntem "lamuriti", incercati de Dumnezeu, de fapt nu Dumnezeu ne incearca, El permite sa fim incercati... si permite in masura in care putem suporta. Cred ca ai auzit vorba aia "Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce".. Ai citit despre Iov banuiesc, Iov a fost un exemplu de viata dusa la limita extrema a durerilor si a suferintelor. Asadar eu iti zic sa te intaresti si sa te rogi in continuare la Dumnezeu ca daca El a permis sa fii incercat, inseamna ca te iubeste mult. Doamne ajuta!

Draga Ionela,

Apelul la astfel de tehnici de relaxare nu denota prea multa incredere in propriile forte! Mai degraba te-ai lasat "ajutata" de astfel de practici! Neincrederea in propriile forte si apelul la metode indoielnice te-au impins catre starile de care mentionezi.
Stiu ca o sa fiu blamat de dreptcredinciosi dar, eu am multa incredere in mine si nu simt nicio nevoie sa practic yoga sau mai stiu eu ce. Asta cred eu ca inseamna sa ai incredere in tine.

In fond, ce e rau in a te descurca singur (fara practici nestiintifice) fara sa-l mai bati la cap pe d-zeu sa te ajute? macar in problemele minore.

[ANITZA]

În prealabil postat de acidironic

Draga Ionela,

Apelul la astfel de tehnici de relaxare nu denota prea multa incredere in propriile forte! Mai degraba te-ai lasat "ajutata" de astfel de practici! Neincrederea in propriile forte si apelul la metode indoielnice te-au impins catre starile de care mentionezi.
Stiu ca o sa fiu blamat de dreptcredinciosi dar, eu am multa incredere in mine si nu simt nicio nevoie sa practic yoga sau mai stiu eu ce. Asta cred eu ca inseamna sa ai incredere in tine.

In fond, ce e rau in a te descurca singur (fara practici nestiintifice) fara sa-l mai bati la cap pe d-zeu sa te ajute? macar in problemele minore.

Daca nu crezi in ajutorul lui Dumnezeu de ce postezi aici,ca sa ii smintesti si pe altii ?
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai o sanatate care sa iti permita sa te descurci singur .Desi increderea asta in sine denota mandrie.

[ionela7]

În prealabil postat de acidironic

Draga Ionela,

Apelul la astfel de tehnici de relaxare nu denota prea multa incredere in propriile forte! Mai degraba te-ai lasat "ajutata" de astfel de practici! Neincrederea in propriile forte si apelul la metode indoielnice te-au impins catre starile de care mentionezi.
Stiu ca o sa fiu blamat de dreptcredinciosi dar, eu am multa incredere in mine si nu simt nicio nevoie sa practic yoga sau mai stiu eu ce. Asta cred eu ca inseamna sa ai incredere in tine.

In fond, ce e rau in a te descurca singur (fara practici nestiintifice) fara sa-l mai bati la cap pe d-zeu sa te ajute? macar in problemele minore.

Asa am zis si eu... ce o fi rau in a te descurca singur? La un moment dat nu mai foloseam nici o tehnica, intram instant in orice stare doream, fara nici o tehnica ajutatoare.
La tine nu a sosit momentul de click (inca). Vei sti cand va sosi pentru ca atunci nici o putere personala nu te va ajuta de nici un fel, nimic nu va fi de folos. Eu asa m-am trezit cautandu-l pe Dumnezeu, cand am realizat ca temelia lumii mele se naruie, construisem castele de nisip.

[OvidiuO]

În prealabil postat de Stefan2

Frica de dzeu = frica de pedeapsa.Este normal ca nu vrei sa il superi , ptr ca stii ca te poate nimici , te poate trimite in iad sa suferi ptr totdeauna.

Daca dumnezeu e asa de bun , de ce si-ar trimite proprii copii in flacarile iadului ?Daca copilul tau ar calca stramb l-ai pedepsi ptr totdeauna ?Asta nu e dovada de dragoste.

Odata trebuie sa iti fie frica de dzeu , iar totodata , sa il iubesti.Nu inteleg.Este un nonsens.

Draga Stefan, frica de Dumnezeu poate insemna si frica de a te desprinde de bine, de caldura, de iubirea Lui, a nu fi partas la o iubire si dragoste care iti mentine sufletul intr-o stare de bucurie vesnica, de iubire vesnica. Normal ca a trai o stare si un chin vesnic se afla la polul opus, adica in iad. Poti primi toate cele, dupa cum ai vietuit, El a lasat libertatea omului de a a lege. El vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, dar nu forteaza pe nimeni pe ce drum sa mearga fiindca altfel nu ar mai exista libertatea ce ne-a dat-o. Nu El ne trimite in iad ci noi singuri ne ducem. Nu poate intra in imparatia cerurilor, nimic necurat. E simplu. E ca si cum ai incerca sa respiri un gaz toxic in plamani. Pai numai un aer curat poate alimenta plamanii spre a intretine respiratia si viata. Asa e si cu raiul - nu poate intra in rai, raul. Nu e locul lui acolo, nu are ce cauta acolo si nu e compatibil. Am facut aceasta analogie ca sa poti intelege , oarecum. Dumnezeu este iubire si nu are cum sa-ti fie frica de cineva care e plin de blandete si iubire, caci acestea te atrag ca un magnet, iti umple sufletul de bucurie.
Citeste "Psihoterapia Ortodoxa" - cred ca te va ajuta. Citeste cartile Mitr. Hierotheos Vlachos, te vor ajuta foarte mult.
Boala ta si nu numai, daca o primesti cu smerenie si spui Tu Doamne stii ce boala am, daca nu pot iesi din ea, inseamna ca Tu stii de ce o am. Daca voia Ta este aceasta, primesc, dar daca ma pot vindeca, vindeca-ma Tu Doamne. Faca-se voia Ta, Slava Tie Doamne.

În prealabil postat de Stefan2

Trebuie sa ne temem de Dumnezeu (Matei 10:28)

Trebuie sa-l iubim pe Dumnezeu (Matei 22:37)

Nu exista frica in dragoste (1 Ioan 4:18)


Mereu am fost persecutat de ideea ca s-ar putea sa ajung in iad.Si traind cu aceasta sentiment de frica o perioada indelungata , normal ca m-am si imbolnavit.

Cat despre tulburarile nervoase ai dreptate in anumite privinte si anume :

Atmosfera din familie.Pai de aici pleaca mai toate tulburarile nervoase , care se formeaza mai ales in copilarie.Fiind crescut de doi oameni anormali era firesc sa devin si eu asa.

Adevaratele cauze ale bolilor psihice sunt lipsa dragostei sincer si acceptarii care duce treptat la pierdera stimei de sine , si dezvoltarea unui sentiment difuz de frica si vinovatie(asta o spun specialistii , si la concluzia asta am ajuns si eu pe baza experientelor traite).

Stii, Sfintii Parinti nu aveau o parere buna despre ei, adica nu aveau o inalta stima de sine, caci aceasta te poate duce la slava desarta, sa crezi ca ce bun esti tu, ce poti face tu, etc. Nu e nimic rau in faptul ca nu ai o stima de sine, atunci cand aceasta o faci, smerindu-te. Vinovatie ? Buna tare e asta, atunci cand suntem pacatosi. (si suntem toti) Bine este sa ne simtim vinovati si sa cerem iertare. Tocmai fiindca nu ai fost inconjurat de dragoste in copilarie, Domnul Iti ofera El, dragostea Lui si vine spre tine, spre oricare dintre noi. Sta la usa si bate. Trebuie doar sa auzim bataile, sa deschidem usa si Sa-l primim pe El in inima si sufletul nostru. Cauta un duhovnic bun, spovedeste-te si impartaseste-te si va veni si ziua aceea in care iti vei da seama si vei simti dragostea Lui. Nu poti cu ratiunea sa descoperi anumite lucruri, asa cum nu cu creierul iubim ci cu inima.
Daca vei merge tot pe drumuri cu gropi, te poti impiedica. Incearca sa mergi pe drumul cel bun si bine vei afla.
Si da, nu poti Sa-L iubesti pe Dumnezeu daca nu te temi de El mai intai, intru simtirea inimii. Numai prin curatirea sufletului si inmuirea lui, prin insusirea temerii, vii spre o dragoste lucratoare.
Numai Duhul Sfant poate sa curateasca si mintea. Alegerea ne apartine. Trebuie vointa, trebuie dragoste. Poti sa ai credinta, dar aceasta se poate pierde, dar daca dragoste nu ai, atunci nimic nu ai.

[Stefan2]

În prealabil postat de OvidiuO

Draga Stefan, frica de Dumnezeu poate insemna si frica de a te desprinde de bine, de caldura, de iubirea Lui, a nu fi partas la o iubire si dragoste care iti mentine sufletul intr-o stare de bucurie vesnica, de iubire vesnica. Normal ca a trai o stare si un chin vesnic se afla la polul opus, adica in iad. Poti primi toate cele, dupa cum ai vietuit, El a lasat libertatea omului de a a lege. El vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, dar nu forteaza pe nimeni pe ce drum sa mearga fiindca altfel nu ar mai exista libertatea ce ne-a dat-o. Nu El ne trimite in iad ci noi singuri ne ducem. Nu poate intra in imparatia cerurilor, nimic necurat. E simplu. E ca si cum ai incerca sa respiri un gaz toxic in plamani. Pai numai un aer curat poate alimenta plamanii spre a intretine respiratia si viata. Asa e si cu raiul - nu poate intra in rai, raul. Nu e locul lui acolo, nu are ce cauta acolo si nu e compatibil. Am facut aceasta analogie ca sa poti intelege , oarecum. Dumnezeu este iubire si nu are cum sa-ti fie frica de cineva care e plin de blandete si iubire, caci acestea te atrag ca un magnet, iti umple sufletul de bucurie.
Citeste "Psihoterapia Ortodoxa" - cred ca te va ajuta. Citeste cartile Mitr. Hierotheos Vlachos, te vor ajuta foarte mult.
Boala ta si nu numai, daca o primesti cu smerenie si spui Tu Doamne stii ce boala am, daca nu pot iesi din ea, inseamna ca Tu stii de ce o am. Daca voia Ta este aceasta, primesc, dar daca ma pot vindeca, vindeca-ma Tu Doamne. Faca-se voia Ta, Slava Tie Doamne.



Stii, Sfintii Parinti nu aveau o parere buna despre ei, adica nu aveau o inalta stima de sine, caci aceasta te poate duce la slava desarta, sa crezi ca ce bun esti tu, ce poti face tu, etc. Nu e nimic rau in faptul ca nu ai o stima de sine, atunci cand aceasta o faci, smerindu-te. Vinovatie ? Buna tare e asta, atunci cand suntem pacatosi. (si suntem toti) Bine este sa ne simtim vinovati si sa cerem iertare. Tocmai fiindca nu ai fost inconjurat de dragoste in copilarie, Domnul Iti ofera El, dragostea Lui si vine spre tine, spre oricare dintre noi. Sta la usa si bate. Trebuie doar sa auzim bataile, sa deschidem usa si Sa-l primim pe El in inima si sufletul nostru. Cauta un duhovnic bun, spovedeste-te si impartaseste-te si va veni si ziua aceea in care iti vei da seama si vei simti dragostea Lui. Nu poti cu ratiunea sa descoperi anumite lucruri, asa cum nu cu creierul iubim ci cu inima.
Daca vei merge tot pe drumuri cu gropi, te poti impiedica. Incearca sa mergi pe drumul cel bun si bine vei afla.
Si da, nu poti Sa-L iubesti pe Dumnezeu daca nu te temi de El mai intai, intru simtirea inimii. Numai prin curatirea sufletului si inmuirea lui, prin insusirea temerii, vii spre o dragoste lucratoare.
Numai Duhul Sfant poate sa curateasca si mintea. Alegerea ne apartine. Trebuie vointa, trebuie dragoste. Poti sa ai credinta, dar aceasta se poate pierde, dar daca dragoste nu ai, atunci nimic nu ai.

A m citit carti de psihologie ortodoxa si nu au nici o relevanta in domeniul psihologiei.Sunt bazate pe interpretari , nu au nici o baza concreta.

Ce de cuvinte frumoase spui tu acolo.Iubire , dragoste , iertare , viata vesnca , etc

Cum poti sa iubesti pe cineva care stii ca te-ar trimite intr-un chin vesnic doar ptr ca ai facut ceva ce lui nu i-a convenit ? eu nu concep asa ceva
Asta nu ar fi o iubire sincera ci una pervertita.

Si cum ramane cu planul Divin ? cica Dzeu stie deaja tot ce o sa se intample , cu toate astea nu intervine si ne lasa sortiti pieirii eterne.El totusi ne iubeste.Halal dovada de iubire.

Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.Dzeu nu ne accepta asa cum suntem.Suntem niste lichele in fatza lui , niste pacatosi , si noi tre sa ne simtim vinovati ptr asta , si sa nu dam doi bani pe noi.

Un om care nu se iubeste pe sine nu are ce sa o ofere semenilor sai , pentru ca e gol pe dinauntru.

Si cand spun ca un om trebuie sa se iubeasca pe sine nu ma refer la narcisism (acei oameni care se vad buricul pamantului).

Parintii despre care vorbesti tu , tocmai de aia s-au refugiat in pustie si au refulat in "Credinta" , din cauza stimei de sine reduse si din cauza ca nu se puteau adapta societatii.Nu se iubeau deloc pe sine , erau incapabili sa faca ceva ptr ei.Asa ca au fugit departe de realitate , cautandu-si alinare in iluzii precum ca va mai avea el o viata , si inca una vesnica , in care va fi rasplatit cu varf si indesat.

Defapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa.

În prealabil postat de Stefan2

Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.Dzeu nu ne accepta asa cum suntem.Suntem niste lichele in fatza lui , niste pacatosi , si noi tre sa ne simtim vinovati ptr asta , si sa nu dam doi bani pe noi.

Un om care nu se iubeste pe sine nu are ce sa o ofere semenilor sai , pentru ca e gol pe dinauntru.



Parintii despre care vorbesti tu , tocmai de aia s-au refugiat in pustie si au refulat in "Credinta" , din cauza stimei de sine reduse si din cauza ca nu se puteau adapta societatii.Nu se iubeau deloc pe sine , erau incapabili sa faca ceva ptr ei.Asa ca au fugit departe de realitate , cautandu-si alinare in iluzii precum ca va mai avea el o viata , si inca una vesnica , in care va fi rasplatit cu varf si indesat.

Defapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa.

poi cum ramine cu iubirea stefan2? pe care o proclami tu mai sus?
Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.
pentru ca mai tirziu sa spui d efapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa...

un ateu este absurd in incercarea lui de a intelege/patrunde gindirea unui on credincios (sau religios, dupa tine)

[Stefan2]

În prealabil postat de petrurar

poi cum ramine cu iubirea stefan2? pe care o proclami tu mai sus?
Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.
pentru ca mai tirziu sa spui d efapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa...

un ateu este absurd in incercarea lui de a intelege/patrunde gindirea unui on credincios (sau religios, dupa tine)

Inteleg ce i in capul un credincios ptr ca si eu am fost unul si am cunoscut multi.Autoanalizandu-ma pe mine am reusit sa mi dau seama ce ii determina pe oameni sa se increada intr-o forta superioara si ce este in capul lor.

Cat despre iubire eu ii accept si pe crestini , si pe musulmani , si homosexuali , chiar daca nu impartasesc aceleasi pareri despre viata.Sunt semenii mei , avem toti loc pe planeta asta , si lumea ar fi urata daca nu ar fi si oameni de tot soiul.

Urasc pe cei care fac rau in mod constient , care fac rau intentionat.In special pe cei care ne conduc , care fac abuz de putere si ii exploateaza pe cei slabi si saraci (politicieni , patroni , si mai ales preotii nemernici , ptr ca acestia se pretind curati).

Crestinii in general se iubesc doar pe cei ca ei.Au impresia ca cei care nu sunt ca ei sunt rai.

Cand eram crestin ma simteam intr-o lume foarte ostila , plina de oameni rai care vor sa ma traga pe sfoara.

Eu sunt de alta parere.

Noi oamenii nu suntem rai si stricati cum ne spune religia , suntem doar prosti , si nu stim sa iubim ptr ca nu ne-a iubit nimeni cu adevarat si nu ne-a invatat nimeni cum sa o facem (si nu imi spune ca Hristos a facut asta , ptr ca in iubire cuvintele fac putin mai mult de doi lei).


Cat despre problemele mele psihice.

Nu vreau sa spun ca religia e principala sursa a aceste probleme , dar cu siguranta este una din cele mai importante.Nu are rost sa intru in detalii despre procesul prin care mi-am degradat mintea si emotiile din cauza invataturilor religioase.

[Stefan2]

Incearca sa trimiti acum

Mai lasati-l pe ATEUL Stefan2, sa faca Domnul ce va voi in marea si neintrecuta Sa intelepciune. Nu stiti ce spune Sfantul Apostol Pavel referitor la asemenea situatii? Citat aproximativ: Ereticului ii vorbim o data, de doua ori, de trei ori, dar dupa aceea, daca vedem ca nu ne intelege, sa taiem orice discutie cu el. Cu atat mai mult se potriveste acest sfat in cazul unui ATEU, pe care Dumnezeu, pentru a-l indrepta i-a dat sa sufere aceasta cumplita boala psihica. Insa, infricosator, acela continua sa se indeparteze si mai mult de Domnul pana se va autodistruge complet. Si cine stie daca unul ca el, la fel de necredincios sau poate Stefan2 nu va fi un viitor pacient al spitalelor de boli psihice in cauza ca persista in infricosatoarea lui dobitocenie lucifero-ateista ???
Incetati orice conversatie cu acest ATEU pentru ca stie Domnul mai bine decat noi, oamenii, ce-i trebuie pentru indreptare...


Razvan


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!