|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#101
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#102
|
|||
|
|||
Usere Erethorn, ca de multe ori nu ai inteles, dar ai intrat in discutie doar pentru ca era un mic conflict si pare ca iti pace cearta. Horatiu a spus ce crede el ca sa isi confirme afirmatiile, adevarul este altul pentru ca poate nu a inteles ce e panteismul. Uite un link catolic (sa fie obiectiv) de pe site-ul catholica, in care se analizeaza influentele primite de Marx din filosofia lui Hegel: http://lumea.catholica.ro/2011/03/pi...tei-karl-marx/
Nu numai despre panteism scrie la Hegel, ci si despre monism. |
#103
|
||||
|
||||
raspuns !
Citat:
Crestinismul este forma de religiozitate incontestabil superioara celorlalte forme din decursul istoriei spirituale a omenirii ! |
#104
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#105
|
||||
|
||||
"Cel ce are prouncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește, iar cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui." (Ioan 14, 21).
__________________
"Nimic nu urăște Dumnezeu atât de mult ca mândria. De aceea de la început Dumnezeu a făcut totul, ca să dezrădăcineze din sufletul omului acest păcat. De aceea am ajuns muritori, înconjurați de scârbe si de dureri [...] Așa e mândria. Nu numai că nu adaugă nimic bun vieții noastre, dar ne ia și ceea ce avem. Smerenia, dimpotrivă: nu numai că nu ne ia și ceea ce avem, dar ne adaugă și ceea ce nu avem" (Sf. Ioan Gură de Aur) |
#106
|
|||
|
|||
Citat:
Daca v-ati fi nascut intr-o alta religie, credeti ca ati fi ajuns in cele din urma la concluzia ca religia dvs. este una gresita, si v-ati fi orientat spre crestinism? |
#107
|
|||
|
|||
Citat:
Iar asta inseamna ca nu credinta te face mai bun, ci voia lui Dumnezeu. Si tocmai asta e o dovada spre Dumnezeu: suntem atat de limitati, desi in oglinzile narcisismului nostru parem, nu-i asa, coroana creatiei, etc., si desi putem judeca, intui si mai ales face atatea (aia e durerea, cu ce facem), incat e clar ca exista o Instanta Care corecteaza greselile creaturii Sale iubite. Ma rog, nu intr-un mod intotdeauna vizibil si comprehensibil. Ca raspuns la intrebare: acele credinte, evident, nu sunt inferioare. Sunt ALTCEVA, asa cum o salamandra nu e inferioara sau superioara unei broaste, sau apusul rasaritului, sau invers, sau... Iar daca vreti neaparat criteriul pentru o ierarhie, criteriul nemarturisit este: cat de bun/generos/tare de caracter/onest este tipul uman tintit si realizat de credinta in cauza. Adica cat de larga este inima credinciosului respectiv fata de tot ce este alteritate, raportat la sine. In ultima instanta, atitudinea fata de Viata, si deci fata de Creatorul, sau Autorul daca vreti, Vietii si Universului. "Dupa roadele lor ii veti cunoaste". Last edited by Theodor_de_Mopsuestia; 18.01.2012 at 15:40:21. |
#108
|
|||
|
|||
Inteligenta creatiei si dragostea dovedesc existenta lui Dumnezeu
Eu gasesc doua argumente esentiale ale existentei lui Dumnezeu:
I. Creatia inteligenta atat a materiei si mai ales a vietii, care "vorbesc" de existenta unui Creator inteligent. II. Dragostea care este Estenta Vietii dar si Esenta invataturii Crestine, invatatura lasata de Dumnezeu. Pot sa exemplific astfel: I. Creatia inteligenta atat a materiei si mai ales a vietii. Atat materia cat mai ales viata nu puteau sa para intamplator, in spatele unei creatii inteligente nu poate fi decat un Creator inteligent, materia este supusa unor anumite legi ale fizicii lasate de Dumnezeu, legi care se respecta cu o precizie matematica, daca nu s-ar respecta aceste legi lumea ar deveni un hoas (http://www.lovendal.net/wp52/18-para...a-creatorului/), sau un alt exemplu pamantul este situat la pozita ideala fata de soare, daca ar fi mai aproape s-ar supraincalzi si daca ar fi mai departe s-ar raci prea mult in ambele conditii nu ar mai putea supravietiu nimeni si mai sunt multe alte exemple care arta ca materia este inteligent structurata. Iar viata se dovedeste a fi mult mai complexa si mai intelegent creata, daca te gandesti numai la o celula vie care e o adevarata "uzina" in miniatura si pe care stiinta actuala nu a reusit sa o reproduca nici la 1% din performanta ei, celula are un set de functii si activitati bine definite si e la dimensiuni microscopice. Numai organismul uman cuprinde intre 75 si 300 trilioane de celule la un momentdat si din acestea majoritatea se regenereaza la un interval de timp sau creierul uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume. A spune ca viata a aparut intampator e o aberatie la fel de mare cu a spune ca masina, calculatorul, telefonul sau televizorul nu au fost facute de niste persoane inteligente ci au aparaut intamplator. Voltaire spunea: "Lumea ma pune pe gânduri si nu pot sa cred ca acest orologiu poate sa existe fara un ceasornicar". Petre Tutea spunea: "Fara Dumnezeu, omul ramane un biet animal rational si vorbitor , care vine de nicaieri si merge spre nicaieri" "Omul capata cu adevart sens cand este cu Dumnezeu." Iar in Bibile gasim citate despre creatia Divina: Regele David afirma: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui" (Psalmul 19:1). "Ridicati-va ochii în sus si priviti! Cine a facut aceste lucruri? Cine a facut sa mearga dupa numar, în sir, ostirea lor?" (Isaia 40:26). "Orice casa este zidita de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu" (Evrei 3:4). II. Dragostea care este Estenta Vietii dar si Esenta invataturii Crestine, invatatura lasata de Dumnezeu. Dragostea ca Esenta invataturii Crestine se poate vedea din urmatoarele citate biblice: "Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege? El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii." (Ev. Matei 22:36-40) "Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ev. Ioan 13:34-35) "Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut." (Ev. Matei 25:40) Iar faptul ca esenta vietii este dragostea se poate exemplifica astfel: Privind la viata omului observam ca: 1. suntem conceputi din iubire (iubirea celor doi soti si a lui Dumnezeu) 2. ne nastem din iubire (o mama adevarata care isi iubeste copilui chiar din momentul zamislirii isi doreste acel copil si il va naste acceptand jertafa nasterii cu toate durerile si riscurile ei pentru o noua viata, pe cand acea femeie care nu-si iubeste copilul ori il avorteaza ori il abandoneaza dupa nastere din egoism) 3. crestem de mici cu dragoste (parintii care-si iubesc copilul se sacrifica sa-l creasca si sa-l educe cu toate greutatile care sunt, pe cand cei iresponsabil si lipsiti de dragoste parinteasca ori il abandoneaza ori ii ignora educatia si cele necesare pentru buna crestere) 4. traim prin iubire (oamenii pot convietui daca dau dovada de un minim de respect si de dragoste intre ei, altfel cand lipsete dragostea isi face loc ura si ajung sa-si faca rau pana chiar a lua viata unul altuia si astfel e evident ca tot prin dragoste traim). 5. si chiar si pentru cei care nu mai sunt printre noi tot dragostea ne leaga de ei (ii pomenim la biserica, facem milosteni pentru ei si asta tot din dragoste, cum se spune tot in biblie "Dragostea nu cade niciodata.") Si bine inteles nu in ultimul rand la toate aceste etape contribuie in primul rand bunul Dumnezeu cu marea sa iubire, prin purtarea lui de grija atat pentru cresterea fizica, educativa si spirituala cat si pentru a ne calauzi pasii spre mantuire ca in final sa avem parte de fericire. Practic acest ciclu se repeta pentru fiecare om facand ca existenta noasta dealungul timpului, in care s-au succedat atatea generatii, sa fie posibila tot datorita Dragostei. Astfel Creatorul nostru, bunul Dumnezeu, atat prin viata noastra cat si prin invatatura crestina lasata noua prin Sfanta Biserica (Biblie, Vietile Sfintilor etc.) ne arata ca ESENTA VIETII si a LEGII CRESTINE este DRAGOSTEA, o dovada clara ca suntem creati de Cel care nea vorbit prin Mantuitorul Iisus Histors Fiul Lui Dumnezeu, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria, Apostoli, Porooroci si Sfinti Pariniti unind toate acest invataturi in jurul iubirii. Din toate religiile lumii singura care are ca temelie de invatatura Dragostea este Religia Crestina. Last edited by mihaigr; 25.01.2012 at 16:06:25. |
#109
|
|||
|
|||
Puțină patristică nu strică I
Citat:
Bun. Haideți să vedem ce spuneți Dvs. de fapt mai sus: 1. Omul este o ființă creată — perfect de acord și eu cu această afirmație. 2. Totuși, omul poate să treacă dincolo de limita naturii proprii, create — perfect de acord și cu această afirmație. Numai că nu vă dați seama de implicația clară a acestei afirmații: dacă oamenii depășesc natura creată, o depășesc către increat. 3. Proba stă în faptul că omul se poate împărtăși de Har, Care este o Energie increată. Știm asta din toată tradiția Bisericii, cristalizată în texte precum teologia Sf. Dionisie Areopagitul, Sfinții Capadocieni, Sf. Simeon Noul Teolog sau „Triadele” Sf. Grigorie Palamas. Numai că, dacă spunem acestea, iată care sunt consecințele: 1. Harul este necreat, deci este infinit actual absolut, etern și neînceput. 2. Cel care participă la Har, participă la starea Harului: adică, la infinitatea actuală absolută, deci la eternitate și la neîncepere, chiar în condițiile în care el este temporal și are început. Aceasta este un paradox, deoarece acela care participă este creat, deci are început. 3. Singura soluție este să acceptăm că în chiar faptul de a fi creat se dă ceva increat pentru om. Și acest raționament este acceptabil, deoarece, dacă omul are ființă, fie ea și creată, această ființă creată este instituită numai prin instituirea ei de către și participarea ei la Ființa Absolută increată. Aceasta ne-o arată simplul raționament al principiului identității: din Eternitate există Un Unghi contemplativ din Care tot ceea ce este în ființă etern și tot ce a fost temporal, este temporal sau va mai fi temporal se află în coincidență absolută cu Originea absolută și neîncepută. 4. Aceasta rezultă din conceptul de Dumnezeu: Care este nelimitat, deoarece e absolut. Adică nu există loc, topos în care El să nu Se afle în chip deplin — fără ca prin aceasta să se înțeleagă că El este prezent pentru creatură cu Esența Sa. Paradoxal, El este prezent chiar și unde este absent — adică în creatură. Dar, pentru cel pentru care este prezent prin absență, Esența Lui este insesizabilă; cu alte cuvinte, cel are îl sesizează ca prezent prin absență nu sesizează decât „Lucrarea” Lui, cum îi plăcea Sf. G. Palamas să O numească: adică el nu vede decât „exterioritatea” Esenței divine, adică Slava sau Harul. Adică Energiile. Aceasta, în condițiile în care Dumnezeu nu are exterioritate nici față de Esența Lui, deoarece El este, prin definiție, peste tot. Și, ceea ce este încă și mai surprinzător și înfricoșător, este faptul că și în această perspectivă, diferența ontologică dintre Increat și creat rămâne valabilă, nu este suprimată. Cu alte cuvinte, ca să încercăm să înțelegem cum este posibil așa ceva, trebuie să regândim noțiunile de identitate și de diferență. Și, mai ales, să nu le înțelegem în mod univoc. Căci spune Sf. G. Palamas: Citat:
|
#110
|
|||
|
|||
Puțină patristică nu strică II (a)
Citat:
Or, ceea ce am afirmat eu aici este că omul are în el o dimensiune, încă nerevelată pe față, ci doar puținora și tainic în istoria noastră comună, terestră (sfinții), în care se arată transmutarea lui în starea de Slavă din Care Îl va putea vedea pe Dumnezeu în Chipul Acestuia, adică prin diferența ontologică, nu în Esența Lui. Adică, omul va fi increat prin participare, adică increat în condițiile în care este, prin esență, creat. Atât de mare e misterul divin și darul pe care El ni-l pregătește. În sfârșit, această dimensiune care unește Increatul cu creatul, la om se numește Persoană. Acum, fie că vă place sau nu, în această dimensiune trebuie să se reveleze, undeva, ceva increat pentru om sau în statutul absolut de ființă subiectivă al omului. Dacă vreți, puteți vedea acest lucru în faptul că Ideea creaturii (deci și a omului) era deja prezentă în Intelectul absolut al lui Dumnezeu: increatul omului poate fi văzut în adecvarea creaturii cu această Idee care, fiind eternă, este increată. Deci vom fi eterni prin participarea noastră la Forma noastră eternă. Și această Formă revelată în om este Persoana acestuia, adică tocmai Chipul divin din el. De aceea, aveți și nu aveți dreptate să spuneți că ne putem împărtăși de increat pentru că Fiul S-a întrupat în lume. Căci motivul fundamental al acestei posibilități a noastre rezidă, în fapt, în întemeierea și destinul ontologice ale creaturii încă de la Facere. Sf. Maxim Mărturisitorul spune undeva că Întruparea ar fi avut loc oricum, chiar și dacă Adam și Eva nu cădeau din Eden. Cu alte cuvinte, locurile noastre din Împărăție ne sunt pregătite încă dinainte de Facerea propriu-zisă. |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
In ce consta esenta existentei umane? | amatyyy | Umanitare | 8 | 27.12.2012 02:59:52 |
Care e scopul existentei lui Dumnezeu? | Archaeopteryx | Generalitati | 31 | 21.10.2011 23:09:14 |
Un sfat in privinta drumului | Silencer | Nunta | 26 | 31.12.2010 23:15:53 |
|