Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2)

[Catisma]

Dacă stie cineva un preot din Bucuresti care face rugăciuni de exorcizare, dati-mi de veste.

Prefer în Bucuresti, pentru că cu cât mai aproape si mai repede, cu atât mai bine.

(Din păcate sunt prinsă cu munca si nu mă pot deplasa foarte departe; trebuie să încerc să-mi câstig pâinea, chiar asa, fără somn. E infernal.)

Vă multumesc. Doamne ajută.

[Catisma]

...Asta, atât cât sunt în stare să mai scriu aici si să mai ies afară din casă. S-ar putea ca ora „aceea” în care n-o să mai pot face nimic, să se apropie. Dar până ajung acolo, vreau să încerc tot ce se poate face. Deci, dacă stie cineva vreun preot exorcist în Bucuresti (sau prin împrejurimi - prin comunele învecinate, dar nu prea departe, că mi-e din ce în ce mai greu să mă deplasez, sunt obosită si mă clatin pe picioare), vă rog, spuneti-mi si mie.

Vă multumesc.

_____________________________________________
„Nu voi muri, ci vie voi fi, si voi povesti lucrurile Domnului.” (Acatistul Sf. Ciprian si Iustina)

Dumnezeu stie ce va fi.

[Juliaa]

Am trecut exact prin ce treci tu acum, asa ca te inteleg, stiu cum te simti, stiu ce inseamna sa nu te poti tine pe picioare de oboseala, sa ajungi sa-ti doresti o noapte linistita mai mult decat orice altceva.
In primul subiect scrii ca ai avut probleme ani de zile, ca ai vazut si ai simtit diverse lucruri. Nu stiu daca asta se mai intampla si in prezent (daca ai scris si nu am vazut, te rog sa ma ierti), dar daca mai ai parte si de alte manifestari (ciudate) in afara acelor zvacnete, e cazul sa te pui pe cautat prin casa. Incearca sa-ti amintesti daca ai primit vreun obiect de la cineva si daca nu ai incredere in persoana respectiva, mai bine arunca-l, indiferent cat de valoros este. Ce te sfatuiesc sa mai faci: sa cauti in perne si la pragurile casei si sub cel de la usa de la intrare, eu acolo am gasit tot felul de pene, de sfori innodate, de bucati de vesminte innodate cu fulgi si fire de par lungi femeiesti. Ce am facut eu: m-am spovedit, m-am impartasit, am mers la Liturghie, am cerut sfatul mai multor preoti, am incercat sa ajung cat mai des la Biserica, m-am rugat mult sa fiu iertata pentru greselile facute, m-am rugat pentru cei ce mi-au gresit mie. M-am agatat de rugaciune ca de un colac de salvare, m-am rugat mult, cat de mult am putut eu. Am facut multe slujbe acasa (Sfestanii, Moliftetele Sfantului Vasile, o slujba speciala pentru alungarea duhurilor rele, slujbe pentru binecuvantarea casei etc). Am avut o perioada de 3 luni in care saptamanal mi s-au facut acasa Moliftele Sfantului Vasile si Sfestanie. Am mers la Maslu.
Daca mai ai probleme de genul celor care spunei ca ti s-au intamplat in anii anteriori (ma refer la fenomenele ciudate), iti spun canonul pe care mi l-a dat un calugar de la Manastirea Frasinei: zilnic Acatistul Mantuitorului Iisus, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Nicolae si Acatistul Sfantului Ciprian (cu tot cu rugaciunea de la sfarsit); mers regulat la biserica, la Liturghie, Masluri, Molifte, tinut posturile, spovedit, impartasit. Ce m-a mai ajutat pe mine foarte mult: Acatistul Sfantului Nectarie, Acatistul Sfantului Vasile, Acatistul Sfantului Gheorghe, Acatistul Sfantului Antonie, rugaciuni catre ingerul pazitor, catre Sfanta Paraschiva, catre Apostolul Andrei, catre parintele Arsenie Boca, rugaciuni multe catre Sfintii Arhangheli.
Revenind la zvacnete, le-am avut si eu timp de ani de zile. Cauza este una normala, stresul, nu se datoreaza demonilor sau atacurilor energetice. Cauta pe internet “hypnagogic jerks” sau “myoclonic jerks” (spasm mioclonic) si ai sa gasesti toate informatiile de care ai nevoie. Stiu ce simti, ma sculam de zeci de ori pe noapte, in clipa in care adormeam imi zvacnea mana, piciorul, capul, ma trezeam, adormem la loc, iar in clipa urmatoare o luam de la capat. Nopti intregi de chin, ma uitam la pat nu ca la un loc de odihna, ci ca la obiectul torturii mele, ajunsese sa imi fie frica sa ma mai culc, uram noaptea, nu intelegeam ce se intampla cu mine, am vorbit cu nenumarati preoti, am tinut tot felul de canoane, dar noptile mele erau si mai agitate. In afara acestor zvacnete, eu simteam si un fel de senzatie de electrocutare, care pleca din cap sau din dreptul inimii si se raspandea in tot trupul. Ai doua solutii: fie te duci la doctor si ii spui ca ai probleme cu somnul si descrii ceea ce simti (nu o sa te creada nimeni nebuna sau posedata, e un fenomen absolut normal), fie incerci niste pastile/ceaiuri naturale. Eu am ales a doua solutie, iti spun si ce am luat: Calciu ionic de la Rotta Natura, Magneziu de la Walmark, Emocalm (contine sunatoare, valeriana, lavanda etc), Passiflora. Am mai luat Rhodilon de la Calivita, dar acesta este mai scump. Fa bai calde, citeste ceva usor, asculta o muzica care iti da stare de bine. Plimba-te, vorbeste cu prietenii, daca poti ia-ti o vacanta de cateva zile si pleaca din Bucuresti. Cauta un naturopat bun sau mergi la un psiholog/psihiatru –am o prietena care a primit un tratament cu anxiolitice usoare, a urmat tratamentul cateva luni si acum este bine, nu a mai avut probleme din vara.
Spasmele acestea, fie ca sunt mioclonice, fie ca sunt hypnagogic jerk (nu stiu cum se numesc in romana) au de multe ori la baza un dezechilibru al calciului si al magneziului. Probabil ca tii posturile, asa ca nu m-ar mira sa ai si problema asta. Se ia mai intai calciu (incearca 10 zile), apoi 5 zile magneziu. Celelalte pastile din plante trebuiesc luate minim 3 luni, dar imbunatatiri ai sa simti in cateva zile. Probabil ca ti se pare o nebunie ce iti spun, tu vrei o solutie contra unui demon si eu iti vorbesc de calciu si medicamente din plante contra stresului. Iti repet, am trecut exact prin ceea ce treci tu acum. Ajunsesem sa dorm cu mainile sub perna, cu picioarele incolacite unul in jurul celuilalt si cu capul blocat cumva intre perna si perete, in speranta ca asa pot sa previn zvacnetele. Tot ce trebuie sa faci tu acum este sa te relaxezi. Daca poti, incearca sa iei magneziu chelat, e forma in care se absoarbe cel mai bine.
Iti scriu in continuare cateva din informatiile pe care le-am gasit pe internet, sper sa te ajute sa vezi lucrurile si din alta perspectiva. Textele gasite sunt in engleza, imi pare rau ca nu am gasit informatii in romana, le postez asa:
“"While this phenomenon happens to most everyone, studies have recently begun to link occurrences of “Hypnic jerks” to sleep anxiety, fatigue, and discomfort. People who are having trouble sleeping or can’t get comfortable in bed appear to experience the sensation more often throughout the night. It is especially more common with people who are trying to fight falling asleep or have deprived themselves of sleep for more than 24 hours.
Researchers believe that the lack of sleep from sleep anxiety or sleep deprivation confuses the muscles and the brain. The muscles continually attempt to relax and shut down for rest, while your brain remains awake creating continued “misinterpretations” of falling or loss of balance."

Citeste si aici:
http://www.wisegeek.com/what-is-a-hypnic-jerk.htm
“A hypnic jerk, or hypnagogic massive jerk, usually occurs just as we are falling asleep. People often describe it as a falling sensation or an electric shock, and it is a completely normal experience. It most commonly occurs when sleeping uncomfortably or over-tired. There has been little research done on the subject, but there are some theories as to why hypnic jerks occur.
When we drift of into sleep, the body undergoes changes in temperature, breathing and muscle relaxation. The hypnic jerk may be a result of the muscles relaxing. The brain misinterprets this as a sign of falling and signals our limbs to wake up; hence the jerking legs or arms.”

Aici:
http://www.wisegeek.com/what-is-a-myoclonic-jerk.htm
“A myoclonic jerk is an involuntary twitch of a muscle or muscles. It often occurs before a person falls asleep and is usually harmless, but it can also be a symptom of a serious disease. The jerking is either the result of a muscle contraction or the lapse of a contraction. Positive myoclonus is called a contraction, while negative myoclonus is called a relaxation.”

Si un forum medical cu numai cu probleme de genul asta:
http://www.wemove.org/cgi-bin/ultima...=0;DaysPrune=0

Ahh, sa nu uit, am luat si eu Somn Usor, dar au fost apa de ploaie, la mine nu au avut niciun efect. Si inca ceva, in general, pastilele naturiste /ceaiurile/tincturile se iau mai multe impreuna, ca sa-si potenteze efectul. Fa ce ti-am spus si in cateva zile ai sa dormi linistita. Daca nu observi nicio imbunatatire, mergi la medic, nu mai amana.

Iti doresc toate cele bune si Dumnezeu sa te ajute.

[Catisma]

Multumesc pentru mesaj, Julia, si sfaturile medicale sunt chiar utile pentru că am început să-mi pierd din forta fizică. Oboseala te ajunge.

Dacă citesti la începutul acestui al doilea thread (desi am mai spus eu asta si pe primul, dar înteleg că n-are lumea timp să citească si să retină tot ce-i acolo), am mentionat că problema depăseste cu mult chestiunea „zvâcnetelor”. Nu vreau să le descriu pe toate, pentru că nu vreau să provoc „sminteală”, mai ales printre cei mai tineri sau mai „nepătiti”, ca să spun asa.

Sincer, mi-as dori mult să fiu bolnavă, pentru că ar fi mult mai simplu. As urma un tratament si as sti o treabă. Din păcate, nu-i asa.

Problema nu poate fi privită izolat (de acord că ajunge să afecteze sănătatea, asta e o chestiune de bun-simt si o simt pe pielea mea) inclusiv numai din punct de vedere medical. Trebuie privită în context, cu tot ce am descris până acum - lipsa credintei, al mersului la biserică, spiritismul, vulnerabilitatea fată de întâlniri mai mult sau mai putin fericite. De acord că apar efecte de ordin medical, cum ar fi cele cauzate de privarea de somn. E la mintea cocosului.

Nu mă întelege gresit. Eu iau în considerare si sfaturile medicale, pentru că e normal să faci ceva si pe planul ăsta. [Îti multumesc pentru link-uri; stiu engleza (si m-am gândit si la simptomele de tipul ăsta - dar din păcate, nu prea se potrivesc decât partial cu ce am eu si nu prea au o logică globală, în cazul meu - rămân niste semne de întrebare foarte mari, pe care explicatiile medicale respective nu le rezolvă).]

Acestea fiind zise, am ajuns într-un punct în care mă gândesc la spitalizare. Practic, încet-încet, ajung în acelasi punct în care ajunsese persoana care avea probleme identice, acum mai multi ani. Nu pot să nu o pomenesc si probabil vouă vi se pare irelevant (dar dacă cititi primul thread cu atentie, poate faceti conexiunea) - ultima veste pe care am avut-o despre ea a fost că era în spital, într-o stare foarte proastă, numai pe sedative si nu mai stiu ce (am spus si asta pe primul thread) - una peste alta, plină de pilule si supusă unui tratament îndelungat, si nici o rezolvare. Nu am mai văzut-o lucrând de atunci si nici n-am mai auzit de ea (si ar fi fost o groază de ocazii, slavă Domnului, la câti ani au trecut si la câte actiuni mergem, iar lumea traducătorilor nu-i chiar asa de mare).

As mai vrea să adaug aici un aspect pe care n-am vrut să-l aduc în discutie, pentru că pur si simplu mi se pare că orice progres în zona asta trebuie tinut un pic personal, nu trebuie „trâmbitat” pe toate forurile. Acum, dacă tot a trecut, cred că pot să-l spun: astă-vară am fost la un părinte care mi-a dat un canon de 6 săptămâni. Din prima seară de când m-am întors acasă si am pus capul pe pernă, problemele s-au redus până aproape de zero. Pe tot timpul canonului, nu am avut decât o dată sau de două ori niste „deranjări” insesizabile. Atât de mici, că nici nu merită pomenite.

Efectul a fost instantaneu. Din păcate, părintele stă foarte departe si este greu de „prins” liber, pentru o întrevedere mai personală. E foarte asaltat de oameni - în fine, programul Sfintiei Sale e de asa natură, că nu poate fi abordat mai mult si mai constant. Îmi e si foarte greu să ajung la el.

As mai vrea să adaug că sunt un om linistit, n-am „stresuri”, nelinisti sau apăsări de nici un fel si nici n-am dus vreo viată dezordonată, agitată, prin discoteci sau nu stiu mai ce mediu zgomotos si solicitant. La mine în casă e liniste si a spune că trebuie „să evadez” din Bucuresti nu e chiar realist, pentru că am un mediu de lucru linistit si nu mă stresează nimeni. Dar chiar si asa, ies destul de des din Bucuresti - desi când am nopti extrem de grele, trag de mine enorm si e greu, din cauza lipsei de somn. De-asta mi-as si dori să găsesc pe cineva din Bucuresti care face exorcisme. Asta e. Sunt responsabilă pentru ceea ce mi se întâmplă, dar asta nu înseamnă că nu strig după ajutor.

Doamne-ajută.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Catisma

Cu dracul nu se stă de vorbă! - spune părintele Arsenie Papacioc. Vedeti-vă de viata dvs. de crestin, ca orice alt om si suportati totul cu smerenie si nădejde în suflet si în mila lui Dumnezeu.

In schimb cu Hristos se sta de vorba. Ai auzit de - "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiesta-ma pe mine pacatosul / pacatoasa" ?

Ei, asta este rugacinea cu care se mantuiesc calugarii cum spunea Parintele Arsenie Boca.
Deci ce ar mai fi de adaugat. De biruit nu biruie nimeni. Singura biruinta este a Mielului care S-a jertfit pe cruce.

Parintele Arsenie Boca spune asa: ". Răul, nebunia şi haosul nu sunt literatură: sunt realităţi care uneori izbesc frontal şi caută să înghită relativul tău echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unică în viaţă, că „dintr-asta” numai Dumnezeu te poate scăpa.
Biruinţa Mântuitorului e unică. Fără El nimeni nu mai poate câştiga o a doua biruinţa asupra răului. Dar cu Hristos da; însă nu e nici atunci altă biruinţă, ci tot aceeaşi, prelungindu-se în vreme şi înmulţindu-se cu luptătorii"

Deci lupta trebuie data dupa lege. Cand te supara tangalachi sau cand devine prea indraznet arde-l cu "Doamne Iisuse Hristoase..."

Rugăciunea minţii este sabia Duhului, care taie gândurile rele cu Numele lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbăveşte neîncetat de lupta potrivnică: Cu Numele lui Hristos Iisus batem pe vrăjmaşi. Căci armă mai puternică asupra diavolului ca Numele lui Dumnezeu în cer sau pe pământ nu este (Sfântul Ioan Scărarul).

Părintele Arsenie Boca mai spune:
Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii, pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintare la unire.
Mintea însă se trezeşte c-a fost furată de gând străin şi că se află în altceva decât în ceea ce i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea să meargă după momeală mai departe, sau se va întoarce de la dânsa? Aici e lupta şi clipele sunt scumpe; şi de cele mai multe ori viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe. Dacă întârziem să ne luptăm, se poate întâmpla ca fără veste să fim învăluiţi la minte din partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie dată grabnic şi după lege.
Încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie acestea: „Fiica Babilonului (înţelegeţi: "satană, satană"), dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne ai făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi” (Psalmul 136, 8).
Gândurile celui rău, nălucirile lui (ideiile fixe ale lui), momelile sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti sau „puii de drac”, după cum îi numeşte Sfântul Maxim Mărturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au băgat-o în seamă (Matei 22, 42). (...) De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. (...) De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: „Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este!”. Cerul este mintea şi pământul inima, în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului.
Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători; toată grija să le fie să nu se nevoiască cu gândurile. A nu avea gânduri e tot aşa de cu neputinţă ca şi a crede că poţi opri vântul, dar, cu orânduire dumnezeiască, vin şi vremuri fără furtună.
Ferice de cel ce luptă duhovniceşte cu gândurile, lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti Iisus.

Si acum alta lature. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca oamenii asupra caruia tangalachii are putere sunt acei oameni care au pacate grele nemarurisite (nespovedite) sub patrahir.
Cand intalnea astfel de oameni el le spunea: "Ai dat drepturi diavolului"
Adica diavolul avea putere asupra respectivului tocmai pentru faptul ca nu isi marturisise pacatele. Si deci toti cei care suntem asa trebuie sa mergem sa ne marturisim pacatele.

Si nu in ultimul rand luati-o ca ocrotitoarea pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu si ea va va pazi. Oare ce drac are indrazneala in fata Imparatesei Cerurilor ? Nu exista.

Dracii se tem foarte mult de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu. Oricine se afla sub ocrotirea Maicii Domnului, dracii nu au ce sa-i faca. ei o urasc foarte mult pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu ca din Ea S-a Intrupat Dumnezeu Cuvantul prin care a venit izbavirea pentru toti cei ce sedeau in umbra mortii.

Gandurile rele care vin in minte nu se intorc pe toate fetele. Este exact ceea ce spunea Parintele Arsenie Papacioc in citatul pe care l-ai dat.

Parintele Paisie Aghioritul spunea despre ganduri: "Sa lasam elicopterele sa zboare dar sa nu le lasam sa aterizeze"

Diavolul nu e original in nimic, afara de pacat. El, odata instalat, prinde rand, pe rand, toate nivelele noastre de existenta, pana la nivelul constiintei, din care scote o caricatura si o deviere pana la stadii clinice. Caci asa e el: mester in a devia, a deruta, a inbolnavi, a intuneca, ceea ce exista creat de Dumnezeu.

Toata stradania vrajmasului aceasta este; sa traga mintea noastra dinspre Dumnezeu spre sine.

Prin Duhul Sfant suntem antrenati intr-o noua ontologie si cunoastere a conditiei umane (Luca 1, 77): "stiinta mantuirii", innoirea mintii (Romani 12,2), stiinta indumnezeirii omului.

"Fara Mine nu puteti face nimic!" (Ioan 15,5). Dar, "ceea ce la om e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu." El, Cel care ne-a imbracat la Botez - "innoirea mintii" (Romani 12,2), si darurile Botezului incep sa se dezvolte pe masura izbavirii noastre de patimi, cea dupa nevointa si dupa credinta.

Daca s-au restrans darurile Duhului Sfant, daca insisi credinciosii gasesc ca puterile nu mai au rost in spijinul credintei, e semn ca ne-am departat de Dumnezeu si nu mai avem "stiinta mantuirii"(Romani 10,1 si Luca 1,77), ci un "duh de toropeala" (Romani 11,8)

Ca tot Parintele Arsenie Boca spunea ca :
"Cea mai deformata fiinta in capul omului este Dumnezeu"

A se vedea si intelesul termenului de " μετάνοια-metanoia " din limba greaca.

Vedeti si video -
Parintele Arsenie Papcioc: Cu dracul nu se sta de vorba!
http://www.youtube.com/watch?v=NVQf2Fn2CL0

Numai bine!

[tot-Laurentiu]

Un ortodox botezat nu trebui sa se teama de farmece sau de vraji caci este imbracat in Hristos. Caci spune Sfantul Apostol Pavel: Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (Gal. 3, 27)

Cine are frica de farmece si de vraji inseamna ca se indoieste de puterea lui Dumnezeu.
Ar fi bine d stiut ca fara voia lui Dumnezeu nimic nu misca, nici chiar diavolii. Caci spune Mantuitorul in Evanghelie ca pana si perii capului nostru sunt numarati.

Cand Parintele Arsenie Papacioc a spus "cu dracul nu se sta de vorba" nu se referea doar la o discutie in sine, ci se referea si la orice fel de contact cu ingerii cazuti la orice fel de nalucire.

La orice fel de imaginatie bolnava care nu trebuie primita. Sfinii Parinti au numit imaginatia "Podul dracilor"

De fapt asta va fi si arma cea mai puternica din vremea lui antihrist caci el va lucra cu ajutorul nalucirilor. Va face tot felul de "semne" si de "minuni" dar vor fi minuni mincinoase pentru ca el va lucra prin naluciri.

Caci spune Sfantul Apostol Pavel despre antihrist: "Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase" (II Tes. 2,9)

Video Parintele Arsenie Papacioc despre rugaciune.

http://www.youtube.com/watch?v=UkjTbzYkoFc

Sfântul Nil Ascetul (Athonitul) ne învaţă adevărata rugăciune :
Rugăciunea este cea mai dumnezeiască şi mai sfântă decât toate virtuţile.

Ia aminte, stai în adevăr înaintea lui Dumnezeu în ceasul rugăciunii! Sau nu cumva eşti biruit de lauda omenească, şi pe aceasta o urmăreşti, făcând rugăciuni multe şi mari ? Să nu te rogi ca fariseul, ci ca vameşul, ca să fii îndreptăţit şi tu de Domnul! Lauda rugăciunii nu este cantitatea, ci calitatea. Acest lucru apare clar, din parabola vameşului şi a fariseului, şi din cuvântul Domnului:
Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie, vor fi ascultate (Matei 6, 7).

Să nu-ţi faci vreo imagine despre Dumnezeu când te rogi, nici să îngădui să apară vreo înfăţişare în mintea ta, ci apropie-te nevăzut, de Dumnezeu Cel nevăzut. Să nu pofteşti să vezi cu ochii trupului tău îngerii, sau puteri, sau pe Hristos; ca să nu se întâmple să-ţi pierzi cu desăvârşire mintea, şi să primeşti astfel lupul în loc de păstor, şi să te închini vrăjmaşilor demoni. Păzeşte-te de cursele demonilor, pentru că apar acolo unde te rogi în linişte şi curat. Deodata îţi apare o înfăţişare ciudată, ca sa te împingă la mândrie, căci acolo vei bănui că se află dumnezeirea, dar Aceasta este nevăzută şi fără formă. Îngrijeşte-te să ai multă smerenie şi bărbăţie, şi nu se va atinge de tine lucrarea demonilor. Şi îngerii, în mod nevăzut, vor alunga departe toată lucrarea lor.

Vedeti aici mai multe: http://vestitorul.blogspot.com/2010/...ne-invata.html

Parintele Arsenie Boca recomanda citirea zilnică a Noului Testament şi a cărţilor „egale” cu Noul Testament. Iar dintre rugăciuni, cel mai adesea a se practica „Rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» care este rugăciunea cea mai puternică adusă de Domnul Hristos, care cuprinde toate trebuinţele noastre.”

Iata si o marturie despre Parintele Arsenie Boca:

Am în mână fotografia Părintelui Arsenie, aşa cum 1-am cunoscut şi pot să zic că din câţi oameni ai lui Dumnezeu am cunoscut, unul mai plin de Duh Sfânt nu am întâlnit.
Când am fost la Drăgănescu, unde picta Părintele, dânsul a stat de vorbă cu fiecare, deci, a stat de vorbă şi cu mine. L-am întrebat: „Părinte, pe ce să pun accent? Pe Psaltire, pe acatiste, pe «Doamne Iisuse…», pe cărţi sfinte…? Cam asta e rânduiala mea de rugăciune“. Părintele a zis: „Mă, dar cine ţi-a spus să faci asta? Zi rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» la care te poţi gândi toată ziua“.

[Catisma]

Adam - şi cei care mai gândiţi la fel - eu am probleme mari, n-am timp de urât pe nimeni. (Şi nici când îmi era bine, nu puteam duce povara asta, cu urâtul.) A tăia legăturile cu vrăjitorul n-are nici o legătură cu ura.

Mai bine dădeaţi citatele din Biblie unde se vorbeşte despre femeia cananeeancă, de demonizaţii din Gadara sau oricare din aceste pilde. Asta pentru cei care se numesc ortodocşi şi nu cred că demonii există.

Eu găsesc că e recomandabil să citim Scripturile prin intermediul Sfinţilor Părinţi - sau, la o treaptă mai "mică", prin marii noştri duhovnici. Personal, nu mă simt în stare să interpretez singură şi să manevrez citate, decât până la un punct. Sunt foarte multe cărţi ale duhovnicilor noştri - şi nu numai - şi o infimă parte din ei a fost menţionată şi de Laurenţiu, mai sus.

Nu e vorba de frică. Iarăşi vă îndemn să recitiţi ce-am mai scris şi pe celălalt thread şi cu alte ocazii: la ora când am păţit aceste lucruri, eu nu eram în Biserică. Are o foarte mare importanţă.

N-are nici o legătură cu faptul că ne e frică sau nu. Tot Biserica spune că cei spovediţi, împărtăşiţi şi cei care merg regulat la Biserică nu au de ce să se teamă; adevărat. Dar eu eram pe dinafară. Şi cu frică sau nu, uite că am ajuns să sufăr foarte mult. Nici acum nu mi-e frică - şi de câte ori mă odihnesc mai bine, nici nu mă mai gândesc la ce-a fost ieri şi abia aştept să-mi reiau viaţa normală. Am treabă multă; am destule de făcut şi ultimul lucru din lume e să-mi ocup timpul cu gânditul la necazuri din astea.

Se pare că afirmaţia mea cu a rupe legăturile cu vrăjitorii a creat o oarecare confuzie. Nu discut ce e sfătuit fiecare de duhovnic; asta are nişte variaţii şi îl priveşte pe fiecare. Însă ce am spus, nu vine de la mine; tot citind, în cărţile duhovnicilor şi părinţilor noştri, am aflat. Spun aici, pentru o eventuală edificare (repet, fiecare face cum consideră - şi mai bine zis, cum îi recomandă duhovnicul):

- cel care face spiritism sau vrăji este în acelaşi păcat grav care se situează la acelaşi nivel, dacă vreţi, cu sinucigaşul. Aceşti oameni sunt persoane care se despart de bunăvoie de Dumnezeu. Păcatele obişnuite sunt una (că suntem vorbiţi de rău, loviţi, furaţi, răniţi chiar sau mai ştiu eu ce rău ni se face - şi ne rugăm pentru ei, să-i ierte Dumnezeu), însă aceste păcate sunt altceva. Nu mai pot să vin eu şi să-i spun lui Dumnezeu ce să facă. De pildă, gândindu-mă la cazul sinucigaşilor - ştiţi că se face acea rugăciune sau pomenire generală, fără a menţiona numele persoanei sau spunând "facă-se voia Ta, Doamne" - dar nu a mea. Repet, dacă tot citiţi, citiţi şi o să aflaţi că nu spun invenţii.

Repet, ce spuneţi voi aici cu sentimentele creştineşti e valabil, însă nu pentru nişte păcate extrem de grave. Toată gama paranormalului - inclusiv sinuciderea - apropie mult păcătosul de hulă împotriva Domnului. Nu e vorba de ce-mi face mie vrăjitorul respectiv - ci de starea de cădere a sufletului lui, unde nu mai pot să intervin eu cu nici un fel de rugăciune. Însuşi gestul de a mă ruga pentru el e ceva deplasat. Se lasă la iconomia, la voia Domnului, că oricum, El ştie mai bine ce face şi cum face.

În rest, vă mulţumesc pentru toate sfaturile. Iarăşi am mai spus - citesc de ani de zile şi m-am întors cu mare bucurie către ortodoxie, nu numai ca spre "ultimul colac de salvare", ci şi pur şi simplu pentru că este extraordinar de vie şi de frumoasă - şi este Calea, Adevărul şi Viaţa. Citiţi, exploraţi, nu vă opriţi la nişte citate pe care le ştie toată lumea.

"Rugăciunea inimii" de fapt rezumă exact punctul în care mă aflu de mai mulţi ani: nu contează dacă mor mâine, ci mă rog lui Dumnezeu să mă ierte şi să nu mă trimită la munci, dacă mă ia mâine. Nu contează nimic, în viaţă, decât mântuirea. Asta e lecţia pe care am învăţat-o eu. Ăsta e mesajul meu. Am ajuns într-un punct-limită, în care ordinea priorităţilor este răsturnată şi ajung să văd ce contează, de fapt. Nici măcar moartea nu contează. Contează un singur lucru: mântuirea. Salvarea sufletului. Dacă e să ajungi dincolo, să ajungi la bine. Că am văzut deja de aici, cât de rău este să ai de-a face cu iadul, aşa că nici nu vreau să-mi închipui cât ar fi de rău - mult mai rău - dincolo.

Asta trebuie să avem în faţă, întotdeauna: mântuirea. Grija faţă de aproape, să ne ferim să jignim, să supărăm, să vorbim de sus, să ne ferim de mândrie, de neomenie. Pentru că din oricare acest pas greşit, ne putem pierde mântuirea.

Iar celălalt mesaj, l-am mai spus: nu e glumă, nu vă lăsaţi atraşi şi nu-i lăsaţi nici pe cei dragi să fie atraşi în mreaja asta a paranormalului (de toate gradele - de la "nevinovate" citiri ale horoscopului zilnic, de la emisiuni cu tanti Urania şi până la literatură "para" şi spiritism, culminând cu vrăjitoria - să nu fie!). Pentru că nu sunt ocupaţii inofensive deloc şi mai devreme sau mai târziu, veţi suporta consecinţele. Nu vă jucaţi. Cine face aşa ceva, deschide nişte porţi - şi apoi îi va fi foarte greu să le închidă la loc. Credeţi-mă că ştiu ce spun, nu aveţi cum să ştiţi cum e chinul pe care-l plătesc zilnic pentru a nu fi fost în Biserică şi vă garantez că e foarte tenace şi încăpăţânat, oricât de multe convingeri am avea şi oricât de multe citate am şti.

Doamne ajută!

[Catisma]

Când părintele Arsenie Papacioc spunea "cu dracul nu se stă de vorbă!", spune chiar părintele în materialul respectiv, se referă la atacuri de orice tip. De acord, năluciri şi cum mai vreţi să le numiţi sau ce preferaţi să consideraţi - intră şi ele. Dar intră şi atacuri demonice de orice grad. Ortodoxia e mai simplă şi mai puţin metaforică decât credem. Părintele vorbeşte clar, fără portiţe multiple de interpretare. Nici n-ar avea sens să facă altfel. Tot el spune clar că există îngeri şi demoni. A gândi altfel înseamnă că degeaba ne numim ortodocşi şi ne furăm căciula singuri.

Dacă mai ţineţi minte, părintele Arsenie Boca a avut o viziune în care i s-a spus că în vremurile din urmă, una din înşelările vrăjmaşului va fi să-i facă pe oameni să creadă că diavolul nu există. Exact către asta se şi tinde, dacă observaţi atent - inclusiv printre credincioşi. Sunt mulţi care preferă să expedieze problema ca fiind "metafore" sau "interpretări". Ortodoxia nu e un teren nebulos.

Mă bucur că i-aţi menţionat pe părinţii Arsenie Papacioc şi părintele Arsenie Boca. Sunt printre părinţii mei preferaţi.

[Catisma]

...Şi stau de vorbă cu Hristos. Eu cred că e un lucru elementar, căci unde ne putem îndrepta pentru ajutor, decât către El? Eu ce tot spun de atâtea luni, inclusiv pe thread-ul celălalt şi tot timpul, şi acum câteva minute?

Am o rugăminte: dacă nu citiţi tot ce am scris sau vi se pare greu să faceţi o sinteză pe baza relatării mele, vă rog frumos de tot, nu mă mai amărâţi. Că şi aşa am destule.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Catisma

Când părintele Arsenie Papacioc spunea "cu dracul nu se stă de vorbă!", spune chiar părintele în materialul respectiv, se referă la atacuri de orice tip. De acord, năluciri şi cum mai vreţi să le numiţi sau ce preferaţi să consideraţi - intră şi ele. Dar intră şi atacuri demonice de orice grad. Ortodoxia e mai simplă şi mai puţin metaforică decât credem. Părintele vorbeşte clar, fără portiţe multiple de interpretare. Nici n-ar avea sens să facă altfel. Tot el spune clar că există îngeri şi demoni. A gândi altfel înseamnă că degeaba ne numim ortodocşi şi ne furăm căciula singuri.

V-am scris si despre ganduri, cititi mai cu atentie comentariul. Si nu este nimic metaforic. Toate aceste sfaturi sunt din experienta Sfintilor Painti care au dus lupte grele cu vrajmasul in razboiul nevazut si pe care ei le-au trait
Acestea ar trebui sa le cunoasca toti crestinii ortodocsi pentru ca vrajmasul manutuirii nu este de ieri de azi, ci are o experienta de mii de ani, i-au trecut "pin mana" generatii peste generatii si si-a multiplicat metodele de amagire. Este desavarsit in rautate de o "inteligenta luciferica" cum s-a mai spus. Antihist va fi uraciunea putiiirii care prin metodele sale va lua mintile oamenilor. Cea mai mare parte din locuitorii planetei il vor vedea ca pe un geniu, le va lua mintile si-i va face sa i se inchine. Cele mai putenice arme ale lui vor fi fariseismul-fatarnicia, adica va juca un crestinsim teatral, apoi tulburarea oamenilo care este hrana lui,
Sfantul Nil Athonitul a profetit despre antihrist ca:

"La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura."

Si cea mai perciculoasa arma vor fi nalucirile cu ajutorul carora va face pe lume sa creada ca el este hristos si va cere sa i se slujeasca ca lui Dumnnezeu.

Cu aceasta arma din urma va insela chiar si dintre cei alesi