Postul meu ?

[Decebal]

Unfortunately, many Orthodox Christians are ignorant of the sufferings of the nearly 750,000 Orthodox Serbian Christians who gave their lives in the defense and confession of the faith during the time of the last world war in the so-called "Independent State of Croatia" and in other parts of German-occupied Yugoslavia at the hands of the Croatian nationalists and other enemies of the Orthodox Church, at the instigation of and with the open participation of the Latin clergy. This persecution was aimed at the complete elimination of the Orthodox Church in these areas. Attempts at forced conversion to Catholicism were joined to a systematic and completely overt destruction of every trace of Orthodoxy. All of this was done in such a fierce and inconceivably brutal manner and in such a short span of time and relatively small geographic area that it is difficult even to imagine. Indeed the characteristics of this recent persecution are unprecedented in the history of the Church after the persecutions of the first centuries. The sacrifice and memory of these martyrs must not be allowed to remain hidden, known only to their fellow Orthodox countrymen, but should be published and commemorated for the edification of all Orthodox Christians.

(...) Very revealing as to the utter fanaticism that gripped the Roman Catholic Church in Croatia during these early days of the war and the infant Croatian state, is this excerpt from the diocesan newspaper of the archdiocese of Sarajevo: "Until now, God spoke through papal encyclicals. And? They closed their ears... Now God has decided to use other methods. He will prepare missions. European missions. World missions. They will be upheld not by priests, but by army commanders. The sermons will be heard with the help of cannons, machine guns, tanks and bombers." The Ustasi were known to have publicly taken oaths in the Catholic churches, pledging to work for the eradication of the Serbs and Orthodoxy. Especially militant and very prominent in the Ustasi were members of the Franciscan Order. Immediately after the proclamation of the Ustasi state, the Croatian primate, Archbishop Alojzije Stepinac of Zagreb, gave his blessing in the name of the Roman Church to the Croatian state and established "close collaboration." (It should be pointed out, however, that the Croatian Catholic Church was, at least officially, speaking for itself at that time. The procedure for obtaining recognition by the Vatican was in full progress, but officially the Vatican still recognized the Kingdom of Yugoslavia and had diplomatic relations with the government-in-exile. In short, the Vatican gave de facto recognition to the Ustasi regime, together will full diplomatic protocol at state occasions, though never official recognition.)

(...) The Ustasi plan called for the extermination of one portion of the Serbian population and for the forced conversion to Roman Catholicism of the other. In either case, the Serbs, as an Orthodox people, had no place in the Catholic Croatian state. This shows that in spite of the presence of widespread National Socialist "Aryan" racist propaganda in Croatia, the hatred for the Serbs was based on their being Orthodox. One Catholic periodical in lauding the head of the Ustasi state, Pavelic, praises the Ustasi "Crusader" (Krizar) organization as "Raised in the spirit of radical Catholicism, which knows no compromises so far as principles are concerned, that never knew what it meant to give in and abandon any part of the program of Croatian nationalism." Thus the program of Serbian conversion and/or liquidation, can be viewed as being in the tradition of the medieval crusades which were launched to stamp out the enemies of the Roman church. Archbishop Stepinac saw the Serbs as being schismatics and an evil "almost greater than Protestantism." Croatia was viewed as a bastion of Roman Catholicism in the Balkans. In 1944 a Berlin newspaper wrote: "An extraordinary ecclesiastical struggle is going on in Croatia. The Ustasi government is persecuting the Orthodox Church and is trying to convert as many Orthodox people as possible to Catholicism by means of intimidation and all kinds of devices. At the opening of the so-called Croat Assembly, Pavelic said that religious freedom did exist in principle, but it did not include the Orthodox Church. Apart from nationalistic reasons, Pavelic endeavored to represent himself as a missionary by virtue of his work on behalf of the church, thus desiring to acquire greater prestige. We still recall his visit to the pope at the time when he was just organizing his 'State'."

(...) During the time of the persecution, nearly 300 Orthodox churches in the territory of the Croatian state were destroyed. In the diocese of Karlovac 173 out of 189 temples were demolished. Others were desecrated by being turned into slaughterhouses, stables and latrines. Still others were given over to the Roman Catholics, as were several of the historic Orthodox monasteries. Many of the damaged churches have been restored by the Serbian Church since the war. Others are still to be repaired and can be seen crumbling and abandoned in Yugoslavia today.

The new Serbian martyrs of World War II included five bishops and at least 177 other clergy martyrs. In all, both clergy and lay, they number about 750,000. The late Bishop Nikolai (Velimirovich), over a quarter of a century ago, inscribed into the Church calendar by his own hand the following notation for the date August 31 (0. S.): "The 700,000 who suffered for the Orthodox faith at the hands of the Roman crusaders and Ustasi during the time of the Second World War. These are the New Serbian Martyrs."

Through their prayers may all the Orthodox be saved and strengthened in the defence of the Faith! Amen.

sursa şi mai multe la:

Joachim Wertz, On the Serbian Orthodox New Martyrs of the Second World War. A Brief Historical Background
http://orthodoxinfo.com/ecumenism/se...ewmartyrs.aspx

[Decebal]

Totuşi rămân mari semne de întrebare cu privire la cauzele pentru care astfel de evenimente au loc, iar după atâţia zeci de ani ortodocşii, români sau alţii, ştiu foarte puţine sau marea majoritate nimic despre cele întâmplate în Croaţia celui de-al doilea război mondial, foarte mulţi autori fiind de acord că catolicismul are partea lui de responsabilitate în ceea ce unii numesc chiar fenomen de genocid la adresa sârbilor ortodocşi, sute de mii (după unii, în special croaţi, doar zeci de mii) de sârbi ortodocşi ucişi pentru că erau sârbi şi ortodocşi, la care se adaugă distrugerile şi furturile de biserici şi darea lor în proprietatea papistaşilor, torturile, convertirile forţate la catolicism (în 1944 Stepinac îi comunica lui Pius XII un nivel de aprox. 240.000 [două sute şi patruzeci de mii] de ortodocşi convertiţi la papistăşie), deportările. În România se ştiu foarte puţine despre aceste evenimente la care catolicismul a dovedit încă o dată, dar de această dată în cel mai criminal, atroce şi cinic mod, care este adevărata lor poziţie faţă de Biserica Ortodoxă, "al doilea plămân al creştinătăţii europene", "biserica soră".

Cum este posibil, deci, ca la atâţia zeci de ani, şi în contextul în care există români şi ortodocşi şi din structurile clericale care ştiu aceste lucruri, populaţia română ortodoxă să nu cunoască aproape absolut nimic despre aceste fapte (eu însumi mărturisesc că am aflat absolut întâmplător navigând la întâmplare şi căutând altceva pe net, când am dat de aceste informaţii), doar puţini români cunoscând câte ceva despre evenimente?

Cum este posibil ca ortodocşii români, dar nu numai români, ci la nivelul chiar al Ortodoxiei, să nu se ocupe de aflarea şi răspândirea adevărului cu privire la aceste crime (pe care unii istorici le numesc genocid, ba mai mult în ceea ce îi priveşte pe sârbii ortodocşi, chiar unul motivat nu doar etnic, ci şi religios, şi faţă de care în esenţă şi la urma urmei catolicismul nu doar că nu s-a opus, dar a mai şi profitat şi înşfăcat prăzile de pe urma lui, şi pe care nu-l recunoaşte) şi cum este posibil să nu existe comemorare la nivelul întregii ortodoxii faţă de aceşti fraţi ortodocşi care au murit în esenţă nevinovaţi, mulţi dintre ei omorâţi fără nicio vină, cu o cruzime inimaginabilă, chiar de către clerici papistaşi, mulţi dintre ei făcând parte din ordinul franciscanilor? Cum este posibil ca ortodocşii români, şi nu numai, să nu caute după adevăr, în condiţiile în care vedem clar tăcerea absolut criminală a mass-mediei mainstream cu privire la acest subiect, singurele informaţii putând fi achiziţionate prin achiziţii de cărţi în limbi străine (nouă) şi de pe internet, şi cum este posibil să nu existe nimic făcut pentru memoria lor şi pentru a înţelege cu cine avem de fapt de a face atunci când avem de a face cu catolicismul?

The Western Press is usually silent about the genocide of Serbian people during the Second World War. Here, on the territory of the Independent State of Croatia arbitrarily delineated by Hitler and Mussolini and separated from Yugoslavia, 2 million and 300 thousand Serbs found themselves under the Nazi regime of Ustashi. This regime was headed by the Catholic Croat agent Pavelic who was sent from Rome. He was one of the most cruel executioners in world history who has ever committed atrocities. Archbishop Alojzije Stepinac of Zagreb, the head of the Roman Catholic Church in Croatia, immediately acknowledged Pavelic, and declared the state headed by him, to be Roman Catholic, in which there should be no place for the Orthodox.

The Ustashi, encouraged by their Papist Primate Stepinac and Croatian clergy, began persecution of the Orthodox Serbs, unimaginable for civilized people, let alone Christians. Hundreds of Roman Catholic clergy took part in killings and all kinds of violent acts. "The brutal nature of the militant Croatian clerical fascism expressed itself in such terrible manifestations as to surpass the horrors of Inquisition in the Middle Ages..."

(...) During the years 1941-1945 the Independent State of Croatia accomplished a monstrous plan publicly formulated by the Ustashi minister Mile Budak: "We will murder one third of Serbs, evict another, and we will convert the rest to the Catholic faith thus turning them into Croats".

In this Roman-Catholic Ustashi land of horrors, where the Orthodox were forced to wear a blue arm-band with the letter "P" ("Pravoslavec" - Engl. Orthodox), similar to the Jews who wore the hexagonal yellow star. During four years Ustashi had tortured and killed about 800.000 Serbs, 40.000 Gypsies and 30.000 Jews, deported 280.000 and forcibly rebaptized 240.000.

With a particularly ferocious hatred the clerical fascists attacked Orthodox churches and Orthodox clergy. They created a special Institution For the Destruction of Orthodox Churches. Almost all Orthodox churches on the territory of the Independent Croatia were destroyed, burned, or converted into Catholic churches. As a whole 450 Orthodox churches suffered destruction in these terrible years in the Independent State of Croatia. In the Uniat diocese of Krizhevac, for example, all Orthodox churches and chapels were turned into Catholic ones. Terrible fate befell Orthodox bishops and hundreds of priests in Croatia. They were either murdered with exceptional fanatical cruelty, or evicted to Serbia.

Ludmilla Perepiolkina, "Ucigaşi în numele lui Dumnezeu"

Să ne aducem aminte convertirea forţată în masă la romano-catolicism din Polonia, în perioada dintre cele două războaie mondiale, ca şi genocidul celor 700.000 de sârbi ortodocşi dintre anii 1941-1945, care a avut loc în ,,statul independent” militant romano-catolic. Ortodocşii din Croaţia au fost forţaţi să poarte litera chirilică ,,P” de la pravoslavnici sau ortodocşi, precum evreii care au fost forţaţi să poarte steaua lui David în timpul celui de-al doilea război mondial. Această este o dovadă fără de tăgadă că sârbii au fost exterminaţi de croaţii romano-catolici brutali şi radicali pur şi simplu deoarece ei aparţineau Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Herman Ivanov-Treenadszaty
http://www.catacombeleortodoxiei.ro

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ai scris un mesaj luuuuung, slavă Domnului, Laura! ...:)

Frumos îmi scrieţi de fiecare dată, domnule profesor, frumos şi încurajator! :)
Am scris un mesaj lung şi plin de greşeli de scriere (nu mai stau să le corectez acum), sper măcar ca aceste câteva gânduri pe care le-am scris să fie, cât de puţin, folositoare cuiva.
Să aveţi o noapte liniştită şi Domnul să vă ocrotească!

[Decebal]

Pr Theodoros Zisis- Manastirea Adamclisi (jud. Constanta), 30 mai 2013, partea 1 din 3
http://www.youtube.com/watch?v=U545hOyKbIE

Viata monahala. Erezia ecumenismului si lipsa de informare a poporului in aceasta privinta. Definitia ecumenismului. Ecumenismul este antievanghelic si antipatristic si conduce la revenirea in intunericul de dinainte de Hristos, Lumina cea adevarata. De la ecumenismul intercrestin la cel interreligios. Evitarea marturisirii este o forma de ateism, dupa Sf. Grigorie Palama. Biserica locala a Georgiei si cea a Bulgariei au parasit Consiliul mondial al bisericilor; situatia Greciei si a Serbiei; actiunile antiecumeniste ale Sfantului Munte, cele ale IPS Serafim de Pireu si cele ale sinaxei clericilor si monahilor ortodocsi din Grecia; "Marturisirea de credinta antiecumenista". Ascultarea se opreste la urmarea ereziilor ierarhului. Pe patriarhul eretic Nestorie l-a vadit un simplu laic, prezent la predica eretica a acestuia. Sf Maxim Marturisitorul si Sf Marcu Eugenicul, ca unici opozanti ai ereziei. Sfintii marturisitori si martiri prigoniti si ucisi de catre papistasi. Dumnezeu nu ne-a dat duhul fricii, ci pe cel al tariei, puterii, marturisirii. Ex. Sf Teodor Studitul, care a aparat ortodoxia, in locul zidurilor moarte ale manastirii sale infloritoare, pe care a parasit-o, pentru a marturisi- misiunea noastra nu este de a apara pietre si cladiri, ci de a apara credinta si a ne mantui sufletele. Invaliditatea opririi de la slujire a clericilor marturisitori. "Martirii" ereticilor nu sunt martiri. Erezia catolica antievanghelica filioque.

Pr Theodoros Zisis- Manastirea Adamclisi (jud. Constanta), 30 mai 2013, partea 2 din 3
http://www.youtube.com/watch?v=bJ7YqvlxiBQ

Erezia monofizita si nefericitele roade ale "dialogului" dintre ortodocsi si "Bisericile" Orientale. Clericul ecumenist necaterisit este purtator de har si savarseste Taine valide. Arta liturgica (inclusiv muzica) de influenta occidentala trebuie evitate, ca neortodoxe. Poporul trebuie sa auda rugaciunile Sfintei Liturghii, inclusiv cele considerate "tainice". Pictarea falsului sfant eretic, papistas, Francisc de Assisi intr-o biserica ortodoxa, de catre pr Arsenie Boca face parte din manifestarile ereziei sincretismului si a ecumenismului. Ratacirea celor care se alatura schismaticilor sau initiaza schisme, din pricina propovaduirii ereziei ecumeniste de catre clericii canonici. Daca nu face pocainta publica, mitropolitul Nicolae Corneanu ar trebui sanctionat si chiar caterisit, pentru impartasirea cu ereticii greco-catolici. Casatoriile mixte ortodox(a)-eretic(a) sunt necanonice, invalide- neortodoxul trebuie mai intai botezat(a). Isihasmul in lume. Tema cea mai potrivita pentru viitorul sinod panortodox este ecumenismul. Fobia Apocalipsei, tipica pentru ereticii neoprotestanti si improprie ortodocsior. Concluzia sinaxei clericilor si monahilor ortodocsi din Grecia- cipul (actele electronice) nu contin(e) simbolul lui antihrist.

Pr Theodoros Zisis- Manastirea Adamclisi (jud. Constanta), 30 mai 2013, partea 3 din 3
http://www.youtube.com/watch?v=5YtTLhpokNs

Despre indepartarea poporului de clerul ecumenist, in semn de protest. Marturisirea ca necesitate. Cine nu marturiseste adera la al treilea tip de ateism, dupa cei care neaga existenta lui Dumnezeu si dupa eretici, cf. Sf Grigorie Palama. Din scrierile teologilor contemporani renumiti (Staniloae, Andrutsos s.a.) trebuie retinut numai ceea ce este in acord cu Traditia. IPS Serafim de Pireu este o nadejde pentru ortodoxie si un exemplu pentru ceilalti episcopi. Necanonicitatea "icoanelor" Sfintei Treimi. Faptul ca Duhul Sfant sufla unde voieste nu inseamna ca se pot mantui ereticii. Rara impartasire este un obicei antipatristic si antitraditional, pe care l-au combatut Sfintii Colivazi. Traditionala in Biserica este deasa impartasire, fara spovedanie inainte de fiecare impartasire, dar cu deasa marturisire a gandurilor, catre duhovnic. Despre patrunderea clericalismului in ortodoxie, dinspre romano-catolicism. Masoneria si ecumenismul. Masoneria este sub anatema, clericii masoni trebuie caterisiti, iar mirenii masoni afurisiti. Revenirea lor la ortodoxie trebuie facuta prin spovedanie si mirungere. In incheiere: parintele Theodoros si o parte din auditoriu, cantand troparul Sfintilor Mucenici, inaintea raclelor Sfintilor Mucenici necunoscuti de la Adamclisi.

[laurastifter]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nu sunt profund,credeti-ma pe cuvant,este o problema de aritmetica cumva.Nu vreau sa par reductionist sau legalist dar in NT sunt aprox(minim) 50 de cerinte pe care Hristos le are de la un credincios pentru ca acesta sa poata spune ca traieste o viata de credinta.Nici una nu este optionala si din moment ce le-a cerut inseamna ca pot fi indeplinite.Toate.Dupa ce te analizezi in lumina lor iti ramine fie si macar varianta sinceritatii,fie si de moment.Dupa cum am mai spus pe Dumnezeu nu-l pacaleste nimeni asa ca imi ramine varianta cojilor de nuca.

Da, sunt în aceeaşi situaţie... Mă alătur dvs pe cojile de nucă.
Dumnezeu să ne ierte şi să ne îndrume pe toţi, să ne ajute să sporim din ce în ce mai mult în dragostea faţă de El şi unii faţă de alţii!

[Decebal]

Ecumenismul este tocmai acea putere şi ideologie care alungă Duhul Sfânt de la Biserică. Ecumenismul este împotriva Sfintei Tradiţii, este o trădare şi falsificare a credinţei Ortodoxe. Ecumenismul este luptă împotriva Duhului Sfânt, şi prin urmare împotriva Sfintei Tradiţii. Ecumenismul este hulă şi blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Ecumenismul strică judecata sănătoasă şi alterează darul duhovnicesc al discernământului. Ecumenismul luptă împotriva Revelaţiei dumnezeieşti în scopul de a pune în locul ei falsa cunoaştere a oamenilor, în special a antihriştilor, a hulitorilor potrivnici lui Dumnezeu, a celor inspiraţi de duhul întunecat al Satanei. Ecumenismul nu are nici în clin şi nici în mânecă cu duhul Sfintei Tradiţii a Bisericii; el este erezie, apostazie a credinţei, falsificare şi mistificare a adevărului, tentativă de îngropare a adevărului sub puterea nedreptăţii, a minciunii şi a înşelării satanice oculte. Ecumenismul promovează o falsă pace şi o falsă iubire, pentru ca să îndepărteze pe oameni de la Pacea şi Iubirea lui Hristos, pace şi iubire care nu sunt de la lume şi nici din lume, ci din dumnezeirea şi din umanitatea îndumnezeită a Mântuitorului Iisus Hristos.

Ecumenismul este întru adevăr o nediscernere a Duhului Sfânt, o nediscernere a esenţei de aparenţe, a miezului de coajă, un amestec haotic, dar programatic (că "băieţii deştepţi" îl fac cu program, cu agendă) între duhul adevărului şi duhul înşelării aşa încât să se ajungă la a spune minciunii adevăr şi adevărului minciună, răului bine şi binelui rău, întunericului lumină şi luminii întuneric. Ecumenismul este promovarea inversiunii valorilor, este lupta pentru instaurarea falselor valori în Lăcaşul cel Sfânt, în locul adevăratelor valori a căror prezenţă şi lucrare se discerne prin darul Duhului Sfânt. Ecumenismul este lipsă de Cruce şi de Înviere, este discurs sforăitor, fără pic de evlavie şi de înfrângere a inimii, un discurs triumfalist şi gol pe dinăuntru, plin de viermii stricăciunii, ai ereziei şi ai apostaziei, un discurs care flutură demagogic formule de credinţă dar dincolo de care Satana fluieră a pustiu. După comunism a venit ecumenismul, iar "după ecumenism vine satanismul".

[Decebal]

Diversitatea este valabilă în sânul uneia şi aceleiaşi Biserici, pentru că Duhul Sfânt este acela care lucrează multitudinea darurilor în Biserică, dar această diversitate este una de natură să nu afecteze, să nu ciuntească, să nu ştirbească, să nu altereze unitatea, pentru că Acelaşi Duh Sfânt este Duhul unităţii. Evident că noi acceptăm alteritatea; din nefericire, alteritatea este cea care nu ne suportă pe noi; toate crimele catolicismului şi toate uneltirile şi loviturile protestantismului împotriva Ortodoxiei arată foarte clar acest lucru; sunt câteva exemple inclusiv date aici pe forum care arată foarte clar care este poziţia Sectanţilor faţă de alteritate, fiind de asemenea şi un barometru de măsurat reaua credinţă a celor care ascund sau se fac că nu văd adevărul în nelegiuirea lor. Cu alte cuvinte, din punct de vedere istoric, dar se pare că don Cezar a cam absentat la Istorie, cei care au avut şi au cu adevărat probleme cu alteritatea sunt în principal Sectanţii (şi Eretici dealtfel) catolici şi protestanţi.

Ce este deci ecumenismul? A călca în picioare adevărul în numele falsei iubiri, a falsei comuniuni, a falsei înţelegeri! A săvârşi adulter spiritual faţă de adevăratul Dumnezeu în numele slujirii unui fals dumnezeu, unui demon al închipuirii înfrăţiţilor, fără criterii, dintre popoare. A blasfemia Duhul adevărului şi lucrarea Acestuia în numele unei false unităţi în diversitate!

Ortodoxia nu este intoleranţă şi lipsă de înţelegere la modul general; intoleranţa Ortodoxiei Creştine se manifestă în planul dogmelor, al adevărului, în general al lucrurilor care nu pot fi negociate, şi care nu se vor negocia (decât de către iude, ignoranţi sau trădători). Ortodoxia nu este bisericuţă bântuită de spaimele unor năluciri subiective şi nu are o perspectivă îngustă, de închistat, iar ignoranţa îi este străină. Ortodoxia este universală prin excelenţă, deschisă faţă de ceilalţi dar selectivă, prin Duhul Sfânt, când vine vorba de a primi de la ceilalţi. Dimpotrivă cei care sunt bântuiţi de spaimele propriului lor provincialism şi propriilor lor limite sunt Sectanţii, adică "catolicii", "pocăiţii" şi ecumeniştii.

[Decebal]

Ecumenismul pretinde a fi un fel de mişcare care să aducă pace şi înţelegere între religii şi între "confesiunile" creştine, care să lupte împotriva intoleranţei religioase, împotriva războaielor religioase, dorindu-se o platformă pentru adunarea laolaltă a tuturor religiilor şi "confesiunilor" creştine, sub falsul pretext şi sub falsa pretenţie că Dumnezeu ar fi acelaşi pentru toţi, sau mai exact că, într-un fel sau altul, toţi religioşii, în special monoteiştii, ne închinăm aceluiaşi Zeu Părinte, adică într-o interpretare ortodoxă, că toţi ne-am închina aceluiaşi Idol Simbolic. Aceasta este doctrina francmasonică anume că sub "icoana" aceluiaşi Idol Simbolic putem să ne adunăm, eventual poate chiar să avem o "părtăşie" (o "euharistie" sau "sinaxă" simbolică), în numele a ceea ce chipurile ne-ar uni, fără să mai ţinem cont de diferenţe, şi în "icoana" aceluiaşi Idol Simbolic fiecare "confesiune" şi fiecare religie îl poate vedea pe Dumnezeul sau Zeul la care se închină. Practic, ca înţeleagă lumea, se adună "fraţii" la lojă, şi în acea "icoană" cu triunghiul cu ochi a Idolului Simbolic, fiecare "frate" îl poate vedea pe "Zeul" din religia lui particulară, fără ca niciunul dintre ei, chipurile, să pretindă că el ar fi deţinătorul unic al adevărului, sau să pretindă că Zeul la care se închină este Adevăratul Dumnezeu iar nu altul. Altfel spus, ca să înţeleagă lumea, ecumenismul este tentativa de construire, sau de zidire, cum le place unora să spună, a unei religii unice pe plan mondial, care într-un fel sau altul să le anihileze pe toate celelalte, în numele promovării toleranţei religioase, a neconflictualismului religios, o tentativă de substituire a tuturor zeilor cu un singur Zeu Simbolic sau Idol Simbolic, denumit neconjunctural Marele Arhitect al Universului (MAaU). Evident această "sinaxă" ecumenică va implica nu doar renunţarea atât din partea ortodocşilor cât şi din partea ereticilor la ceea ce îi caracterizează specific din punct de vedere dogmatic şi doctrinar, ci şi renunţarea la o viaţă corespunzătoare cu preceptele autentice ale Religiei de origine, toate în numele "Zeului Toleranţei", în numele falsului dumnezeu care duce război nu doar împotriva Bisericii lui Hristos şi a noii ordini creştine ci chiar şi împotriva Mielului şi împotriva Sfintei Treimi. Acest ecumenism este cea mai mare răscoală sau revoluţie care vrea să răstoarne cu totul lumea din Planul adevăratului Dumnezeu, Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul, în planul "Zeului toleranţei", care pare că ar avea corniţe de miel dar prin gură vorbeşte ca o Fiară.

[laurastifter]

În prealabil postat de Decebal

Cu discursul ăsta îi prevăd un viitor frumos Laurei Stifter pe undeva pe acolo pe la Adriana Tartaruga la "Turma Bunului Păstor" sau poate cine ştie undeva pe la Oastea Domnului, sau Ostaşi cum li se mai spune, slăvit să fie Domnul, sau poate cine ştie pe undeva pe la ASCOR cu nişte consore cu batic pe cap. Ce să îi faci, mulţi nu se pot dezvăţa de a îşi crea ei idolii şi dumnezeii lor mentali, în loc ca să se înalţe ei la Dumnezeu. Stau pe canapele, buchisesc la cărţi, dar vin să le dea lecţii Sfinţilor Părinţi. Ei care nu l-au văzut niciodată pe Dumnezeu vin să le ţină predici văzătorilor şi iniţiaţilor. Ei care nu au scurs o lacrimă, ei care nu au suportat o prigoană pentru Sfânta Ortodoxie vin să ne ţină predici despre căzătura ecumenismului.

Unitate adevărată nu a existat, nu există şi nu va exista decât într-o singură Biserică, nu într-un conglomerat sau într-o federaţie de "biserici". Iar această unitate este dată de lucrarea Duhului Sfânt şi de conlucrarea oamenilor cu El. Restul, unităţile astea făcute la comandă, propagandistice, efecte ale proceselor de re-educare ecumenistă sunt nişte false unităţi, în afara Bisericii lui Hristos dar în interiorul "bisericilor de dânşii inventate".

Argumentum ad hominem.

În prealabil postat de laurastifter

Da, sunt în aceeaşi situaţie... Mă alătur dvs pe cojile de nucă. Dumnezeu să ne ierte şi să ne îndrume pe toţi, să ne ajute să sporim din ce în ce mai mult în dragostea faţă de El şi unii faţă de alţii!

Eu cred ca sunteti pe un drum bun,este incurajator sa vezi o tanara,in aceste timpuri,cu calitati certe dar mai ales cu bucuria trairii credintei,este un lucru mai rar.Poate dupa ce terminati examenele vom avea timp sa vorbim mai mult pe sectiunea patristica,poate si folosindu-ne de ,,Biblia patristica".Va doresc sa sporiti talantul,sa aveti o viata de credinta cat mai profunda si in masura in care veti avea si un rol didactic sa le transmiteti si copiilor dragostea dvs pt credinta ortodoxa si aplecarea spre studiu.Domnul va va calauzi.