Dumnezeu a dorit o singura religie care sa uneasca toate popoarele lumii...

Unirea popoarelor lumii , din cate stiu, este un deziderat politic, nu religios. Insusi Mantuitorul a spus ucenicilor Sai ca in anumite tinuturi sa nu mearga. Si atunci in numele cui se duce aceasta campanie pentru unire? Iisus a plans pe cruce vazand cat de putini credinciosi a lasat in urma. Spunea ca ne chema sa fim una cu El, adica sa ne indumnezeim, dar nu sa fim noi intre noi una.

Pai atunci cand se cauta jucatori de fotbal, cate preselectii si selectii au loc pana se face o echipa? In locul ingerilor cazuti, Dumnezeu ne cheama , dar nu oricum, ci tot prin preselectii si selectii. Dumnezeu ii rasplateste si pe cei care vin in ceasul al XII-lea, dar nu si pe cei care stau acasa. Nu si pe cei care lucreaza pe fata sau in ascuns pentru alt stapan.

De fapt problema primordiala ar trebui sa fie cum putem fi una cu Hristos, nu cum putem fi uniti noi intre noi. S-a deviat rau de tot, facandu-se voia diavolului.

Sa dam cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Nu unirea credintei e primordiala, ci regasirea ravnei pentru a pastra dreapta credinta asa cum ne-a fost lasata de Mantuitorul nostru. Si cine vrea sa devina ortodox, sa fie binecuvantat. Dar sa nu ni se ceara noua, ortodocsilor, sa facem compromisuri numai ca sa se simta altii bine. Caci numai numele de ortodox nu ne poate mantui. Trebuie sa avem si o viata ortodoxa care sa fie in duhul dreptei credinte.

Duhul lumesc deja duhneste, iar miresmele duhovnicesti devin tot mai rare, mai greu accesibile. Ce sa unim? Superficialitatea noastra cu a altora? Ce-ar putea sa iasa bun?

Iertare, caci gresesc cu vorba si cu fapta, cu voie si fara de voie.