Ce este Adevarul?

În prealabil postat de Opet...

Eu am intalnit oameni foarte amabili,buni,milostivi si fericiti...aveau o inima asa de curata,dar unii nu credeau in Dumnezeu sau nici nu se gandeau la asa ceva(uitasera sa mai mearga la biserica,sa se mai roage).Dar erau fericiti impreuna cu familia lor...

Cred ca Dumnezeu vrea ca oamenii sa fie mai buni unii cu altii,mai iubitori...chiar daca acestia nu cred in El sau cred.Cred ca El este mult mai presus de noi,din toate punctele de vedere,si nu este un Dumnezeu maniat,furios.Daca un om a fost modest,ajutator,plin de calitati dar nu a crezut...Dumnezeu il va trimite in iad?...
Asa gandim noi,oamenii,asta inseamna sa-L coboram la nivelul nostru de gandire.Si sunt multi cei care cred in Dumnezeu,dar nu respecta legile morale...

O sa va spun ce cred eu,in limitele mele certe.Este foarte adevarat ca omul isi urmeaza calea sa,calea lui Adam.Dar este si mai adevarat ca Dumnezeu urmeaza acesta cale a omului impreuna cu el,facind-o in propriul sau mod si prin urmare schimband-o,facand-o in intregime intr-un mod diferit.EL face din calea rebeliunii omului calea propriei Sale victorii,calea distrugerii calea salvarii si calea rasturnarii poruncii Sale-ceea ce este calea restaurarii Sale.

Avand in vedere aceste aspecte,adevarul caii omului poate fi vazut si inteles doar daca este privit din punctul de vedere al adevarului mai amplu al caii lui Dumnezeu impreuna cu omul.Istoria omului si a pacatului sau se pot intelege doar in istoria lui Isus Hristos,cel ce a purtat asupra sa pacatele noastre.Prin EL am fost toti vindecati si am sa va spun de ce.

Dumnezeu nu putea permite esuarea completa a omului,dupa bunul sau plac,pe reaua cale a pacatului.Istoria umana fara a-l lua pe Dumnezeu in consideratie arata imaginea unei lumi fara Dumnezeu,rele si crude,triste si pacatoase.Istoria lui Isus Hristos in istoria lumii dovedeste ca Dumnezeu este asa cum s-a prezentat.Pe Dumnezeu nu-L poti cunoaste intr-o masura mai mare decat se reveleaza EL.Acolo este limita noastra.Prezenta lui Hristos a dovedit ca Dumnezeu nu a dorit ca istoria umana sa alunece implacabil spre propriile ei reguli strambe si confruntat cu actiunea omului a actionat conform vointei Lui transformatoare.

Exista oameni care,cum spuneti,duc o viata decenta dar fara avea Credinta.Nu sunt Dumnezeu sa-i judec eu dar va intreb: pot oare sa fie mai buni decat Cel descris in Isaia 53? Mai blanzi sau poate s-ar sacrifica mai mult ca EL?Nu cred asta si atunci ma intreb:daca cineva a facut asa ceva pentru tine si chiar intelegi ce inseamna asta.. IL poti respinge?
Poate ca nu ar fi rau,o simpla opinie,sa isi spuna dansii,in constiinta lor,daca au o viata atat de virtuoasa,implinita si fericita ceea ce ii sfatuia Vasile cel Mare in Omilia a-V-a la Mucenita Iulita: ,,Daca ducem o viata stralucita sa spunem cuvintele lui David:Ce voi da in schimb Domnului pentru toate cate mi-a rasplatit mie?"

Sunt situatii in care Cel de Sus decide ca anumiti oameni sa nu vina la Credinta in Hristos,fie si prin locul nasterii lor.Cel de Sus are planurile Sale dar la final vom sta toti in fata Lui si fiecare va vedea ce trebuie sa vada.Sa nu uitam ca cei din vechime,asa cum a spus Apostolul Pavel,atat de frumos: ,,In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite; ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant.".Unul dintre cele mai frumoase si profunde pasaje biblice despre puterea,speranta si bucuria Credintei.

Capitolul 11 din Epistola catre Evrei merita citit.Are o incredibila definitie a Credintei:,,Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad."

Cu siguranta veti gasi explicatii mai bune,am incercat sa fiu cat mai concis, dar va asigur ca in fata Celui de Sus vom avea cea mai buna explicatie.Va salut cu respect.God be with us.

[florin.oltean75]

Despre Adevar

“Adevarul va va face liberi!”

‘Adevarul’ in acest context, reprezinta o intelegere mai buna a ceea ce percepem in mod direct in experientele noastre cotidiene, senzoriale si mentale.

Este o paradigma corecta asupra realitatii in care ne miscam, respiram, evoluam.

Aceasta intelepciune este importanta in procesul cultivarii virtutilor,
pentru ca dezlipeste sufletul de fixatii si-l face sa se miste spre Dumnezeu cu mare slobozire.

Problema se pune in urmatorii termeni:
Ce este in mod esential un scaun, un monitor, o aroma, un peisaj, un gand oarecare, trupul nostru… o forma in general?

Cat de consistenta este o forma?

Toate gandurile noastre, toate aspiratiile noastre sunt legate de forme.
Functie de cum le percepem si interactionam cu ele, dezvoltam dorinte, repulsii sau stari neutre.

Asa ca este intelept sa le analizam mai in profunzime, sa le descoperim natura lor reala dincolo de aparente.

In mod uzual, formele sunt percepute ca entitati distincte si concrete.
Este o perceptie superficiala, grosiera, specifica unor intervale temporale relativ mici.

Daca derulam timpul rapid toate formele fara exceptie sunt macinate si dezintegrate.
Chiar in cuante mici de timp formele fluctueaza cu mare viteza.

Cand intelegem contemplativ ca toate fenomenele sunt tranzitorii, in particular obiectele din campul perceptiei, se spune ca am realizat impermanenta grosiera.

Forma nu exista prin sine, ci este doar o unduire sau reflexie, de la nivel subatomic, atomic, molecular, organic, cosmic, macrocosmic.

Este un adevar care exprima relativitatea formei.

In fizica, aceasta paradigma este cunoscuta sub denumirea de dualitatea unda-corpuscul.

In alta ordine de idei, formele sunt inconsistente sau nu sunt entitati cu o existenta intrinseca, pentru ca sunt dependente de cauze-conditii si partile constitutive.

Aceasta caracteristica a fenomenelor poarta denumirea de relationare dependenta.

Formele nu pot exista in sine, doar Dumnezeu exista in Sine.

Relationarea dependenta este de trei feluri: grosiera, subtila si foarte subtila.

Fenomenele pe care le percepem in mod direct reprezinta o relationare-dependenta grosiera.

De exemplu, o floare care apare datorita cauzelor specifice (samanta, apa, lumina…) este o relationare dependenta grosiera.

Aceeasi floare care exista prin agregarea partilor sale constitutive este o relationare dependenta subtila.

Iar existenta florii inteleasa prin faptul ca este o reflectare mentala reprezinta o relationare dependenta foarte subtila.

Dintre toate intelepciunile, cea care realizeaza relationarea dependenta a fenomenelor este considerata suprema.

Adevarul se intrezareste in inconsistenta formelor. Cand mintea sesizeaza ca orice forma nu este existenta prin sine insasi, ci este relationata dependent, experimenteaza o usurare speciala, spunandu-se ca perceptia este eliberata. Aceasta ‘eliberare’ de presiunea formei este cunoscuta si ca ‘adevar’ sau curatenia perceptiei.

Adevar pentru ca se intelege corect natura formei,
curata pentru ca mintea este dezbracata de preconceptii.

Cel ce are aceasta intelepciune se poate ruga curat, nefiind deranjat nici de tunete sau vedenii, aglomerari urbane sau briza noptii, pentru ca mintea sa este sloboda in forme.

Intelegerea relationarii dependente grosiere ajuta la intelegerea relationarii dependente subtile, iar aceasta din urma, la intelegerea relationarii dependente foarte subtile.

Trezvia mintii este activata cand nevoitorul avanseaza in intelegerea relationarii dependente a gandurilor.

Nevoitorul intra in sine insusi atunci cand intelege relationarea dependenta a eului.
Experienta pe care o are, este ca o slobozire intr-un spatiu vast fara limite, ca un zbor in infinitatea Lui Dumnezeu.

Aceast spatiu imaculat sau ‘substanta’ ultima a fenomenelor, mai este denumita Adevar Ultim, iar mintea care este capabila sa o sesizeze, Intelepciune.

O, Doamne, Tu esti singurul Invatator!