Universul

[Krautrock]

În prealabil postat de CristianR

Dacă ideile creștinilor ar fi atât de clare precum spuneți, nu ne-am fi divizat în atâtea mii de denominațiuni.

Pentru fiecare denominațiune ideile sunt foarte clare. Niciuna nu-și pune problema că ar putea să greșească. Asta voiam să spun. Pe de altă parte, toate afirmă că în spatele ideilor lor se află o taină. De unde atâtă siguranță dacă se acceptă că există atâtea lucruri de neînțeles?

În prealabil postat de CristianR

Spre deosebire de El, noi suntem posesorii unor minți pline de prejudecăți, de subiectivisme, de simpatii și antipatii, de partizanate, de egoism, etichetări – ori, cum spune literatura duhovnicească, de patimi: invidie, ură, răutate, concupiscență, lăcomie, mândrie ș.a. Fiind centrați pe noi înșine, toate acestea ne deformează gândirea, raționamentul, pe care încercăm să le folosim în favoarea preconcepțiilor noastre. Nici chiar savanții – poate în afară de matematicieni – nu sunt liberi de prejudecăți, deseori nereușind să se pună în slujba adevărului obiectiv dacă acesta nu le este pe plac.

Să nu încurcăm știința cu ideologia sau politica. Acestea din urmă sunt, într-adevăr prizoniere ale egoismului și prostiei noastre. Nu întotdeauna (și aici mă refer la politică care poate fi și corectă când există respect pentru om, cât depre ideologie mă îndoiesc că ar avea vreo legătură cu adevărul, ci mai degrabă cu năravurile proaste ale omului). Însă știința e pur și simplu interesată de adevăr. Lucrurile sunt foarte simple: ca să pot naviga prin realitate sau să o pot controla, e nevoie să știu cum arată realitatea, altfel am să dau cu capul de realitate într-un mod neplăcut. Iar asta acum, nu pe lumea cealaltă. Să vă dau un exemplu: nu-i așa că am avut în ultima vreme parte de niște ani secetoși și a trebuit să ne facem rost de aparate de aer condiționat ca să ne putem feri de caniculă? Asta pentru că nu i-am băgat în seamă pe cei care de ani de zile se uită pe termometre și calculează temperaturi medii anuale, măsoară câtă apă cade atunci când plouă și ne spun că pe lumea asta s-a făcut cam cald. Putem să nu-i băgăm în seamă în continuare, dar să nu ne mirăm dacă ne lovește insolația. Aici se află mândria și prostia: la noi, nu la cei care își pierd vremea făcând calcule pentru ca noi să-i considerăm niște nebuni. Dar de fapt suntem atât de îmbătați de noi înșine, încât uneori nici nu ne dăm seama când ne lovim cu capul de realitate. Într-adevăr, prejudecățile există la orice om, însă, deși nevoia de adevăr e mai slabă decât prostia și celelalte păcate, ea e totuși mai puternică decât prejudecățile. Tocmai de aceea am încetat să sacrificăm oameni sau animale atunci când nu plouă și ne-am apucat să construim sisteme de irigații. Aceasta pentru că am reușit să ne depășim slăbiciunile.

În prealabil postat de CristianR

Metanoia înseamnă, într-adevăr, înlocuirea treptată a gândirii proprii – defecte, bolnave, cum am spus mai sus – cu cea curată, desăvârșită, a Chipului nostru, Hristos. Procesul constă în renunțarea treptată la propria voie și chiar viață, pentru a pune în loc voia și viața Lui, centrarea noastră în El culminând, de altfel, cu hrănirea noastră cu Trupul și Sângele Său.

Gândirea nu e defectă și nu e bolnavă. Boala constă tocmai în lipsa de gândire. Drumul către adevăr nu depinde nici de voința mea, nici de bunul meu plac, ci de punctul din care pornesc și de drumul pe care îl urmez, mai precis de corectitudinea metodei prin care trec de la ceea ce știu la ceea ce voi ajunge. Uneori știu la ce voi ajunge și verific dacă drumul meu e corect, iar aici mă ajută logica pe care toată lumea o înjură (deși această logică poate fi exprimată prin simboluri la fel de precise ca orice matematică - știu că nici matematica nu le e simpatică multora). Alteori nu știu unde voi ajunge. Și de unde pornesc? Unul pe nume Heidegger spunea: de la o prejudecată, adică de la un lucru pe care eu și ceilalți îl considerăm adevăr, nu pentru că așa vrem noi, ci pentru că l-am pus atât de mult la îndoială și l-am testat în toate felurile și a produs atâtea rezultate verificabile de către oricine și de care beneficiem în viața de zi cu zi, încât considerăm că e un bun punct de pornire. Heidegger numea acest lucru prejudecată, deoarece ea e pur și simplu o judecată anterioară unei alte judecăți. Nu cu aceste prejudecăți am o problemă, ci cu cele care apar ca niște paraziți în mintea noastră. De exemplu aia cu Pământul plat, reptilienii, dracii care ne îndeamnă să facem rele, de parcă n-am fi în stare singuri să le facem și alte bazaconii.

În prealabil postat de cozia

Din nefericire insa, omul de 2000 de ani nu reuseste sub nici o forma sa se rupa de Imparatia mamonei, direct sau indirect, desi incercari au fost.

Presupun că Mamona ar fi ministrul de finanțe al necuratului... Comunismul și teoriile utopice au încercat asta, să lichideze capitalul. Ba mai nou există și unele grupări religioase care se izolează în junglă și duc o viață autarhică, pe cât se poate fără bani și fără contacte cu exteriorul, decât la limita unui comerț minimal (quakerii, de exemplu). Credeți că la nivel moral sunt mai evoluați decât resul lumii? Poate mai evoluați decât Patriahul Daniel care a cheltuit mica sumă de 200 de milioane de euro pentru proiectul său imobiliar, știm care. Dar, în fine, nu e treaba mea, ci a BOR cum interpretează acel principiu al sărăciei materiale. Din partea mea, patriarhul n-are decât să construiască încă una mai frumoasă și mai luminoasă, vorba meșterului Manole, însă finanțată din banii fiilor săi spirituali, nu din a altora, deoarece aceasta deturnare de fonduri se numește sau în limbaj popular hoție.

Și până la urmă cine ar fi trebuit să-l educe pe om, astfel încât el să se desprindă de împărăția Mamonei? Nu Biserica? Firesc ar fi fost ca ea să vină să ne prezinte un raport în care să compare cât de rău era omul în urmă cu 2000 de ani și care sunt progresele care s-au făcut ca urmare a influenței pozitive a creștinismului și nu să se plângă că oamenii sunt răi. Dacă însă rezultatele sunt la fel de proaste, înseamnă că toată opera ei a avut eficiență zero. Și voi aminti din nou de patriarhul mai sus numit, asta ca să nu ziceți cumva că doar în afara Bisericii există corupție și trafic de influență (și ca să nu dau doar un caz singular, am să-l aduc în boxa acuzaților și pe IPS Teodosie pentru aceleași fapte penale). Iar dacă îmi veți spune că nu trebuie să judecăm pentru a nu fi judecați vă voi spune că citatul acesta se referă la cu totul altceva, deoarece când vine vorba de judecata minții, doar dobitoacele nu judecă, iară oamenii sunt pe lumea aceasta pentru a-și folosi mintea, nu pentru a o ține în buzunar.

De ce zic toate acestea? Pentru că ar trebui să ne punem unele întrebări. De exemplu: cât din ceea ce consider adevărat sau bun merită să fie luat în seamă? Sau altă întrebare: oare noua haină a împăratului pe care toți o admiră nu e decât o iluzie și în realitate împăratul e de fapt gol pușcă?

Vorbeam la început despre taine. Însă tainele nu se rezolvă decât prin întrebări care nasc alte întrebări. Altfel, totul se transformă în ceva foarte clar și în același timp foarte sărac. Într-o vreme religia era motorul cunoașterii, chiar dacă rezultatele ei au fost modeste și de multe ori greșite, pentru că așa sunt toate începuturile. Astăzi însă ea e o frână.

[iustin_dumitru]

Păi nu prea pare a fi mister lucrul despre care ne vorbiți. Prin mister înțeleg ceva ce nu cunoaștem. Însă dumneavoastră văd că oferiți acestei istorii cu întruparea o explicație foarte clară.

Eu da, am o explicatie foarte miraculoasa , dar dumneavostra nu, de aceea este un mister inca, pentru dumneavoastra.

Si pentru mine care stiu ca e asa insa ,tot un mister este , pentru ca nici eu nu pot intelege cu mintea cum un Dumnezeu atat de necuprins sa bage in seama pe bietul om, pierdut in spatiu si timp.

Gandirea noastra a tuturor e la fel. Nici unul nu poate zice despre celalalt ca nu gandeste , si nici unul de buna credinta nu poate nega anumite argumente,daca vrea cu adevarat sa il inteleaga pe celalalt. Altfel filozofii nu ar mai avea discipoli.

Dar misterul de care vorbesc este deasupra gandirii, caci nu poate fi inteles , si cu toate acestea e real . De aia il numesc mister.

Tu insuti azi, din oriziontul tau bine consolidat maine te poti trezi atins de acesta putere formidabila ,care se descopera cand si cui vrea, desi este vizibila de catre toti.
Toti am auzit ca ar exista ceva ,numit Dumnezeu , ni se pare mai mult sau mai putin probabil dupa capacitatea fiecaruia, iar EL VINE SI SE FACE OM.

Asa ca gandirea nu mai trebuie sa caute ceva ce nu stie, ci sa inteleaga ceea ce nu crede

[cozia]

În prealabil postat de Krautrock

Iar dacă îmi veți spune că nu trebuie să judecăm pentru a nu fi judecați vă voi spune că citatul acesta se referă la cu totul altceva, deoarece când vine vorba de judecata minții, doar dobitoacele nu judecă, iară oamenii sunt pe lumea aceasta pentru a-și folosi mintea, nu pentru a o ține în buzunar.

.

Aici ai dreptate...

Iar Ioan 7:24 ne îndeamnă: "Nu judecați după aparențe, ci judecați cu dreptate."

Ca urmare avem voie sa judecam, sa corectam, sa atragem atentia spre mediere si imbunatatire daca o facem cu dreptate.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cozia

Aici ai dreptate...

Iar Ioan 7:24 ne îndeamnă: "Nu judecați după aparențe, ci judecați cu dreptate."

Ca urmare avem voie sa judecam, sa corectam, sa atragem atentia spre mediere si imbunatatire daca o facem cu dreptate.

Cu dragoste si cu dreptate.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Aici ai dreptate...

Iar Ioan 7:24 ne îndeamnă: "Nu judecați după aparențe, ci judecați cu dreptate."

Ca urmare avem voie sa judecam, sa corectam, sa atragem atentia spre mediere si imbunatatire daca o facem cu dreptate.

Da,doar sa nu ne atribuim noi insusi aceea dreptate.

Eu zic sa ramanem la ce ni s-a zis: "nu judecati ca sa nu fiti judecati ", e cea mai sigura cale.

E adevarat ca uneori calea asta te blocheaza in a spune ce gandesti celuilalt, dar pana la urma , vei gasi drumul si sa spui ce gandesti dar nici sa nu il ranesti.

Si vei ramane cu trofeul ca nu ai judecat , trofeu foarte necesar la Judecata vesnica, cand in multimea fara de sfarsit a pacatelor noastre, aceasta va fi singurul lucru care il vom putea da la schimb. Acesta si faptele bune.

Caci efectul cuvintelor tale se masoara in ce simte celalalt,nu in ce crezi tu ca e drept.
Daca vei rani pe aproapele, vei muri cu dreptatea in brate.

In viata, corecteaza-l o data pe altul, si rabda-i de 100 de ori nedreptatea ,in loc sa faci invers, sa corectezi in fiecare zi pe altii , si sa ajungi nici macar sa nu mai fi judecat de altii , ci direct ignorat.

E o lume a extremelor, nu exista sa judec putin si eu, nu se poate sa te consideri singur intelept.

Ori te smeresti in sinea ta , si devii cel mai aprig judecator al tau, si asa va aparea si dreptatea pe buzele tale, ori te inalti fata de aproapele , si te vei trezi ca incepi sa te cocolosesti/menajezi pe tine.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Da,doar sa nu ne atribuim noi insusi aceea dreptate.

Eu zic sa ramanem la ce ni s-a zis: "nu judecati ca sa nu fiti judecati ", e cea mai sigura cale.

E adevarat ca uneori calea asta te blocheaza in a spune ce gandesti celuilalt, dar pana la urma , vei gasi drumul si sa spui ce gandesti dar nici sa nu il ranesti.

Si vei ramane cu trofeul ca nu ai judecat , trofeu foarte necesar la Judecata vesnica, cand in multimea fara de sfarsit a pacatelor noastre, aceasta va fi singurul lucru care il vom putea da la schimb. Acesta si faptele bune.

Caci efectul cuvintelor tale se masoara in ce simte celalalt,nu in ce crezi tu ca e drept.
Daca vei rani pe aproapele, vei muri cu dreptatea in brate.

In viata, corecteaza-l o data pe altul, si rabda-i de 100 de ori nedreptatea ,in loc sa faci invers, sa corectezi in fiecare zi pe altii , si sa ajungi nici macar sa nu mai fi judecat de altii , ci direct ignorat.

E o lume a extremelor, nu exista sa judec putin si eu, nu se poate sa te consideri singur intelept.

Ori te smeresti in sinea ta , si devii cel mai aprig judecator al tau, si asa va aparea si dreptatea pe buzele tale, ori te inalti fata de aproapele , si te vei trezi ca incepi sa te cocolosesti/menajezi pe tine.

Si tu ca si toti cititorii de aici ai dreptul la parerea ta la fel cum eu la parerea mea. Priveste totul ca un schimb de pareri si impresii. Fiecare cu trofeele lui.:)

Expresia "a judeca pe cineva" este mult prea generala. Trebuie cu precizie definita de fiecare data, precum recomanda Voltaire, ...inainte de conversatii sa ne definim termenii folositi in conversatie, altfel iese o harababura de neinteles.

De acum inainte trebuie vorbit bazat pe lucruri si situatii concrete altfel vorbim vorbe ca sa nu mai zic aiureli, ca te superi. Scuza-ma daca te-am deranjat. Nu asta a fost intentia mea.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Expresia "a judeca pe cineva" este mult prea generala. Trebuie cu precizie definita de fiecare data,

Tot ce spui despre celalalt e judecata.
Tot ce nu il bucura il intristeaza.
Tot ce nu il multumeste il enerveaza ,sau in cel mai rau caz plictiseste
Cel mai fin apropo ,devine pentru un atac pe fata.
"Cine nu culege cu Mine ,risipeste"
De aceea regula e simpla : nu sa judeci cu masura, ci sa nu judeci.
Daca ar fi fost altfel Domnul ar fi spus : "judeca drept pe celalalt si vei fi judecat si tu drept"
A judeca drept e usor (apropo ,cine stabileste ca e drept ! ), a nu judeca e cumplit de greu.

În prealabil postat de cozia

"De acum inainte trebuie vorbit bazat pe lucruri si situatii concrete altfel vorbim vorbe ca sa nu mai zic aiureli, ca te superi. Scuza-ma daca te-am deranjat. Nu asta a fost intentia mea.

Supararea mea e nimic ,nu despre mine scriam aici. Eu incercand sa nu judec m-am obisnuit sa fiu judecat .

De altfel m-ai jignit pe alte topicuri nu aici (de exemplu zicand ca spun prostii sau altele mai blande ), Dar ce scriu aici nu are legatura cu aceasta.

E mai mult a arata despre ce inseamna <judecata> din : "Nu judeca ,ca sa nu fii judecat" . S-a nimerit doar sa fii tu cel care a confirmat , ca poti judeca daca esti drept.

Judecata incepe ca ,gandire, ratiune cum se spunea mai sus. Adica un proces de deliberare ,de cercetare , dar sfarseste prin a rupe legatura cu celalt(sau cu universul) , si a emite in gandul tau pareri despre celalat, de corectare a lui, de neintelegere a lui , si de aici mai departe apare critica, si un oarecare dispret , nu total, asociat totusi cu "suportarea" lui.

Judecata este inceputul gandirii , dar ruperea ei de intelegere , aproximarea cu pareri proprii.

Intelegerea este iubirea.

Si culmea ca tu ai simtiti totusi apropoul meu, si te-ai scuzat,deci ai inteles ce inseamna judecata,si ai inteles ca eu insusi am incalcat regula si te-am judecat.

Iar rasplata judecatii este aceea : vei fi judecat ! Adica vei fi inteles la fel: aproximativ,trunchiat, nereal , nedrept , de catre ceilalti.

Ca sa nu mai vorbesc de Judecatorul cel drept, singurul care are judecata ,si sa nu ne trezim ca judecand pe ceilalti Il judecam de fapt pe el,creatia Lui.

Oare va mai functiona atunci: Doamne, dar eu nu judecam atunci .... Sau Doamne, eu judecam drept.... ?

Caci vezi ca de fapt in interiorul nostru stim toti cand judecam fara temei,constiinta ne ajuta , si nici macar aceste dezvinovatiri nu le vom mai zice.

De aceea se zice : "va fi plansul si scrasnirea dintilor" pentru ca vom fi muti.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Tot ce spui despre celalalt e judecata.
Tot ce nu il bucura il intristeaza.
Tot ce nu il multumeste il enerveaza ,sau in cel mai rau caz plictiseste
Cel mai fin apropo ,devine pentru un atac pe fata.
"Cine nu culege cu Mine ,risipeste"
De aceea regula e simpla : nu sa judeci cu masura, ci sa nu judeci.
Daca ar fi fost altfel Domnul ar fi spus : "judeca drept pe celalalt si vei fi judecat si tu drept"
A judeca drept e usor (apropo ,cine stabileste ca e drept ! ), a nu judeca e cumplit de greu.

Parerea mea este ca trebuie sa ai grija mare ca s-ar putea sa fii foarte influentat de ideologia corporatista wok care are "distractia, bucuria si totul in jur sa fie fun" pe primul loc. Parca spuneai ca lucrezi intr-o corporatie la IT.

Daca cineva indrazneste sa te intristeze cu vesti neplacute ca de exemplu " Hai tatica scularea ca trebuie sa te duci la munca campului, la muls, curatat grajdurile, taiat lemne, smuls buruiana, scoala, serviciu" este perceputa drept judecata aproapelui pentru ca ii strici buna dispozitie. Amuzant nu?

Asta este, daca o sa fiu judecat la fel pentru ca trag de un lenes sa-l trezesc ca sa mearga la scoala sau la munca, " sa-si castige traiul cu sudoarea fruntii" atunci n-am ce face.

[cozia]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu dragoste si cu dreptate.

Corect,
Absolut cu dragoste, mai ales disciplinarea copilului cu strictete si seriozitate se face tot cu multa dragoste. In caz ca eziti sa o faci pentru ca "asa sunt vremurile acum" cand copilul este prieten si cica partener in decizii, tot tu iti vei smulge cat de curand parul din cap din neputinta de a mai schimba ceva in comportamentul plodului.

[cozia]

În prealabil postat de Krautrock

Presupun că Mamona ar fi ministrul de finanțe al necuratului... Comunismul și teoriile utopice au încercat asta, să lichideze capitalul.

Nu este vorba nici de finante, capital. Este vorba strict de alegerea mai marilor lumii de a servi Mamonei, Imparatului acestei lumi in conditiile in care este SCRIS ca: "Nu poti sluji la doi stapani, lui Dumnezeu si Lui Mamona"

Socialismul/comunismul a fost utopic si nu a putut continua pe motiv ca concomitent cu acea societate utopica exista Vestul materialist generat de alegerea imparatiei lui Mamona de catre varfurile/ stapaniilor lumii financiare. SUPERbogatii detinatori a mai tot si toate si la care si SPRE CARE salivau masiv si copiii protipendadei tarilor comuniste, indiferent de tara sau etinie. Aici vorbim strict de o alegere a milioanelor de varfuri, facuta la nivel personal, alegere care indica si indirect impune si celorlalti locuitori ai vestului aceleasi valori ale acestei imparatii a Mamonei.

Aspectul asta, parerea mea, pune capac la toate.

Celelalte pacate, zic eu, cam 200 la numar (conform ultimelor numaratori:) nu sunt altceva decat ramificatii secundare din acest pacat ancestral care se multiplica exponential cu fiecare generatie.

Ceea ce inseamna, Krautrock, ca daca nu reusesti sa scapi de alegerea initiala, indicata in Pustie de Iisus, la cine vei sluji toata viata imparatului materialismului finit sau lui Dumnezeu, simplu respectand legile naturale lasate prin Creatie, restul prietene, sunt nesemnificative.

În prealabil postat de Krautrock

Ba mai nou există și unele grupări religioase care se izolează în junglă și duc o viață autarhică, pe cât se poate fără bani și fără contacte cu exteriorul, decât la limita unui comerț minimal (quakerii, de exemplu).

Alt exemplu pozitiv, constructiv, adevarate modele de urmat sunt Kibutzurile, amishii, pastunii afgani si altele, dar nu acum.

În prealabil postat de Krautrock

Credeți că la nivel moral sunt mai evoluați decât resul lumii?

Da sunt, daca moralitatea reprezinta o consecinta pozitiva a urmarii legilor naturale lasate de Dumnezeu prin Creatie care te impiedica sa crezi ca poti sluji la doi Stapani, si ei, acestia asta chiar se straduiesc sa o faca, atunci da, ei se afla la un nivel de moralitate superioara insa sub un atac constant, etern si concentrat din partea celor care au ales sa slujeasca Mamonei.

În prealabil postat de Krautrock

Poate mai evoluați decât Patriahul Daniel care a cheltuit mica sumă de 200 de milioane de euro pentru proiectul său imobiliar, știm care.

Ce sunt 200 mil? Poate doua filme "Misiune Imposibila" a lui Tom Cruise, sau cativa km de autostrada... este un fas, iar banii pot veni din Proiecte europene sau direct, donatii de la miliardari si superbogati. Nu are legatura cu consumatorul de rand si taxele amaratului. Asta este un mit.

În prealabil postat de Krautrock

... deoarece aceasta deturnare de fonduri se numește sau în limbaj popular hoție.

Nu cvred ca are legatura. Noi nu avem acces la informatii despre viitorul planificat decat 1/100 ..poate. Peste tot in este au fost construite in ultimul timp, noi doar am fost mai codasi.

În prealabil postat de Krautrock

Și până la urmă cine ar fi trebuit să-l educe pe om, astfel încât el să se desprindă de împărăția Mamonei? Nu Biserica? .

Da si Biserica. Insa fii atent la nuante!
Alegerea de a servi la unul sau la alt Stapan pe care o face fiecare om este una personala, A-spatiala si A-Temporala,A-religioasa si repet, nu tine de nationalitate sau etinia celui ce face alegerea. Demascarea acestui ACT, acestei alegeri personale si in secret la un moment dat in viata tine numai de individ, nu de vre-o institutie din afara.

In schimb oamenii simpli, saraci care nu pot schimba nimic, si sunt luati cu valul pot cu destula usurinta, prin bunul simt, sa identifice pe cei care sunt dedicati trup si suflet mamonei. Se poate vedea cu calm, cu ochiul liber.

Biserica nu are nici o legatura cu aceasta alegere personala.

Ea poate ajuta, prin afisarea la intrare a Poruncii enuntate la inceput, dar nu este ea responsabila pentru alegerea facuta.

În prealabil postat de Krautrock

Sau altă întrebare: oare noua haină a împăratului pe care toți o admiră nu e decât o iluzie și în realitate împăratul e de fapt gol pușcă?

Foarte bine punctat. Nu numai ca este o iluzie dar este si un formidabil paravan de NE-vedere a celor intunecate care se intimpla "as we speak" in spatele lui . Nu mai enumeram aici ca este prea sinistru...

Cam asta este deocamdata :)

Tot dce putem face este sa asteptam cu rabdare si calm fara sa disperam.:))
[/quote]