S-a imputinat credinta

[Marius22]

S-a imputinat credinta in lume? Nimic nu ne opreste sa o sporim in sufletele noastre! Ce ne impiedica de fapt?

Nu e de ajuns sa semnalam imputinarea credintei. Sa aducem sau sa luam la cunostinta acest fapt. E trist cand noi insine imputinam credinta in lume si tot lucrul bun, caci vom da seama pentru toate acestea.

S-a imputinat credinta? Sa o inmultim, pe cat putem, in sufletele noastre!

[Tomita]

În prealabil postat de Marius22

S-a imputinat credinta in lume? Nimic nu ne opreste sa o sporim in sufletele noastre! Ce ne impiedica de fapt?

Nu e de ajuns sa semnalam imputinarea credintei. Sa aducem sau sa luam la cunostinta acest fapt. E trist cand noi insine imputinam credinta in lume si tot lucrul bun, caci vom da seama pentru toate acestea.

S-a imputinat credinta? Sa o inmultim, pe cat putem, in sufletele noastre!

Imi place mesajul.
Referitor la:
“mi-ar placea, ... sa ma fi nascut cu multi ani in urma, pe cand lumea respecta spusele Domnului, sarbatorile, cand faptul de a crede in El nu era un lucru ciudat sau iesit din comun. *bine, acum multi ani era razboi...”

Parerea mea este ca ne-am nascut in timpurile potrivite, nici mai devreme nici mai tarziu..Avem material genetic sa facem fata problemelor zilelor noastre…cei care vor veni sunt mai destepti si/sau mai buni …nu stiu in ce masura si crestini…dar daca combina aceste calitati (si ma refer la crestinii adevarati) acestia se ridica la o valoare mult superioara celor din trecut pentru ca trebuie sa lupte mai mult.

[George.m]

Intr-adevar, Cristina, e dureros sa observam in jurul nostru necredinta semenilor. Dar mai mult ar trebui sa ne amarasca putinatatea credintei noastre.
Dupa cum bine spune Marius22, important e sa veghem ca focul credintei din sufletele noastre sa ramana nestins.
In felul acesta, Il vom lasa pe Dumnezeu sa lucreze prin noi si asupra altora; credinta din inimile noastre va fi transmisa pretutindeni, prin lucrarea Celui Bun.