Versetul de azi

[cristiboss56]

În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi, după ce a văzut toate, iar vremea fiind spre seară, a plecat la Betania cu cei doisprezece. A doua zi, plecând din Betania, a flămânzit şi, văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic în el, decât numai frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a grăit Iisus către smochin, zicând: de acum înainte nimeni să nu mai mănânce în veci rod din tine. Iar ucenicii au auzit aceste vorbe. Apoi au venit în Ierusalim şi, intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe cei care vindeau şi pe cei care cumpărau în templu; şi a răsturnat El mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei. Şi nu îngăduia să mai treacă cineva cu vreun vas prin templu şi-i învăţa, zicându-le: oare, nu este, scris: casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit cărturarii şi căpeteniile preoţilor şi căutau în ce chip să-L piardă, căci se temeau de Dânsul, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Sa. Iar când s-a înserat, Iisus a ieşit afară din oraş. A doua zi, dimineaţa, trecând, au văzut smochinul uscat până la rădăcină şi, aducându-şi aminte, Petru, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care L-ai blestemat s-a uscat. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel ce va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce zice se va face, orice va zice el se va face.

[cristiboss56]

În vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim şi, când se plimba el prin templu, au venit la Dânsul cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: cu ce putere faci acestea şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: am să vă întreb şi Eu pe voi o vorbă şi să-mi răspundeţi. Atunci vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Ei însă vorbeau între ei, zicând: dacă vom răspunde: din cer, va zice: pentru ce dar n-aţi crezut în el? Iar dacă răspundem: de la oameni... se temeau de popor, pentru că toţi aveau despre Ioan credinţa că a fost într-adevăr prooroc. Deci, răspunzând lui Iisus, au zis: nu ştim. Atunci şi Iisus le-a zis: nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

[cristiboss56]

Luca 19, 1-10
În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

[cristiboss56]

În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi cărturarii au trimis la Iisus pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Deci au venit şi I-au zis: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm? Însă Iisus, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi un dinar, să-l văd. Iar ei I-au adus. Şi i-a întrebat: ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe el? Ei I-au zis: ale Cezarului. Atunci Iisus le-a zis: daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi au rămas foarte miraţi de Dânsul.

[cristiboss56]

În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre cărturari şi L-a întrebat: care este cea dintâi dintre toate poruncile? Iar Iisus i-a răspuns că cea dintâi dintre toate este aceasta: ascultă Israile, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta; aceasta este cea dintâi poruncă; iar a doua, asemenea aceasteia, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea, nu este altă poruncă. Atunci cărturarul I-a zis: bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că este un singur Dumnezeu şi nu este altul afară de El; şi a-L iubi din toată inima şi din tot cugetul şi din tot sufletul şi din toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine însuşi este mai mult decât toate prinoasele şi jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Dar când învăţa în templu, Iisus a zis: cum spun cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Caci însuşi David, insuflat de Duhul Sfânt, a grăit: zis-a Domnul, Domnului meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale. Deci însuşi David îl numeşte pe El Domn; atunci cum este fiul lui? Şi toată mulţimea îl asculta cu bucurie.

[cristiboss56]

Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe, Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe, Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă. Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.

[cristiboss56]

În vremea aceea, ieşind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce lespezi şi ce ziduri! Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: vezi aceste iduri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească. Iar când şedea Dânsul pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, L-au întrebat pe el, deoparte, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei: spune nouă când vor fi acestea şi care va fi semnul când au să se împlinească toate acestea? Atunci Iisus, răspunzând, a început să le spună: vedeţi să nu vă înşele cineva; căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi pe mulţi vor înşela. Iar când veţi auzi de războaie şi de veşti de războaie să nu vă spăimântaţi, căci trebuie să fie acestea, dar încă nu va fi sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; şi vor fi pe alocurea cutremure, foamete şi tulburări; acestea vor fi începuturile durerilor.

[cristiboss56]

Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, prea desfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

[cristiboss56]

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de proorocul Daniil, stând unde nu se cuvine - cine citeşte, să înţeleagă -, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi, şi cel ce va fi pe casă să nu se coboare în casă, nici să nu intre să ia ceva din casă; şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în acele zile. Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi chin cum nu a fost până acum, de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de n-ar scurta Domnul zilele acelea, nu s-ar mântui nici un om; dar pentru cei aleşi, pe care El i-a ales, a scurtat zilele acelea. Atunci de vă va zice cineva: iată aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama, căci iată mai înainte v-am spus vouă toate.

[cristiboss56]

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi când va veni ziua aceea. Este tocmai ca un om care a plecat departe şi, lăsându-şi casa, a dat slujitorilor săi puterea, fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Privegheaţi, dar, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa; ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind. Iar cele ce vă spun vouă, le spun tuturor: privegheaţi!
Şi după două zile erau Paştile şi azimile, iar căpeteniile preoţilor şi cărturarii căutau cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau: nu în timpul praznicului, ca să nu fie tulburare în popor.