Lupta noastra

[vsovivi]

Atențiuniune!: ATENTATAT!.. adică poftele descreierate de a te vedea poftind... pofta mare pentru minciunile măririi... le crezi, și crezi pentru ele și ele se descreierează pentru credința ta... lacomă. E goglinda gLumii în care îți sulimenizezi fața-rnicia... că nu e nici o hărnicie pe acolo. Vrei să te te impui prin viol... adică nu e altceva decât pofta de a blestema tu... din nemulțumire firește... căci cum altfel te poți satisface, decât curios întrebând: „pentru ce să sufăr oare?”... și atunci nu mai suferi pentru nimeni ci te mulțumești ca să fi sătul... o sățietate plină de nemulțumiri. Păi dacă te-ai săturat de ce nu ești mulțumit fiule? Știu căci nu ți s-a lăudat competența și capacitatea de ușurătate. Cât de ușor poate fi ca de frică să cauți să fii primul ca să te mândrești? E cel mai simplu simplu: furi! Și tu crezi și furi și apoi te ascunzi după tupeul cică al nefățărniciei... dar nu vezi că e doar lăcomia care se știe pe ea că e nefățarnică? Poftește cu nefățărnicie căci iată că nu mai are nici o rușine... Dar se va vedea cândva cât de amră este îmbucătura ei... e bucuria răzbubunării... un foc ce pare dulce, dar e cel mai amar... amarul la foc continuu.

Cu alte cuvinte: e cugetarea trufașe fără cuvinte... ca să moară proștii de necaz și să sufere de curioși ce sunt. E rânjetul gloabei ce râde de măgar. Râde ciorb de boală spartă... fiindcă doar la noi corban la corban nu-și scoate ochii. Asta la visvista beiby.

[cristiboss56]

"Cine-şi petrece vremea privegherii în vorbe deşarte, acela ar face mai bine dacă ar petrece-o dormind". ( Avva Isaia Pustnicul )

[vsovivi]

Adică dulcea nerușinare a obrăzniciei contrazicerii de dragul întietății... o curâiozitate moftoroză... a nemulțumirii... ca să te mulțumești cu deșertăciuni... cu vorbe goale... vorbele fariseului... munca în zadar, în deșert... căci firește că el se mândrea prin „smerita” trufie. E, asta e, e-goglinda gLumii, ispisinul electro-magnetic... ce se laudă la gLume că e cel mai ușor, cea mai ușoară barticulă, pardon părticulă ce atacă din părți ca să se hrănească de la mijloc flatându-te că te-a îmbogățit. Și iată ai abere, dar care o să te tragă la fund, căci acolo unde îți este avere îți este și inima și pentru idolii tăi te lupți cu Dumnezeu și cu fii Lui. Căci Dumnezeu nu poate călca peste cartea sfântă... peste nici o cirtă sau o iotă mică și drăguță, nu poate călca Domnul...

[cristiboss56]

"Mânioşii nu pot ajunge la cunoaşterea lucrurilor duhovniceşti şi la lumina Dumnezeiască"( Sfântul Casian Romanul ) .

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

"Cine-şi petrece vremea privegherii în vorbe deşarte, acela ar face mai bine dacă ar petrece-o dormind". ( Avva Isaia Pustnicul )

...zise Cristi cu 11.010 de mesaje la activ... :)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O zisă folosită până la banalizare spune că "viaţa e o luptă". Pentru creştin, aceste cuvinte au cu totul alt înţeles decât pentru profan. Lupta noastră se desfăşoară în faţa a trei inamici: diavolul, noi înşine şi lumea.

Din invidie, diavolul ne vrea răul. El ştie mai bine decât noi frumuseţea a ceea ce el a pierdut, dar a văzut cu ochii lui îngereşti, pe când noi am văzut numai "în ghicitură", cu ochii credinţei, speranţei şi iubirii.

Noi înşine înseamnă aplecarea noastră spre rău, concupiscenţa noastră, cu care suntem împovăraţi după Cădere.

Lumea nu înseamnă lumea cu multele ei frumuseţi, cu marile ei bogăţii naturale, spirituale şi artistice. Ci oameni şi tendinţe care caută să ne corupă, care ne prezintă păcatele drept valori, care încearcă se ne strecoare îndoiala în inimi, care ne prezintă şi ne promovează falşi învăţători. False învăţături. Falşi dumnezei.

Aceştia sunt cei trei inamici ai noştri, ai războiului nevăzut. Lupta noastră se face pe trei fronturi: în noi înşine, în Biserică, în lume.

Mai întâi în noi înşine. Aici este frontul de cea mai mare importanţă strategică. În lupta din noi înşine, singuri nu putem învinge, fiindcă repede cei trei duşmani ai noştri ne vor covârşi. Diavolul este mai puternic decât noi, având toate atributele angelice, mai puţin bunătatea. Şi "noi înşine" este un duşman teribil, aderenţa noastră la rău netrebuind subestimată. Iar lumea, cum să te lupţi singur cu lumea ? Suntem doar cu o praştie în mână, în faţa unui monstru în armură. Avem nevoie de aliaţi, ca să putem câştiga. Văzuţi şi, mai ales, nevăzuţi. Cei mai importanţi aliaţi sunt harurile lui Dumnezeu. Numai acestea ne pot ajuta să lovim monstrul drept în frunte.

Lupta noastră se desfăşoară şi în Biserică. Dumnezeu ne-a promis că porţile iadului nu o vor birui, iar noi trebuie să fim agenţii lui Dumnezeu şi buni soldaţi ai Bisericii. Milites Templi. Biserica a fost şi este atacată în fel şi chip, atât din exterior, cât şi din interior, de duşmanii lui Dumnezeu şi ai noştri şi de agenţii lor. Să apărăm mireasa Împăratului nostru, pentru ca ea să fie "cetate luminoasă pe vârf de munte".

Lupta se mai desfăşoară pe teatrul cel mare al lumii. Domnul nostru doreşte să domnească nu numai în inimile noastre, ci şi în lume. Atunci misiunea Sa, începută pe pământ, va triumfa, atunci va putea veni în gloria Sa, încât la întrebarea "oare Fiul Omului, când se va întoarce, va mai găsi credinţă pe pământ ?" să-i răspundem: "Da, Doamne, iată credinţa poporului Tău! Aceasta este via pe care a sădit-o dreapta Ta!". Să nu uităm că şi diavolul, care se crede dumnezeu, vrea să fie încoronat, în locul Lui, în Templu. Suntem aici pentru ca acest lucru să nu se întâmple, suntem aici ca să Îl încoronăm pe stăpânul nostru. Suntem aici ca să prefacem Cetatea Oamenilor în Cetatea lui Dumnezeu. Noi, şi nimeni alţii, suntem Neemia. Suntem lucrătorii chemaţi să ridicăm Noul Templu. Şi depinde de noi, dacă acest templu va fi închinat lui Dumnezeu sau Bestiei.

Imi spuneti, va rog, ce inseamna CONCUPISCENTA?

[cristiboss56]

În prealabil postat de costache marilena

Imi spuneti, va rog, ce inseamna CONCUPISCENTA?

Este înclinarea noastră spre plăcerile trupeşti, mult dezbătută zilele acestea la Topicul Nunta ! Înclinările pătimaşe către senzual . . .

[Rodica50]

În prealabil postat de cristiboss56

Spunea un Sfant Parinte cam asa ( aproximativ ) : "ca daca vrei pe cineva sa-l gaseti bun , bun il vei gasi , iar de vrei vrea sa-l gasesti rau , rau il vei gasi !" Mare atentie la lupta asta ! Mare atentie la ganduri ! Multe in mintea noastra se plasmuiesc , si de multe ori intr o minte stramba , lucrurile par strambe ! Mare atentie la antipatii si simpatii ! Mare atentie la iubirea de sine , ce naste orgoliul fara margini , ce naste imaginea falsa despre noi , si despre cei din jurul nostru ! Mare atentie la controlul mintii ! Mai vorbim ! O seara linistita !

Este un mare adevar in spusele tale, incercat de mine- vreti oameni buni ? Spuneti-le aceasta si asa ii veti avea!

În prealabil postat de cristiboss56

Este înclinarea noastră spre plăcerile trupeşti, mult dezbătută zilele acestea la Topicul Nunta ! Înclinările pătimaşe către senzual . . .

Doamne ajuta!

Multumesc!
...Banuiam eu... Dar, stiti? cred ca dl Mihnea nu stie ce inseamna concu...pis... sau cum i-o zice... pt ca in alt topic spunea ca:

Potrivit moralei catolice, sunt permise orice "jocuri" care să constea în atingerea zonelor genitale sau a zonelor erogene din alte teritorii, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
...........................bla, bla, bla.......................

Bunaoara, aceasta inclinare spre placeri trupesti, sexuale, pentru catolici nu reprezinta un inamica (chiar daca pe topicul acesta zice ca da), nu sunt recunoscute ca fiind daunatoare... sau, poate, ca, daca sunt practicate intre soti, aceasta concupiscenta nu mai este inamica (?!) ... nu inteleg...
Credeti ca s-ar supara daca i-am spune si dumnealui ca se cam contrazice?

[vsovivi]

E simplu, lupta cea bună contra lupta cea rea, sau buna murire versus reaua murire, adică ascultarea smerită față de neascultarea mândră și sfidătoare, sau iubirea curată și tainică ce trebuie să rabde insolența fățărniciei trufașe și etalate. Neimportanța trupească față de sulimeneala trupească... defapt e cugetarea duhovnicească a smereniei smerite ce trebuie să facă față și să învingă cugetarea trufaș mută și urlătoare a poftei trupești versate și atât de dulce.

Dar e foarte greu să-ți amintești ca să asculți fără să te lauzi la nimeni... nici măcar ochilor tăi atât de dulci... atât de dulci... văzuți în nălucifer, în lucsifer, în victima nemulțumită și supărată, ce îmbracă atât de fromos lenea... căci ești mofturoz și scârbit... și nerușinat... firește... așa ca Noi2... și „coșul” de gunoi... adică era vorba de coșurile de pe față. Două pe față două pe dos ca la cipcă sau la puloverele tricotate de mama.