Cugetari din Dharma

În prealabil postat de delia31

„Intrarea in trup”? Dupa cum pui problema, suna de parca ar fi intrare la puscarie.

Florin, dpdv ortodox, nu poate fi formulata o astfel de ipoteza. In crestinismul ortodox, nu exista ideea eretica ca sufletul ar exista inaintea trupului. Asta e vechea erezie a preexistentianismului, pe care Biserica lui Hristos a respins-o (vezi la Origen si despre trupul ca inchisoare, la Platon).

Biserica lui Hristos afirma ca sufletul e creat odata cu trupul (vezi Facerea) si doar in acest binom, omul e o unitate integrala. Omul e om integral, doar suflet si trup, asa cum l-a creat Dumnezeu si cum l-a desavarsit Hristos. Nu doar suflet fara trup. Nici doar trup fara suflet.

La moartea trupeasca a omului, care e despartirea sufletului de trup, aceasta unitate se rupe temporar, pana la Parusie, dupa care, Hristos va uni din nou sufletele cu trupurile inviate si spiritualizate.

In acest rastimp, sufletul aflat in afara trupului, nu mai ia decizii pentru sine, nu mai alege, nu-si mai poate lucra de unul singur mantuirea.

Iar inainte de a se zamisli omul intreg, sufletul lui nu exista undeva separat prin noosfera, asteptand sa fie intrebat daca doreste sau nu sa formeze o unitate impreuna cu un trup inca nezamislit. Dumnezeu creeaza sufletul fiecarei fapturi umane, odata cu zamislirea trupului.

Tu esti liber, desigur, sa crezi ce dogme doresti, dar dogma crestin ortodoxa respinge preexistentianismul.
Plus ca ai de rezolvat inainte problema constiintei de sine a acelui asa zis suflet stingher prin univers. Si iar dai in aporie daca pretinzi ca ai fi crestin, fiindca Biserica lui Hristos respinge si metempsihoza.





Ce-i aia a alege intre bine si rau? Doar binele a fost creat de Dumnezeu. Raul nu l-a creat.

Raul nu exista decat ca nealegere /impotrivire la ceea ce exista. Raul apare doar in momentul in care creatura inzestrata cu libertate, nelucrand/respingand binele, face primul pas in directia opusa. Asa prinde substanta raul.

In firea lui, omul a fost creat "bun foarte".
Prin firea sau natura lui umana, omului i-a fost data dorirea/voirea spre Dumnezeu. Voirea asta se chema vointa naturala. Prin ea, omul e inzestrat de Dumnezeu sa poata alege natural, prin fire, cele proprii firii lui umane care, repet, e „buna foarte”, nicidecum rea.

Dar, pentru a fi o faptura pe deplin libera, Dumnezeu i-a dat posibilitatea ca omul sa aleaga in ce mod isi foloseste aceasta vointa naturala.

Modul acesta de a dispune ce sa faci cu ceea ce ai fost inzestrat, se cheama vointa gnomica. Prin ea, omul hotaraste daca alege cele proprii firii lui umane sau cele contrare firii.

Dumnezeu i-a dat creaturii, prin vointa naturala, dorirea de a fi impreuna cu Creatorul. Nu i-a dat omului dorirea de a fi separat de Creator. Asta se naste doar prin nealegerea/nelucrarea/respingerea/ celei dintai.

Insa datorita vointei sale gnomice, omul decide in ce mod isi foloseste vointa naturala: spre cele proprii firii sau spre cele contrare firii.






Am mai auzit gaselnita asta. Unii o numesc eutanasie ontologica si chiar isi reclama dreptul la ea, pe motiv ca a fi obligat sa te zbati dupa o fericire transcendenta de care nu esti interesat, doar ca sa nu te alegi cu nefericirea vesnica, n-ar fi de fapt compatibil cu Dumnezeul crestin.

Inteleg ca cei care isi reclama dreptul la a treia optiune, o fac fiindca au ajuns "in a point of no return", de unde raiul e inaccesibil, iar iadul fiind de evitat, isi inchipuie ca ar avea acces la neantul de dinainte de a fi existat.

Dupa ce au trait cum au vrut/ au stiut/ au crezut/, cand e sa fie chemati la judecata, prefera sa se neantizeze, sa dispara in afara onticului. Cred si eu ca-i mai convenabil. Decat sa simti chinul iadului, mai bine sa nu simti nimic.:)

Din nefericire, atunci nu va fi dupa preferinte, ci dupa ce si-a ales omul pana atunci prin propriile decizii dar mai ales, nadajduim sa fie dupa mila lui Dumnezeu, ca toti facem de fapt mai mult alegeri proaste.

Iar iadul nu e altceva decat ceea ce-i ramane omului dupa ce a respins/ratat/sfidat/ignorat/ ceea ce i-a propus Dumnezeu.

Tertium non datur! Hristos dixit! ( vezi parabola cu oile si caprele, de-a dreapta si de-a stanga).

P.S. Lucifer tanjeste insuportabil si la infinit dupa nefiinta.
Cei ai lui Hristos tanjesc la infinit spre impartasirea cu Cel-ce-este-Fiinta. Ei n-au dilema tertei optiuni, fiindca si-au adat seama ca "a fi liber" n-are nicio noima, decat daca e "a fi liber" in Dumnezeu.

Anihilațiomsm budist, gnostic, adventist... Oi fi eu un eretic-ca-vocaţie și un tocilar-lipsit-de-evlavie, dar ce propun/cred oamenii ăștia e o splendidă, în sens drăcesc, dpdv al unei"frumuseți" infernale, propagandă pro-suicid.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Asa zisii "budhisti" ca si yoghinii si alte specii din categoria asta, vad si ei trupul ca fiind "o povara" pentru spirit care reprezinta "adevarata esenta" a omului ce trebuie "eliberata".

tocmai din acest motiv, toti "marii initiati ai Indiei", toti acesti gurusi care vad trupul ca pe o povara, au devenit super bogati (cine stie, pentru ei bogatia era o eliberare a spiritului din trupul pacatos)! Vezi cazul Osho...si altii ca el

[AlinB]

Si pe urma faceau filosofia non-atasamentului de cele materiale

În prealabil postat de AlinB

Si pe urma faceau filosofia non-atasamentului de cele materiale

Cu o sută de rolls-royce-uri, merge să predici sărăcia. D-na Vînătă, de ce nu puneți tunurile pe gurușii burtoși și cu mașini dă lux?!

Durează mult să editez niște postări, că de 30' tot are loc instalarea lui python3.5.1 pe tableta asta.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

„Intrarea in trup”? Dupa cum pui problema, suna de parca ar fi intrare la puscarie.

Florin, dpdv ortodox, nu poate fi formulata o astfel de ipoteza. In crestinismul ortodox, nu exista ideea eretica ca sufletul ar exista inaintea trupului. Asta e vechea erezie a preexistentianismului, pe care Biserica lui Hristos a respins-o (vezi la Origen si despre trupul ca inchisoare, la Platon).

Biserica lui Hristos afirma ca sufletul e creat odata cu trupul (vezi Facerea) si doar in acest binom, omul e o unitate integrala. Omul e om integral, doar suflet si trup, asa cum l-a creat Dumnezeu si cum l-a desavarsit Hristos. Nu doar suflet fara trup. Nici doar trup fara suflet.

La moartea trupeasca a omului, care e despartirea sufletului de trup, aceasta unitate se rupe temporar, pana la Parusie, dupa care, Hristos va uni din nou sufletele cu trupurile inviate si spiritualizate.

In acest rastimp, sufletul aflat in afara trupului, nu mai ia decizii pentru sine, nu mai alege, nu-si mai poate lucra de unul singur mantuirea.

Iar inainte de a se zamisli omul intreg, sufletul lui nu exista undeva separat prin noosfera, asteptand sa fie intrebat daca doreste sau nu sa formeze o unitate impreuna cu un trup inca nezamislit. Dumnezeu creeaza sufletul fiecarei fapturi umane, odata cu zamislirea trupului.

Tu esti liber, desigur, sa crezi ce dogme doresti, dar dogma crestin ortodoxa respinge preexistentianismul.
Plus ca ai de rezolvat inainte problema constiintei de sine a acelui asa zis suflet stingher prin univers. Si iar dai in aporie daca pretinzi ca ai fi crestin, fiindca Biserica lui Hristos respinge si metempsihoza.





Ce-i aia a alege intre bine si rau? Doar binele a fost creat de Dumnezeu. Raul nu l-a creat.

Raul nu exista decat ca nealegere /impotrivire la ceea ce exista. Raul apare doar in momentul in care creatura inzestrata cu libertate, nelucrand/respingand binele, face primul pas in directia opusa. Asa prinde substanta raul.

In firea lui, omul a fost creat "bun foarte".
Prin firea sau natura lui umana, omului i-a fost data dorirea/voirea spre Dumnezeu. Voirea asta se chema vointa naturala. Prin ea, omul e inzestrat de Dumnezeu sa poata alege natural, prin fire, cele proprii firii lui umane care, repet, e „buna foarte”, nicidecum rea.

Dar, pentru a fi o faptura pe deplin libera, Dumnezeu i-a dat posibilitatea ca omul sa aleaga in ce mod isi foloseste aceasta vointa naturala.

Modul acesta de a dispune ce sa faci cu ceea ce ai fost inzestrat, se cheama vointa gnomica. Prin ea, omul hotaraste daca alege cele proprii firii lui umane sau cele contrare firii.

Dumnezeu i-a dat creaturii, prin vointa naturala, dorirea de a fi impreuna cu Creatorul. Nu i-a dat omului dorirea de a fi separat de Creator. Asta se naste doar prin nealegerea/nelucrarea/respingerea/ celei dintai.

Insa datorita vointei sale gnomice, omul decide in ce mod isi foloseste vointa naturala: spre cele proprii firii sau spre cele contrare firii.


Am mai auzit gaselnita asta. Unii o numesc eutanasie ontologica si chiar isi reclama dreptul la ea, pe motiv ca a fi obligat sa te zbati dupa o fericire transcendenta de care nu esti interesat, doar ca sa nu te alegi cu nefericirea vesnica, n-ar fi de fapt compatibil cu Dumnezeul crestin.

Inteleg ca cei care isi reclama dreptul la a treia optiune, o fac fiindca au ajuns "in a point of no return", de unde raiul e inaccesibil, iar iadul fiind de evitat, isi inchipuie ca ar avea acces la neantul de dinainte de a fi existat.

Dupa ce au trait cum au vrut/ au stiut/ au crezut/, cand e sa fie chemati la judecata, prefera sa se neantizeze, sa dispara in afara onticului. Cred si eu ca-i mai convenabil. Decat sa simti chinul iadului, mai bine sa nu simti nimic.:)

Din nefericire, atunci nu va fi dupa preferinte, ci dupa ce si-a ales omul pana atunci prin propriile decizii dar mai ales, nadajduim sa fie dupa mila lui Dumnezeu, ca toti facem de fapt mai mult alegeri proaste.

Iar iadul nu e altceva decat ceea ce-i ramane omului dupa ce a respins/ratat/sfidat/ignorat/ ceea ce i-a propus Dumnezeu.

Tertium non datur! Hristos dixit! ( vezi parabola cu oile si caprele, de-a dreapta si de-a stanga).

P.S. Lucifer tanjeste insuportabil si la infinit dupa nefiinta.
Cei ai lui Hristos tanjesc la infinit spre impartasirea cu Cel-ce-este-Fiinta. Ei n-au dilema tertei optiuni, fiindca si-au adat seama ca "a fi liber" n-are nicio noima, decat daca e "a fi liber" in Dumnezeu.

Problema enuntata a fost una de principiu.

Un "liber" arbitru, teoretic, ar trebui sa ofere toate posibilitatile si cel mai important, o alegere in cunostinta de cauza (pre-cunoasterea consecintelor alegerii facute).


In caz contrar, nu este "liber". Este fie limitat, fie loterie.

Simplu.

Opinia mea este ca fiecare dintre noi avem optiunea alegerii, insa aceasta este conditionata de o multitudine de factori (culturali, psihologici,...).

Doar libertatea autentica (sustinuta de cunoasterea consecintelor si capacitate de alegere / discernamant) implica cu adevarat si asumarea optiunii.

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

Problema enuntata a fost una de principiu.

Scuze ca te-ntreb. Ce principiu? Unul, care se pare, nu prea tine cont de statutul de creatura cu toate limitarile ei. Daca ai fi tinut cont de asta, nu ai fi enuntat o astfel de problema.

Nu crezi ca pentru a functiona, libertatea creaturii are mai intai nevoie de limite? Limite din afara ei, intai de toate. Date de Creator, dar nu ca sa-i limiteze libertate, ci tocmai pentru a si-o putea manifesta. Nu?

Cum crezi ca ar fi putut Lucifer sa-si manifeste libertatea de a-L sfida pe Dumnezeu, daca Dumnezeu mai intai nu l-ar fi adus din nefiinta la existenta, daca nu l-ar fi de-limitat mai intai din nedeslusirea amorfa a non-fiintei?

Cum ai fi vrut tu sa intrebe Atotstiutorul, o faptura care inca nu exista, dar pe care o intentiona libera sa se auto-finiseze, ce anume doreste sa aleaga intre "a fi" si "a nu fi"?

Ca in esenta si gandita pana la capat, ipoteza propusa de tine, la asta duce: cum de creatura (fie om, fie inger sau altceva) nu a avut dreptul de a-si exprima optiunea, si chiar de a refuza oferta existentei, fiind constransa sa vina la existenta?

In esenta, ideea ta imi pare germenele unei pledoarii ultra-sfidatoare pentru dreptul creaturii de a-si infrunta Creatorul fara sa suporte nicio consecinta ontologica.

Fiindca, dupa aceea, aduci in discutie si dreptul la eutanasiere ontologica a creaturii care si-a ratat menirea prin propriile alegeri, (nu limitari ale firii), ceea ce te plaseaza in postura nu tocmai de invidiat de care ziceam mai sus: aceea de avocat, chiar si al lui Lucifer.

De ce, la o adica, sa nu i se dea dreptul la anestezia nefiintei de dinainte de a fi existat, nu? Daca tot si-a ratat rostul de inger de lumina.

Vei zice, desigur, ca nu ai afirmat nimic din toate astea. Nu, dar daca lasi la germinat o asemenea samanta, la un astfel de hibrid monstruos se ajunge.

Ai adus in discutie ideea alegerii intre "a fi" sau "a nu fi". Or, numai daca ignori ca "a fi" e un dat existential, o scoatere a ceva din "a nu fi", si numai cand sfidezi crestinismul acceptand metempsihoza, poti pune asemenea false probleme.

In caz ca ai uitat, e bine sa-ti reamintesti constant, ca acest dat existential nu ni-l dam singuri. Ne vine din afara noastra. Altcineva se ocupa de asta, nicidecum creatura. Ea n-are cum.

Reciteste, te rog, si aprofundeaza, ce-ti ziceam intr-un mesaj anterior, referitor la vointa naturala sadita in firea omului, prin care i s-a dat dorirea de Dumnezeu, versus vointa gnomica a omului, adica modul in care da curs sau nu vointei naturale.

Vointa naturala apartine firii/naturii/speciei umane. Si de abia prin vointa gnomica, care nu apartine firii, ci ipostasului, se poate vorbi de alegere, deliberare, optiune a persoanei.

Dumnezeu ne-a propus sa traim intr-un anume fel, intr-o relatie de iubire, cu anumite randuieli, dar omul e liber sa accepte sau sa se revolte. Revoltandu-se, se impotriveste de fapt propriei sale firi, in care e sadita dorirea de unire tot mai stransa cu Cel-ce-este-Fiinta.

Ipoteza ta absurda e o negare si o inversare in ordinea lucrurilor. Intai Dumnezeu pune in fire dorirea omului spre El, si de-abia ulterior, fiecare ipostas poate accepta sau respinge ceea ce e pus in natura sa.

Dumnezeu ne vrea intr-un vesnic "a fi", si asta ne-a sadit in fire, dar numai daca si noi ne dam consimtamantul.

Ideea ta budhista spune invers: Creatura sa aleaga prima. Creatorul sa fie la cheremul creaturii, nu ea sa se supuna Lui. Si mai faci si apologia alegerii lui "a nu fi".

Dar ignori cu desavarsire ca inainte ca o creatura umana sa fie adusa din nefiinta la cele ce exista, e ontologic imposibil sa se puna in discutie vointa gnomica, cea care delibereaza.

Vointa gnomica apartine ipostasului. Or, nu exista ipostas in afara firii/naturii/speciei. Si, evident, nu poate exista vreo insusire a ipostasului, anterioara firii/speciei.

Nu se poate vorbi despre dorinta personalizata, optiunea unica a cuiva, inainte ca respectiva persoana sa fie adusa la existenta. Ca asta presupunea ipoteza ta.

E absurd sa-si reclame cineva nemultumirea ca nu i s-a dat dreptul la alegerea lui "a fi" sau "a nu fi", inainte de "a fi", mai bine zis, inainte de "a fi hotarat" de Creator sa fie cineva anume, intr-un context anume si nu altul.

Mi se pare... o pretentie de nemaigandit, din partea creaturii, ca sa nu zic aberatie travestita in revolta luciferica. Ceva de genul: Cum adica e posibil ca o creatura sa fie obligata de Creator sa vina la existenta?

Genul asta de dilema/confuzie budhista, nu se poate naste decat pe fondul mai multor erezii. Una e preexistentianismul, alta, metempsihoza. Plus erezia ca omul nu e cu nimic mai mult dpdv spiritual decat un popandau sau calut de mare, nicidecum unica faptura creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si singura careia i-a creat sufletul din suflarea Lui, fara ca asta sa insemne ca firea umana si firea divina au aceeasi esenta.

Iar alta erezie e panteismul care sustine ca creaturile ar fi o emanatie dintr-o divinitate impersonala, fiind toate de esenta divina si avand nu-stiu-cum constiinta de sine (? care sine?) inainte de a fi lansate in lumea materiala impreuna cu un trup, ca fapturi de sine statatoare, unice si irepetabile.
Repet, nu poate exista ipostas in afara firii. Iar insusiri ale ipostasului ( ca de ex. vointa gnomica), nici atat.

Asadar, ideea ta budhista presupune mult prea multe erori. Eronata e si acea creatura, fatalmente revoltata din fabricatie ca n-a putut alege sa nu fie. Si pentru a carei ratare ulterioara, evident, Dumnezeu ar fi chipurile de vina, fiindca ar fi facut firea umana defecta din inceput.

Or, nu-i asa. In firea umana, Dumnezeu a pus tot ce e nevoie ca omul sa nu-si rateze existenta. Nu l-a programat spre ratare, ci spre desavarsire. Doar ca de el depinde daca accepta colaborarea spre desavarsire sau o respinge, spre propria ratare.

Deci, sub nicio forma, nu se poate pune problema in termenii pusi de tine, nici macar ca exercitiu de imaginatie. E mai mult decat aberant!

Cum e aia ca o faptura umana sa nu vrea sa intre in existenta fiindca nu stie dinainte ce i-a hotarat Dumnezeu firii umane???
Pai, intai e adusa la existenta si de-abia apoi afla ca El a hotarat-o pentru El Insusi. Deci, unde-i marea tragedie a datului existential?

A-ti aroga dreptul la optiunea pre-fiintiala daca sa vii sau nu la existenta, doar pentru satisfactia de a da un raspuns negativ, e o chestier...pur luciferica.

La fel, si a vrea sa spui "da" existentei, dar nu in conditiile alese de Despot. Ci de tine. Cum adica, existenta in trup de om si nu ca fluture exotic sau roca vulcanica ori leustean? Si de ce in sec. XX si nu pe vremea faraonului Tla sau in mileniul 99? De ce rasa alba si nu neagra si de ce tocmai din parintii astia si nu altii? De ce urat, sarac si bolnav si nu frumos si bogat ? De ce barbat si nu femeie sau invers? (da'€™ la nemultumirea asta s-a gasit o solutie. Diabolica desigur). De ce atatea determinari alese de altcineva si puse in carca cuiva fara sa fie intrebat in prealabil daca le vrea?

Dar daca creatura vrea autonomie deplina? Sa nu depinda deloc de ce vrea Creatorul pentru ea. Sa existe dar numai in conditiile alese pe spranceana de el (sau ea sau inanimat). Ca altfel nu-i liber arbitru si nu se ofera toate posibilitatile.

Apropo, ce inseamna toate posibilitatile, dpdv al unui budhist? Sa-si aleaga ce sau cine sa fie, ce regn (mineral sau vegetal), ce rasa, ce specie, ce gen, in ce timp si loc?

Si cum cred, ma rog frumos, budhistii, ca creaturile isi pot alege singure datul existential, in afara constrangerilor firii hotarate dinaintea lor de Creator? Dupa ce criterii? Aaa.., tot uit... in budhism, creatura e de fapt zeu, e de esenta divina si are implicit criterii de cunoastere apriori.


Si, ca sa-nchei cu absurditatea ideii tale, ajuns in fata mortii, in fata inevitabilei constrangeri finale, cand insul nu mai are ce face cu libertatea de a sfida si cu autonomia fara Dumnezeu, de ce sa nu se poata neantiza? Cum adica, la sfarsit, sa fie trimis in iad doar fiindca si-a facut propriile reguli si le-a sfidat pe cele puse de Altcineva in firea lui?

Dupa ce c-a fost târât in existenta fara sa fie in prealabil intrebat. Mai bine nu-l deranja nimeni din somnul nefiintei. Sa fie trimis inapoi in anestezia de dinainte de a se fi ivit!

Asta e ceea ce numesc budhistii libertate, nu? Libertatea de a-L sfida pe Creator, fara a simti chinuitoarele-i consecinte!

Pe scurt, ca o concluzie la aceasta autopsie a ereziei budhiste, nu-i greu de sesizat cauza ei: patologia statutului de creatura revoltata impotriva limitarilor impuse de Creator. Sounds familiar?

.........:)
Frumos.
Admirabil, saru'mana!

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

.........:)
Frumos.
Admirabil, saru'mana!

Cred ca Florin se va speria cand va vedea ce epistola kilometrica catre budhisti i-am scris. :)

Si/sau, poate, va lua aminte. Doamne ajuta!