De dragul Lui

Multumim Marria si cristiboss !

[Rodica50]

Dumnezeule, Tu eşti iubire!
Te simt pretutindeni:
în flori, în iarbă,
în curcubeie de lumină,
în semenii mei;
în bătrânul acela ce-aşteaptă milă,
în pruncul care a scos
primul strigăt – triumful vieţii,
în cântecul legănat al ploii Te simt,
în mirajul fiecărei fărâme de viaţă
ochii mei Te văd doar pe Tine,
în mâini simt bucuria creaţiei Tale,
glasul meu îţi adoră izbânda,
toată făptura mea Te cântă,
în sufletul meu eşti revărsare
de lumină şi bucurie, de iubire şi încredere
de iertare şi speranţă, eşti binecuvântare.
Tu, doar Tu eşti cu mine,
mă plec cu umilinţă şi Te rog:
“Rămâi în mine,
Doamne, veşnică iubire!”

[Rodica50]

Drumul meu pana la Tine
A fost lung si plin de suspine.
Mă aşteptai, blândă stea,
Iisuse Hristoase, lumina mea !

Pentru toate durerile mele
Lăcrimai Soare, din mulţimea de stele!
Lacrimă, Dor, Bucuriile Tăcerii,
Iisuse Hristoase, Lumină a Învierii !

Marea mea clipă ai ştiut-o !
Pentru Tine, niciodată n-am fost pierdută,
Niciodată uitată, niciodată trădată !
Nădejde, Credinţă, Iubire ne ceri,
Iisuse Hristoase, Lumină a veşnicei Învieri !

Greşelile nu mai au loc în sufletul meu,
Îl aştept oaspete adorat pe Dumnezeu !
Floare de dor în inimă-mi creşti,
Iisuse Hristoase,
Fereastră spre porţile cereşti !

[Rodica50]

Eu ştiu că izvoarele,
mările şi oceanele
sunt – Dumnezeule ! –
lacrimile Tale –
plânse, la început,
pentru bucuria de a fi făcut lumea,
prelinse, apoi
pentru durerile şi greşelile din noi,
Pe unde calc
Simt sfinţenia Ta !
Cu Tine respir !
Vreau să privesc prin ochii Tăi –
lumea e plină de adevăr
doar prin ei.

[Rodica50]

Iisuse - dor şi dulce Rai,
Din nou se-arată mândră stea
Şi Maica plânge-n colţ de plai
Căci oamenii nu Te vor vrea !

O seară blândă lin coboară
Şi – nvăluie orice cătun,
E seara sfântă, milenară,
Iar magii au plecat la drum

Sfioasă, Maica poposeşte
Cu dor s-aducă pe Împărat,
Lumina sfântă-i încălzeşte,
Pe Ea şi Domnul adevărat.

Păstorii văd că-i o minune,
Zi sfântă a creştinilor,
Se aud din cer îngeri cum cântă,
Salvarea străbuneilor.

[Rodica50]

Tăinuită în adâncul inimii
Dragostea mea Te aştepta,
Neştiute-mi erau gândurile,
Nespuse, netrăite – dorurile.
Clocotitor durerea-şi făcea loc,
Neţărmurită-mi era suferinţa...
Atunci a-nmugurit iubirea de Tine,
Din adâncuri, vulcanică a ţâşnit spre cer.
Descătuşate-mi erau porţile inimii,
Lumina Ta lină-mi străbătea fiinţa,
Cutremurate-mi erau amintirile,
Trăirile mi le scăldai în nimb de iubire.
Sufletul meu zbura spre Tine,
Iubirea Ta mi-a sfărâmat zăvoarele inimii !
De Tine mi era dor – sfâşietor de dor,
Tânguirea mea făcuse popas
Lângă imensa Ta dragoste rănită.
Aveam atâta nevoie de Tine ...
Tu - atâta dragoste de dăruit !
Cu ultimele puteri,
Cu buze arse, cu speranţă,
Ţi-am şoptit ! “Mi-e sete !”
Mi-ai întins cu dărnicie
Potirul cu apă vie,
Mi-ai răcorit fruntea şi gândurile ...
În ochi, pe buze, în inimă,
Pentru veşnicie,
Pecetea Ta, Doamne Iisuse Hristoase,
Fă să-mi fie !

[Rodica50]

A sosit ziua cea mare,
Bucuraţi-vă, popoare !
Hristos a înviat din morţi,
S-a dăruit “Lumină” pentru toţi !

A înviat Hristos în fir plăpând,
A nins Hristos în floarea albă de cireş,
În puii de lăstun şi rândunea,
Hristos a înviat pe faţa mea şi-a ta !

În adevăr, credinţă şi iubire
A înviat Hristos ! Mărire !
În blânzii ochi de căprioară
Hristos a înviat ca prima oară.

În mâinile trudite de plugar
A înviat Hristos ! Mărire ! Har !
Miracol, bucurie, lumină şi credinţă,
Hristos a înviat ! O, mare biruinţă !

Când cerul, şi-a deschis o geană, luminos,
Atunci a înviat din morţi Hristos,
Când marea murmura duios:
“Voi oameni, bucuraţi-vă !
Din morţi a înviat Hristos !”

[Rodica50]

Cât de mult Ţi-am greşit, Doamne,
În ochii Tăi, lacrimile nu s-au uscat pentru păcatele mele !
Mila Ta peste căderile-mi grele,
Lumina Ta, călăuză şi har ...
O, Dumnezeire, iubirea Ta cosmică n-a fost în zadar !
M-ai învăţat să nu-mi fie frică de Tine,
Dar îmi este cumplit de ruşine să greşesc !
Iubirea Ta statornică, inima mea de Tine dornică ...
Prin Tine toate se sfinţesc !
Bucuria mea, viaţa mea,
La picioarele Tale vreau să sfârşesc !

Tu prea mult mă iubeşti !
Păcatele mele sunt multe şi grele ...
Tu mi-ai arătat, strălucind,
Curţile Tale printre mulţimea de stele,
Sfânta Ta cruce izbăvitoare ...
Nu am pe lume, Dumnezeule,
O dragoste mai mare sub soare !

[Rodica50]

Tânguind Te cheamă dragostea mea,
Aripile-mi frânte se zbat să mă-nalţe,
Sufletul meu împovărat are nevoie de Tine,
Mila Ta îngenunchează cu mine pe cale.

Din căderi mă ridici,
Doru-mi aleargă spre Tine,
Braţele-Ţi de lumină mă cuprind,
Umerii mei poartă mantia iubirii Tale nemuritoare.

Lacrima – rugă în tăcere pentru Tine,
Mâinile întinse – adorare,
Suspinul inimii – flacără mistuitoare,
Roua de gânduri – poem de iubire,
Viaţa mea – aşternut picioarelor Tale.

Mi-e dor de fiinţa Ta de lumină,
Dumnezeule – chemare,
Singura, adevărata,
Nepotolita mea dragoste şi alinare.

[Rodica50]

A primit din Maica Fecioară să se nască,
A vrut pentru noi,
Să se răstignească,
Să pătimească,
Să poarte crucea întregii omeniri,
În numele Dumnezeieştii iubiri,
Să ne răscumpere
Cu Sfântul Său trup
Cu Sfântul Său sânge,
Să ne spele de păcate,
Să ne înalţe din moarte,
A înviat a treia zi,
Ca noi să credem,
Să nădăjduim în El,
Să ne aducă în suflete
Bucuria Sfintei Învieri.