Tendinta

[glykys]

În prealabil postat de flegmatic

Fericirea este o stare scurta de absenta a suferintei, sa faci din fericire un tel in viata e inutil pentru ca nu dureaza decat foarte putin (sa nu se confunde fericirea cu confortul).

Un om prost care nu are capacitatea sa inteleaga multe poate fi foarte fericit in viata sa. Asta nu e deloc ceva de dorit.

In primul pasaj este exact, dar exact conceptia filosofilor stoici despre fericire. Poti intelege fericirea si ca mantuire, si stii ca in strofa a doua din "multi ani traiasca" se spune, in varianta laica: "intru credinta si fericire", iar in varianta ... crestina, sa-i zicem: "intru credinta si mantuire"... Si uite asa nu ne intelegem si uite asa ii dam motive lui Topcat sa zica ca nu stim nimic... Te rog sa ma ierti daca te-am suparat, mi-am spus si eu parerea...

[Traditie1]

ASI

În prealabil postat de flegmatic

Fericirea nu este sensul vietii pentru ca nu exista nici o regula generala ca sa indice acest lucru.

Daca omul ar fi fericit permanent nu ar avea nevoie sa fie activ. Fericirea este o stare scurta de absenta a suferintei, sa faci din fericire un tel in viata e inutil pentru ca nu dureaza decat foarte putin (sa nu se confunde fericirea cu confortul).

Un om prost care nu are capacitatea sa inteleaga multe poate fi foarte fericit in viata sa. Asta nu e deloc ceva de dorit.

Ai tendinta de a filozofa abstract si a crede propriile productii. Lucrurile nu sunt asa cum ti se par.

Sensul vietii îl stie Dumnezeu care ne-a creat. E fericirea, dar nu o fericire limitata si trecatoare ci fericirea care vine din plinatatea existentei, din unirea omului cu Dumnezeu.

Cât despre relatia între inteligenta si fericire, cu cât un om este mai inteligent cu atât traieste mai profund si e mai multumit de viata sa, chiaar daca are necazuri. Domnul ne porunceste sa fim inteligenti, nu prosti. Un om limitat în cunostinte (si implicit în capacitatea de întelegere) e limitat si în aspiratii si nu simte dorinta sa cuprinda mai mult, dar nu se poate spune ca e fericit, dimpotriva, sufletul lui e chinuit.

În prealabil postat de Traditie1

ASI

Ai tendinta de a filozofa abstract si a crede propriile productii. Lucrurile nu sunt asa cum ti se par.

Sensul vietii îl stie Dumnezeu care ne-a creat. E fericirea, dar nu o fericire limitata si trecatoare ci fericirea care vine din plinatatea existentei, din unirea omului cu Dumnezeu.

Cât despre relatia între inteligenta si fericire, cu cât un om este mai inteligent cu atât traieste mai profund si e mai multumit de viata sa, chiaar daca are necazuri. Domnul ne porunceste sa fim inteligenti, nu prosti. Un om limitat în cunostinte (si implicit în capacitatea de întelegere) e limitat si în aspiratii si nu simte dorinta sa cuprinda mai mult, dar nu se poate spune ca e fericit, dimpotriva, sufletul lui e chinuit.

Ba lucrurile sunt asa cum mi se par, aparenta si esenta sunt aceiasi.
Daca e o fericire permanenta sigur nu e in viata asta efemera pe care o avem noi.

Relatia dintre inteligenta si fericire e indirect proportionala.
Omul inteligent sufera mai mult din cauza ca poate constientiza mai mult si isi da seama de efemeritatea si neinsemnatatea vietii acesteia.

Omul prost nu e chinuit de probleme majore si traieste viata de pe azi pe maine, similar cu un animal, astfel ca nu sufera la fel de mult.

[Anna]

N-ati inteles ce-am zis? Pentru un crestin, scopul vietii omului este fericirea, iar fericirea e numai Hristos.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de flegmatic

Ba lucrurile sunt asa cum mi se par, aparenta si esenta sunt aceiasi.
Daca e o fericire permanenta sigur nu e in viata asta efemera pe care o avem noi.

Relatia dintre inteligenta si fericire e indirect proportionala.
Omul inteligent sufera mai mult din cauza ca poate constientiza mai mult si isi da seama de efemeritatea si neinsemnatatea vietii acesteia.

Omul prost nu e chinuit de probleme majore si traieste viata de pe azi pe maine, similar cu un animal, astfel ca nu sufera la fel de mult.

Eu gandesc ca un crestin are implicit motive sa fie fericit. Insemnatatea vietii acesteia este foarte importanta si nicidecum de neglijat. Exista doua tipologi de oameni : pesimistii care simt o tristete in suflet indiferent de evenimentele din viata lor, si indivizii optimisti, care apreciaza viata, creatia lui Dumnezeu, frumosul din ea si se bucura din plin de momentele frumoase din viata
Imi este imposibil sa gandesc ca aceasta viata este numai tristete si ca este neinsemnata ...cand pentru mine toate au sens si farmec, am avut si am parte de momente frumoase in fiecare zi si in prostia mea ma bucur de viata ca de un dar si nicidecum ca de o pedeapsa amara! Cu totii avem si momente nu intotdeauna fericite in viata, numai ca e pacat ca sufletul sa nu poata percepe frumosul vietii.

Imi amintesc si acum de intrebarea unui Preot Profesor adresata unei colege " De ce esti atat de trista, de ce nu zambesti, il cunosti pe Hristos, cum poti sa nu simti bucuria?" Pe langa acest profesor " prost" mai exist si eu, alt crestin prost caruia ii place sa vada oameni -crestini care emana buna dispozitie, lumina, bunatate, seninatate...

Cum poti spune ca numai cei prosti se pot bucura in aceasta viata? Ai citit Acatistul de multumire " Slava lui Dumnezeu pentru toate", sa vezi inteligenta si bogatia sufleteasca a omului care poate vedea cat de frumoasa e viata?

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu gandesc ca un crestin are implicit motive sa fie fericit. Insemnatatea vietii acesteia este foarte importanta si nicidecum de neglijat. Exista doua tipologi de oameni : pesimistii care simt o tristete in suflet indiferent de evenimentele din viata lor, si indivizii optimisti, care apreciaza viata, creatia lui Dumnezeu, frumosul din ea si se bucura din plin de momentele frumoase din viata
Imi este imposibil sa gandesc ca aceasta viata este numai tristete si ca este neinsemnata ...cand pentru mine toate au sens si farmec, am avut si am parte de momente frumoase in fiecare zi si in prostia mea ma bucur de viata ca de un dar si nicidecum ca de o pedeapsa amara! Cu totii avem si momente nu intotdeauna fericite in viata, numai ca e pacat ca sufletul sa nu poata percepe frumosul vietii.

Imi amintesc si acum de intrebarea unui Preot Profesor adresata unei colege " De ce esti atat de trista, de ce nu zambesti, il cunosti pe Hristos, cum poti sa nu simti bucuria?" Pe langa acest profesor " prost" mai exist si eu, alt crestin prost caruia ii place sa vada oameni -crestini care emana buna dispozitie, lumina, bunatate, seninatate...

Cum poti spune ca numai cei prosti se pot bucura in aceasta viata? Ai citit Acatistul de multumire " Slava lui Dumnezeu pentru toate", sa vezi inteligenta si bogatia sufleteasca a omului care poate vedea cat de frumoasa e viata?

.. Da, asa vad si eu lucrurile!
Steinhardt spunea ca bucuria e datoria crestinului. El este un exemplu, desi stim ce viata a avut. Unde a gasit fericirea si libertatea? In inchisoarea comunista, sub un sistem tiranic..
Sunt de acord si cu Traditie cand spune ca este vorba mai ales de fericirea ca rezultat final, insa si pe parcurs, in masura in care participam de aici la imparatia lui Dumnezeu, putem avea parte de ea.
Iar placerea lumeasca, revin, este buna daca este o manifestare intr-un plan a acestei fericiri. Este ca atingerea unei aripi de inger.

Si nu, Traditie, nu am de loc o conceptie legalista despre pacat, nu ai inteles ce vroiam sa spun. Eu spuneam ca in masura in care un lucru este facut 'pasional', adica in uitare de Dumnezeu, este pacat, iar daca este facut cu multumire si pace, neuitand lucrurile cu adevarat importante, este cale spre Dumnezeu.
Noi toti suntem majoritatea in pacat. Nu in sensul legalist, si nu in sensul ca ar trebui sa ne spovedim la fiecare 5 minute ca sa fim 'curati', insa prin credinta si participarea la taine si efortul de a ne indrepta viata catre Dumnezeu ne putem vindeca. Insa cu ajutorul lui Dumnezeu. Duhul sfant este in noi si lucreaza, daca il lasam.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu gandesc ca un crestin are implicit motive sa fie fericit. Insemnatatea vietii acesteia este foarte importanta si nicidecum de neglijat. Exista doua tipologi de oameni : pesimistii care simt o tristete in suflet indiferent de evenimentele din viata lor, si indivizii optimisti, care apreciaza viata, creatia lui Dumnezeu, frumosul din ea si se bucura din plin de momentele frumoase din viata

sa fi optimist e sa fi miop, de obicei apare in randul celor care blocheaza gandurile "negative" in mintea lor pentru ca nu vor sa accepte situatia.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Imi este imposibil sa gandesc ca aceasta viata este numai tristete si ca este neinsemnata ...cand pentru mine toate au sens si farmec, am avut si am parte de momente frumoase in fiecare zi si in prostia mea ma bucur de viata ca de un dar si nicidecum ca de o pedeapsa amara! Cu totii avem si momente nu intotdeauna fericite in viata, numai ca e pacat ca sufletul sa nu poata percepe frumosul vietii.

A spus cineva ca suferinta in viata e pedeapsa amara? nicidecum. suferinta are beneficiile ei.
Iar cu fericirea in viata, e irelevanta si foarte scurta.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Imi amintesc si acum de intrebarea unui Preot Profesor adresata unei colege " De ce esti atat de trista, de ce nu zambesti, il cunosti pe Hristos, cum poti sa nu simti bucuria?" Pe langa acest profesor " prost" mai exist si eu, alt crestin prost caruia ii place sa vada oameni -crestini care emana buna dispozitie, lumina, bunatate, seninatate...

Cum poti spune ca numai cei prosti se pot bucura in aceasta viata? Ai citit Acatistul de multumire " Slava lui Dumnezeu pentru toate", sa vezi inteligenta si bogatia sufleteasca a omului care poate vedea cat de frumoasa e viata?

eu fac distinctia intre confort si fericire.
si un animal poate fi fericit, dar este el mai inteligent decat un om?

Cand iti dai seama ca esti in viata? atunci cand suferi, atunci esti constient cel mai mult.

[cristiboss56]

Pentru Domnul şi cu Domnul , cele grele devin uşoare şi cele neplăcute plăcute. <<< CACI JUGUL MEU ESTE BUN ŞI POVARA MEA ESTE UŞOARA >>> ( Mt. 11 , 30 ) .

[cristiboss56]

Bieţii oameni voiesc să fie numaidecât fericiţi aici pe pământ. Caută aici o fericire ce nu există, ce nu poate exista, şi în această părere ei se înşeală amarnic. Unii pun fericirea în plăcerile şi bunurile acestei lumi, alţii în mâncăruri şi băuturi şi , după ce au obosit în căutarea lor, văd că toate sunt deşertăciune, pentru că firea noastră e incapabilă de a gusta aici fericirea cea adevărată. " Ei se plâng de necazuri şi încercări , dar tocmai acestea sunt leacurile pe care Doctorul Ceresc ni le trimite pentru a ne vindeca ; şi după ce ne vom vindeca complet cu aceste leacuri cereşti - care sunt cum s-a zis, necazurile şi amărăciunile- , atunci vom putea gusta şi aici fericirea cea adevărată, iar în ceruri a ne îndulci de ea în veşnicie". Fericit este creştinul care în necazuri rămâne liniştit. Şi ce este fericirea cea adevărată, dacă nu dragostea ? Şi ce este fericirea cea nesfârşită , dacă nu dragostea cea fără margini ? <<< Fericit cel ce se învinovăţeşte pe sine, căci va lua iertare ! Fericit cel ce alege locul cel mai de jos , căci i se va zice :"suie-te mai sus " . Fericit este sufletul care în mijlocul suferinţelor rămâne în pace, fără a se descuraja şi fără a cârti, căci gândind la cuvintele care zic "pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava şi mărirea ce va să fie ", atunci cu multă dulceaţă va suferi orice necaz >>> . Trebuie , dar , cât vom fi în trup, să gemem sub greutatea trupului până va veni vremea să intrăm acolo unde se prăznuieşte o sărbătoare veşnică şi plină de toată veselia. Şi să nu uităm cât suntem în astă lume de sfatul înţeleptului : "CAND EŞTI SATUL, ADU-ŢI AMINTE DE FOAME, CAND EŞTI BOGAT, ADU-ŢI AMINTE DE LIPSA ŞI DE SARACIE. DE DIMINEAŢA PANA SEARA, VREMEA ADESEA SE SCHIMBA. IN NEFERICIRE NU TE DEZNADAJDUI, CI SMERINDU-TE SUB MANA CEA PUTERNICA A LUI DUMNEZEU, CERE DE LA DANSUL AJUTOR ŞI SPRIJIN CU CREDINŢA ŞI CU NADEJDE. APROAPE ESTE DOMNUL DE CEI UMILIŢI CU INIMA ŞI PE CEI SMERIŢI CU SUFLETUL ÎI VA MANTUI".

[AndruscaCIM]

Am impresia ca nu prea se intelege punctul meu de vedere deloc, ba chiar vad ca imediat cum se citesc cuvintele " fericire si bucurie" totul este imbracat rapid intr-o aura superficiala si materialista...insa eu vorbesc de cu totul altceva.

Vorbesc despre sufletul senin, de lumina de pe chip si pacea sufleteasca a crestinului...de ceea ce imi place mie sa vad la un crestin si cum vad eu ca spiritualitatea ar trebui sa se reflecte pe chipurile crestinilor in general.

Nu inteleg de ce se concluzioneaza tot mereu ca bucuria = " fericirea pamanteasca in lucruri marunte"...cand este vorba de ceea ce este frumos in Om, despre chipul si asemanarea lui Dumnezeu...si nicidecum de niste oameni gri, pesimisti, sceptici si care vad totul amar si intinat in lume si a caror suflet pare ca nu mai tresare nici la frumusetea unei flori, nici la razele soarelui sau la frumusetea omeneasca pentru ca vezi Doamne toate sunt intinate. Concluzia mea clara este ca nimic din lumea aceasta nu este intinat decat prin perceptia omului...

Ma bucur de frumosul lumii in modul cel mai moral, de frumusetea din Om si toate acestea datorita sentimentelor frumoase cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe Om.