Antropologia (teologica) ortodoxa

[Adrianna]

Ma intrebati daca l-am citit pe Socrate - o sa va raspund scurt: anul acesta am studiat Filozofia in cadrul Facultatii de Teologie Catolica (pe care o urmez in paralel cu cea Ortodoxa, ambele incepute anul acesta) si in cadrul acestui an de filozofie am inceput exact cu filozofii greci printre care si Socrate, iar in semestrul II am studiat "Stiinte cognitive si Antropologie Filozofica", care a reluat filozofii greci, urmand studiul pe parte filozofica si religioasa catolica apuseana pana in zilele noastre.

Iar concret la intrebarea legata de cartea "Despre suflet" o citesc pe cea scrisa de Aristotel, sunt aproape la jumatatea cartii, si v-am spus ca astept si raspunsul evreiesc la intrebarea legata de suflet, inca este in curs.

Si apropos de Socrate: tocmai pentru ca nu a lasat nimic scris, este greu de spus ce anume a scris cu adevarat. Am citit o carte de Istoria filozofiei grecesti in care autorii au demonstrat ca de fapt ar fi doi Socrate pe care ei ii numesc Socrate I si Socrate II si acesti autori iau punct cu punct filozofia lui pentru a arata cum Socrate I zice de multe ori opusul a ceea ce afirma Socrate II...

În prealabil postat de Eugen7

Va rog sa nu divagati.

Cine doreste sa discute alte subiecte adiacente topicului este invitat sa procedeze corespunzator (fie sa intieze alte topicuri fie sa le discute pe topicurile elocvente deja existente).

Aici dorim sa discutam antropologia ortodoxa. Dorim sublinierea concordantei cu antropologia iudaica (in acest sens Philon din Alexandria fiind reprezentativ) precum si evidentierea atat a asemanarilor cat si a deosebirilor cu antropologia filozofica greaca (socratica, platonica, neoplatonica).

Multumesc pentru intelegere tuturor participantilor la discutii si astept continuarea discutilor in aceasta directie.

Daca cumva nu ati si citit-o deja o lucrare interesanta este ,,Comentariu alegoric al legilor sfinte dupa lucrarea de sase zile"(Philon din Alexandria)tradusa si in limba romana si ce poate fi gasita la edituri precum Herald.Notele pe comentariu lui Philo,care incep la pagina 197(in cadrul anexelor), sunt de un real folos in subiectul propus de dvs,unul foarte interesant dar si complex.Deasemenea si introducere,pentru cei care nu au avut un contact cu scrierile lui Philo pana acum,este deosebit de utila si ajuta mult in intelegerea abordarii sale,in contextul sau cultural si istoric.Numai bine,Doamne ajuta!+

În prealabil postat de Adrianna

Ma intrebati daca l-am citit pe Socrate - o sa va raspund scurt: anul acesta am studiat Filozofia in cadrul Facultatii de Teologie Catolica (pe care o urmez in paralel cu cea Ortodoxa, ambele incepute anul acesta) si in cadrul acestui an de filozofie am inceput exact cu filozofii greci printre care si Socrate, iar in semestrul II am studiat "Stiinte cognitive si Antropologie Filozofica", care a reluat filozofii greci, urmand studiul pe parte filozofica si religioasa catolica apuseana pana in zilele noastre.

Iar concret la intrebarea legata de cartea "Despre suflet" o citesc pe cea scrisa de Aristotel, sunt aproape la jumatatea cartii, si v-am spus ca astept si raspunsul evreiesc la intrebarea legata de suflet, inca este in curs.

Si apropos de Socrate: tocmai pentru ca nu a lasat nimic scris, este greu de spus ce anume a scris cu adevarat. Am citit o carte de Istoria filozofiei grecesti in care autorii au demonstrat ca de fapt ar fi doi Socrate pe care ei ii numesc Socrate I si Socrate II si acesti autori iau punct cu punct filozofia lui pentru a arata cum Socrate I zice de multe ori opusul a ceea ce afirma Socrate II...

Foarte bine! Continua sa studiezi, sa cugeti. Cred ca acesta e un lucru bineplacut lui Dumnezeu! Si sigur folositor tie, cata vreme te tii la smerita cugetare si transpiri din greu. Si cata vreme nu te pripesti cu prea mult foc cu concluziile (de parca tineretea asculta vreodata de asa indemn...:)). Rabdare, of, putintica rabdare mereu...
Dumnezeu sa te lumineze, sa te ocroteasca pururea si pretutindeni pe timpul studiilor tale! AMIN+

În prealabil postat de ioan cezar

Deoadata, in timp ce savura ultimele farame de inghetata, Tudor imi spune:
"Tata, nu-i asa ca Evanghelia este un ocean nesfarsit si cu neputinta de prins in cuvintele si gandurile noastre?
Nu-i asa ca Ea este in primul si in ultimul rand mare taina?"

Ba da, i-am spus eu, surprins brusc de preocuparile lui ascunse, precum si de justetea (imi parea) intrebarilor lui, intrabari care erau totodata si un punct de vedere, o pozitie de credinta indiscutabila.

"Atunci, tata, de ce oamenii se incapataneaza sa creada ca un mod al lor de a intelege ceva din Cuvantul Domnului este totodata si singurul corect? Oare nu e nebunie ca un om, cat ar fi el de intelept, sa isi inchipuie ca a priceput si ca a terminat tot ce Domnul a rostit? Si daca s-ar aduna mii de calugari si preoti, cei mai buni si mai cucernici, ei tot nu ar putea sa inteleaga pana la capat Cuvantul, pentru ca Dumnezeu este nelimitat.
Daca Dumnezeu e nesfarsit, daca e vesnic, daca e absolut, atunci cum poate cineva sa isi inchipuie ca vorba Lui are capat, ca vreun om poate sa cunoasca tot ce a rostit Domnul intr-un loc sau altul? Nu tata, nu e bine ce inteleg eu ca fac oamenii... Cuvantul Domnului ramane mereu tainic si are mii si mii si miliarde de nuante. Este exact ca la cursul de pictura de la gradi, ca ne-a spus Doamna de pictura, ca lumina nu e simpla cum ni se pare noua ci, de fapt, lumina contine mii si miliarde de nuante, dar noi nu le putem vedea pe toate, ci doar o parte, ca asa e ochiul nostru facut, cam grosolan, cam nepriceput..."

Apoi mi-a vorbit, emotionat, despre sfinti. Mi-a spus ca el stie, cu o certitudine absoluta, ca dintre oameni doar sfintii au un mod mai cuprinzator de intelegere deoarece nu ei cunosc, ci Duhul cunoaste in ei si prin ei. Si ca daca nu ar fi rugaciunea si postul, Duhul nu i-ar vizita iar sfintii nu ar fi buni de nimic ...

Vă mulţumim că ne-aţi împărtăşit şi nouă aceste gânduri! Sunt demne de luat în seamă...

[Eugen7]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Daca cumva nu ati si citit-o deja o lucrare interesanta este ,,Comentariu alegoric al legilor sfinte dupa lucrarea de sase zile"(Philon din Alexandria)tradusa si in limba romana si ce poate fi gasita la edituri precum Herald.Notele pe comentariu lui Philo,care incep la pagina 197(in cadrul anexelor), sunt de un real folos in subiectul propus de dvs,unul foarte interesant dar si complex.Deasemenea si introducere,pentru cei care nu au avut un contact cu scrierile lui Philo pana acum,este deosebit de utila si ajuta mult in intelegerea abordarii sale,in contextul sau cultural si istoric.Numai bine,Doamne ajuta!+

Multumesc pentru recomandare.
Lucrarea aceasta este folosita in studiu (am recomandat-o in postarile anterioare).
Doamne ajuta!

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Iar concret la intrebarea legata de cartea "Despre suflet" o citesc pe cea scrisa de Aristotel, sunt aproape la jumatatea cartii, si v-am spus ca astept si raspunsul evreiesc la intrebarea legata de suflet, inca este in curs...

Asa cum am afirmat in postarea de pe alt topic:

Socrate inainte de moartea la care a fost pe nedrept osandit a spus: "Daca se va gasi cineva care sa imi arate, sa imi explice, sa pot "vedea", cauza existentei universului si a omului, cu siguranta l-as urma".

Despre suflet Socrate afirma ca nu poate exista decat daca se impartaseste cumva de divinitate. El a gasit solutia aceasta afirmand ca sufletul este nemuritor datorita "substantei sale" care se impartasest de esenta "bine, frumos".

Nu intru in amanunte intrucat in studiile pe care le efectuati, profesorii va vor indruma.

Toutusi doresc sa atrag atentia cu acesta ocazie ca invatatura "purgatorului" specifica teologiei romano-catolice, se bazeaza tocmai pe filozofia antica greaca. Teologia ortodoxa este cu totul straina de invatatura purgatoriului (fiind imposibila o asemnea conceptie in teologia ortodoxa).

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

Vă mulţumim că ne-aţi împărtăşit şi nouă aceste gânduri! Sunt demne de luat în seamă...

Sunt in asentimentul tau Annyta.

[Eugen7]

Spre deosebire de viziunea filozofica greceasca in care sufletul uman era considerat persoana umana (ce avea posibilitatea progresului in intelepciune si lucrare chiar si dupa moartea fizica) iar trupul era considerat doar o inchisoare a sufletului; antropologia iudaica considera ca persona umana este trup si suflet spiritual.
Nu se poate numi om nici trupul singur fara sufletul spiritual (duhovnicesc) si nici sufletul spiritual (duhovnicesc) fara trup. Aceasta antropologie iudaica este preluata in mod firesc si de Sfintii Parinti fiind descrisa in filocalie.

Astfel rabinii foloseseau urmatoarea parabola pentru a explica oamenilor simpli acest lucru (pentru mai multe detalii recommand: IPS Lazar Puhalo - Caile ortodoxiei Contemporane, Editura Eikon, pag 75):
"Un om bogat avea o gradina de bunatati si a pus pazinici doi oameni: unul olog si unul orb, iar apoi a plecat. Ologul vazand bunatatile din gradina ar fi dorit sa se infrupte din ele dar nu putea ajunge la ele. Orbul nu le vedea dar putea merge. Atunci ologul a zis orbului: ia-ma pe umerii tai si eu te voi conduce si amandoi ne vom infrupta din bunatati. Zis si facut. Dupa ce s-au saturat au iesit din gradina.
Cand a revenit stapanul si a vazut gradina devastata a zis celor doi: ce ati facut? de ce nu ati ascultat? de ce nu ati pazit gradina si eu v-as fi dat bunatati adevarate potrivite pentru voi?
Ologul insa a raspuns:stapane pai cum as fi putut eu sa ajung la roadele gradinii daca nu pot merge?
Orbul a raspuns: stapane pai cum as fi putu eu sa vad bunatatile gradinii daca sunt orb?
Atunci stapanul s-a maniat pe viclenia, mandria si rautatea lor... a luat pe olog si l-a pus pe umerii orbului si i-a judecat pe amandoi ca pe unul singur."

Asa va fi la judecata omului:
orbul simbolizeaza trupul, caci el nu stie si trebuie condus dar se infrupta si el senzorial.
sufletul simbolizeaza ologul, car stie dar nu se poate infrupta din cele senzoriale fara trup.

Deci omul nu poate primi viata vesnica in rai sau osanda vesnica si in iad, decat la a doua venire a Domnului. Totusi dupa adormire suflete sfintilor traiesc intru Hristos Iisus si conlucrarea cu harul Duhului Sfant nu se intrerupe insa nu putem vorbi de deplinatatea conlucrarii omulu cu harul Duhului Sfant decat atunci cand omul viu trup si suflet spiritual.

[iustin10]

În prealabil postat de Adrianna

Adevarul este Domnul Iisus, ceea ce a zis El este adevarat, restul adaugirilor insa sunt pareri omenesti. A fost o vreme cand am crezut si eu ca aceste adaugiri ar fi fost revelatii dumnezeiesti date sfintilor prin Harul Duhului Sfant. Acelea insa erau prejudecati, in realitate sunt mult inspirate din filozofie si de aceea invatatura lor nu este superpozabila intru totul pe Evanghelie. Iar Evanghelia este infinit mai frumoasa in ceea ce ma priveste, si tocmai aceste discordante intre Evanghelie si acele scrieri mi-au atras atentia sa caut dincolo de aparente si de prejudecatile primite in Ortodoxie, asta dupa ce mi-am invins frica cu care am fost hranita ani de zile ca mi-as pierde mantuirea daca as face un astfel de demers. Si trebuie curaj nu gluma pentru a lupta impotriva acestei frici, atat de puternic este ea insamantata in inima credinciosului ortodox de rand.

Deci revenind, nu am zis o clipa ca n-ar fi vorba de traire autentica si sincera, am zis doar ca trairea nu este 100% evanghelica ci doar partial evanghelica si restul filozofica. De unde si aparenta ei bogatie si atractivitate mult inalta comparativ cu trairea evanghelica pura, fara adaosuri filozofice.

Multa pace!

De regula tu ai cerut niste explicatii punctuale .Adica tu veneai cu o problema,construita mental de tine,nimeni nu iti putea raspunde,si asta era un argument pt tine ca ortodoxia nu detine adevarul.
Si neintelegandu-te ,te mai si judecau,si asta iti dadea si mai multa indreptatire sa crezi ca nu in ortodoxie e adevarul.
De asemenea ai cautat si singura ,si ai vazut ca toata traditia ortodoxa e doar filozofie ,ca o constructie suprapusa peste adevar
Eu zic sa nu renunti asa usor ,si sa cauti acele carti si autori ortodoxi care ti se potrivesc ,si care te fac cu adevarat sa simti .De asemenea sa participi la slujbe ,si vei vedea o alta cale,mult mai directa,de a intra in contact cu adevarul.
Macar o clipa gandeste ca totul ar putea fi doar in mintea ta .Lasa-ti mintea libera ,si lasa sa patrunda bucuria acolo,si nu o mai chinui cu solutii prefabricate,indiferent ca vin din partea ortodoxa sau culturala.Incearca sa intelegi,dar fara sa excluzi.
Dumnezeu nu locuieste in temple facute de mana omului , ci doar in sufletele insetate de absolut
Rostul nostru pe pamant e sa fim fericiti .Nu ar trebui sa mai pierzi nici o zi !

[Eugen7]

Peter Atkins - Amprenta lui Galileo. Cele 10 mari idei ale stiintei, Ed. All, 2008.
http://www.cartifrumoase.ro/carte/am...iintei--i32006

Recenzii poate fi lecturate pe aceste link-uri:
http://www.bookblog.ro/recenzie/ampr...-ale-stiintei/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1325288/

In aceasta lucrare Peter Atkins afrima inechivoc in capitolul "Relativitatea einsteiniană - spaţiul-timp este curbat de materie;" ca spatiu-timpul sunt doar o cognite umana a perceptiei modului in care existam si nu conditii in care traim.
"Those of you who have heard that the key to remaining young is to travel very fast will have it all explained in the ninth chapter. Here Einstein's special theory of relativity is presented with the remarkable conclusion that time, the faithful metronome of modern civilization, is not always constant. If you can consider time as a fourth dimension perpendicular to the three dimensions of space, and that our perception of space and time is just that, a perception, “modes by which we think, and not conditions in which we live” (p. 275), you are starting to get the idea."
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1325288/

Astfel consider pertinent sa afirm ca determinismul mecanicist (bazat pe modul in care functioneaza universul), este limitat in cazul organisemelor doar la fiziologie si cognitia specifica bazata pe perceptia senzoriala, insa cognitia umana spre deosebire de cognitia altor specii intelegiente include si intetelectul (mintea).

Doresc sa subliniez componenta intelectuala (baza a sufletului uman atat in ceea ce priveste ratiunea cat si contemplati) in congnitia sensului existentei (atat umane cat si a universului). Sunt multe specii inteligente, exista inteligenta artificiala insa nu se poate vorbi de intelect (gandire) artificiala sau animala.

In general in mediile stiintifice (si nu numai), se sustine inechivoc ca diferenta intre existenta umana si alte existente este de natura cognitiva si nu de natura fiziologica. Deisgur creierul uman asigura congnitia insa desi se pote studia stiintific structura si functionarea acestuia totusi "intelegea functionarii" creierului este in prezent inca in faza incipienta.

In acest sens consider importante urmatoarele lucrari:
1. PENROSE Roger, Mintea noastră… cea de toate zilele, trad. Cornelia şi Mircea Rusu, Bucureşti: Tehnică, 2006.
2. PEASE Allan, Barbara Pease, De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă? De ce suntem diferiţi şi ce-ar fi de făcut, Bucuresti: Curtea Veche 2009.
"Singura diferenţă în raport cu celelalte animale este capacitatea noastră de a gîndi şi de a plănui. Celelalte animale nu pot decît să reacţioneze la diverse situaţii înfuncţie de moştenirea genetică a creierului lor şi printr-o repetare de comportament. Ele nu pot gîndi, ci doar reacţiona. " (pag 26)
"Tehnologia avansată permite acum urmărirea funcţionării creierului, dar înţelegerea lui nu depăşeşte încă faza incipientă." (pag 58) "

Astfel cu ajutorul stiintei putem intelege mult mai bine notiunea de suflet uman potrivit patristicii, filocaliei fara a cadea in ereziile filozofice si gnostice sau neognostie (care considera ca sufletul omului este nemuritor prin sine, iar persoana umana este doar sufletul singur fara trup).

Patristica afirma inechivoc, omul este trup si suflet (trupul singur nu poate fi numit om si nici sufletul singur nu poate fi numit om), si atat sufletul omului cat si trupul omului exista doar intrucat Dumnezeu binevoieste in dragostea Sa le mentina existenta. Nici chiar sufletul dupa adormire (moarte) nu poate exista prin el insusi in sensul ca ontologic nu poate fi distrus ci pentru ca Dumnezeu il mentine in existenta intr-un mod tainic, pana la invierea mortilor. Astfel Sfintii Lui Hristos vietuiesc intru Hristos Iisus si dupa adormire insa nu intr-un sens deplin asa cum va fi la invierea mortilor. Desigur ca sunt Sfinti precum: Sfantul Ilie, Sfantul Moise care sunt in cer cu trupul... alaturi de Maica Domnului.

Astfel raiul si iadul nu sunt locuri (precizate spatio-temporal) ci stari. Iadul este starea de moarte duhovniceasca definitiva, cand este imposibila orice conclucrare cu harul lui Dumnezeu (orbire totala) pe care omul singur a ales-o, asemnea ingerilor cazuti... iar Raiul este dimpotriva hristificare, indumnezeire... conlucrare cu harul lui Dumnezeu... "vedere duhovniceasca".

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiaca Domnul Iisus Hristos.