S-a imputinat credinta

[xanixade]

În prealabil postat de anna21

Zilele acestea am citit un articol absolut extraordinar despre caderea Constantinopolului.
Extras:
Cand Constantinopolul a fost cucerit de turci, cotropitorul Mohamed al II-lea s-a instalat in palatele imparatilor bizantini, bucurandu-se pentru biruintele si jafurile armatelor sale. Intr-o zi a asezat masa oficiala pentru mai-marii trupelor lui – aghiotanti, generali si ofiteri superiori. In vreme ce ospatul incepuse, intorcandu-se spre peretele camerei, a avut o descoperire, o mana goala cu palma si cele cinci degete deschise. Inspaimantat, i-a intrebat pe cei de la masa daca si ei vad acest lucru, si ce sa insemne oare? Au raspuns ca vad si ei, dar ce inseamna nu stiu.
Sultanul era nedumerit si a cerut sa i se spuna semnificatia acelei vederi. Unii i-au spus sa caute ghicitori si vrajitori, caci aceia ii vor putea arata semnificatia. Sultanul a chemat la el pe multi otomani si arabi care se ocupau cu vrajitoria, dar nimeni nu-i putea descoperi ce semnifica descoperirea pe care a avut-o. Vazand bucatarul sultanului, care era grec, dar credincios si iubit de acela, ca sultanul e suparat si trist, caci nu o data, ci de multe ori, a vazut mana goala cu degetele deschise, ii spuse:
- Cauta un crestin sfant, pentru ca numai acela iti va putea descoperi semnificatia acestei vederi.
Intr-adevar, sultanul a cercetat indata si i-a intrebat pe multi crestini daca cunosc pe vreun om sfant, fagaduindu-le acestora ca vor primi rasplata bogata in schimb. Atunci cativa crestini i-au spus:
- Noi il stim de sfant pe inteleptul Gheorghe Scholarul (scholari se numeau cei care studiau teologia si filozofia adevarata, cercetarii Sfintelor Scripturi).
Sultanul a poruncit sa-l gaseasca indata, l-a chemat si i-a zis:
- Daca vei putea sa-mi descoperi semnificatia celor cinci degete ale mainii pe care o vad, iti voi da tot ce-mi vei cere.
Iar inteleptul Gheorghe i-a raspuns lui Mahomed al II-lea:
- Prea inalte, eu cu puterea, cunostinta si intelepciunea mea nu pot talcui descoperirea ta, doar adevaratul Dumnezeu in care cred si pe care Il slavesc mi-o poate dezvalui. Da-mi, te rog, un ragaz de sapte zile ca sa postesc si sa ma rog lui Dumnezeu sa mi-o descopere.
Sultanului i-au placut vorbele inteleptului Gheorghe si i-a dat ragazul cerut. Dupa ce au trecut sapte zile, acela a aparut in fata sultanului si i-a zis cu indrazneala:
- Domnul si Dumnezeul meu, la Care m-am rugat si pe care il slavesc, Care ne-a fagaduit ca ne va da tot ce-I vom cere cu credinta, daca este spre folosul sufletului nostru, mi-a descoperit semnificatia vederii tale. Cunoaste, asadar, prea inalte sultan, ca cele cinci degete ale mainii pe care o vezi inseamna ca n-ai fi intrat in acest oras daca in el ar fi existat cinci crestini adevarati.

Foarte frumos.

Rugul Aprins

[machho]

În prealabil postat de Cristina Maria

Hristos S-a inaltat! Am zis sa deschid acest subiect mai mult pentru a avea un loc in care sa-mi exprim mahnirea si totodata surprinderea cum religia parc-a devenit un subiect tabu, sau ma insel?
Ma intriga cum, in general, oamenii nu-L mai includ si pe Dumnezeu in viata, planurile, in vorbe sau macar in atitudinea lor. Ma uit cu groaza la ce e in jurul meu, cum colegii au un comportament nefiresc fata de profesori, carmuitorii nostri in perioada proaspata a vietii, dar mai ales fata de Dumnezeu. Cum mazgalesc caietele de religie, cum scrijilesc cu pixul fata Atotputernicului, cum iau in deradere zilele de Post, de Duminica; asemenea fariseilor care s-au imbracat cu haina urii si a dispretului, si L-au rastignit pe Domnul; asa si in ziua de astazi Il rastignim pe Crucea rabdarii si a mahnirii.
Mai vedeti voi oameni sa se insemneze cu semnul Sfintei Cruci atunci cand isi poarta pasii prin fata unei biserici, unei troite... Ba mai mult, deja nu mai e "la moda" nici la tara sa fie folosita ca formula de salut "Hristos a inviat", si tin minte ca ani in urma doar asta aveam pe buze cand intalneam vreun trecator, si primeam raspunsul cu o oarecare emotie.
Imi zic in sine, "acesta este unul dintre semnele venirii Apocalipsei" caci n-a zis Insusi Domnul ca atunci cand nu va mai fi iubire intre oameni, va veni Sfarsitul?

Intamplare de astazi... Un tanar le spune insotitorilor sai cu un smintit zambet pe chip, si, cred, cu impresia ca era "interesant" si la curent cu acel filmulet de pe internet, aratand catre un preot imbracat in vesmintele sale "Uitati-l, ma, pe batman! (hahaha)"

Un alt exemplu ca nu mai avem frica de Dumnezeu! Stiti ce mi-ar placea, ... sa ma fi nascut cu multi ani in urma, pe cand lumea respecta spusele Domnului, sarbatorile, cand faptul de a crede in El nu era un lucru ciudat sau iesit din comun. *bine, acum multi ani era razboi... pot spune ca din punctul asta de vedere, sunt norocoasa, dar nu mai e mult si pana la al treilea razboi mondial*

Va rog, spuneti-va parerea. Astept.


Doamne ajuta!

Bravo...Domnul sa' te calauzeasca' in viata' .Nu stiu ce varsta' ai,dar daca' ai spus despre colegi,se prea poate ca .."Ani de Liceu'' cantecul de alta' data' care ne ridica moralul,sa' fie potrivit pt. tine.Sincer ii voi arata baiatului meu,gandurile tale.
uite ce spune Arh.Arsenie Papacioc,ca de altfel toti marii nostri duhovnici : "multi sfinti care s-au nevoit pt.Domnul Hristos inainte,ar fi vrut sa' traiasca' in aceste vremuri de apostazie.Poate ca',este un drum pt. tine,un drum al nevointei in Hristos. Se spune ca' credinta nu a disparut,mai ales atunci cand omul da' de vreun necaz isi aduce aminte de Dumnezeu,e bine..dar nu putem numi asta credinta. Apoi,daca' pe cei care ii vedem ca isi fac semnul crucii prin fatza unei biserici,ii consideram credinciosi....cum ii putem considera pe cei care isi fac semnul crucii pe strada unei tari musulmane care chiar si pt. acest semn atat de divin si folositor pt. noi, iti poti pierde viata. In Pakistan chiar si faptul ca' spui cu glas tare.."Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu"...iti poate aduce mucenicia,ca sa' nu mai spunem de Arabia Saudita' sau Afganistan. Asa cum eu fiind in anumite tari musulmane,nu mi-am facut semnul crucii pe strada' ,nu sunt considerat un adevarat marturisitor al lui Hristos...asa nu putem considera ca credinta romanului se vede prin simpla miscare a mainii la trecerea prin fatza unei biserici.Domnul Dumnezeu a spus " mila' si iubire vreau iar nu jertfa' "Acum intelegi,uitandu-ne in jurul nostru vedem miscari ale manilor in semnul crucii,dar vedem oare mila' si iubire.Sa' fim seriosi. Nu trebuie sa' iei in considerare opinia mea,nici alte opinii...daca' chiar vrei sa' vezi ca credinta dispare,numara' persoanele care vin duminica in biserici,sau mai mult numara persoanele care se impartasesc. Cineva a spus, ca in Bucuresti daca' s-ar umple toate bisericile cu credinciosi,ar fi doar 6 la suta' din locuitorii Capitalei,dar... de cele mai multe ori,sunt doar cativa..si aceia cu preocupari(din grijile fiecaruia) .Libertatea pe care a primit-o omul din ziua de azi,a dus si duce la nesimtire,impietrire si lipsa fricii de Dumnezeu.Dar.. inca' este bine,poate cand tu vei fi de varsta mea...v-a fi si mai greu(cu siguranta' ).Atunci vei vedea daca' ai fi vrut sa' traiesti de demult,sau ii vei multumi Domnului ca' poti trai aceste vremuri grele de apostazie.Oricum,subiectul tau va ridica multe discutii,deoarece fiecare vede in felul lui(chiar si eu)..de aceea tu trebuie sa' citesti din scrierile marilor nostri duhovnici...Justin Parvu,Rafail Noica,Teofil Paraian..chiar si ale Marilor Arsenie Boca si Cleopa Ilie. dar cel mai important este ca tu sa' mergi mai departe pe acest drum, si sa' te rogi pt. noi mai slabi in credinta'. Doamne ajuta'.

[Marius22]

S-a imputinat credinta in lume? Nimic nu ne opreste sa o sporim in sufletele noastre! Ce ne impiedica de fapt?

Nu e de ajuns sa semnalam imputinarea credintei. Sa aducem sau sa luam la cunostinta acest fapt. E trist cand noi insine imputinam credinta in lume si tot lucrul bun, caci vom da seama pentru toate acestea.

S-a imputinat credinta? Sa o inmultim, pe cat putem, in sufletele noastre!

[George.m]

Intr-adevar, Cristina, e dureros sa observam in jurul nostru necredinta semenilor. Dar mai mult ar trebui sa ne amarasca putinatatea credintei noastre.
Dupa cum bine spune Marius22, important e sa veghem ca focul credintei din sufletele noastre sa ramana nestins.
In felul acesta, Il vom lasa pe Dumnezeu sa lucreze prin noi si asupra altora; credinta din inimile noastre va fi transmisa pretutindeni, prin lucrarea Celui Bun.

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ta-pamantului/

"Dar atata va spun: cat putem a nu ne lasa de rugaciune si a-mi pastra credinta sanatoasa. Asa… Si cand m-oi pune la rugaciune sa n-am nimica cu nimeni.Daca are altul – treaba lui! Sa n-am eu. Asa… Si, cat pot, a nu plati rau pentru rau. Si cand m-oi pune la rugaciune sa ma rog pentru toti care mi-au spus sa ii pomenesc la rugaciune. Si bunul Dumnezeu nu ne va lasa in parasire.
Dar, atata va spun: fericesc foarte mult pe crestinii care spun ca au duhovnic si, daca au duhovnic, cred la bunul Dumnezeu ca vor capata mantuire, ca prin acest duhovnic se poate sa ne putem marturisi. Ca oameni, gresim, si prin marturisire ne usuram si bunul Dumnezeu nu ne va lasa daca avem smerenie."

.....
"Eu am observat lucrul aista - spui de mine – cadaca ma rog cu smerenie, [rugaciunea smerita] grabeste puterea sfanta. Si daca nu ma smeresc, n-am smerenie indeajuns, ispitele dau navala . Si uite-asa… Si am observat asa: orice se intampla cu mine sa nu zic: din cauza cutaruia. Trebuie sa zic asa: pentru pacatele mele. Si daca zic „pentru pacatele mele” si ma smeresc si ma rog din toata inima, bunul Dumnezeu va randui sa faca vreme buna…"

[costel]

Dumnezeu nu imbatraneste si nici Scriptura nu este invechita. Imputinarea credintei tine de om, nu de Dumnezeu. Omul refuza sa nu mai vorbeasca si sa se hraneasca cu El. Cred ca daca zilnic ne vom ruga pentru intarirea credintei noastre si pentru luminarea multor semeni, credinta va arde, nu se va stinge.

[Tomita]

În prealabil postat de Marius22

S-a imputinat credinta in lume? Nimic nu ne opreste sa o sporim in sufletele noastre! Ce ne impiedica de fapt?

Nu e de ajuns sa semnalam imputinarea credintei. Sa aducem sau sa luam la cunostinta acest fapt. E trist cand noi insine imputinam credinta in lume si tot lucrul bun, caci vom da seama pentru toate acestea.

S-a imputinat credinta? Sa o inmultim, pe cat putem, in sufletele noastre!

Imi place mesajul.
Referitor la:
“mi-ar placea, ... sa ma fi nascut cu multi ani in urma, pe cand lumea respecta spusele Domnului, sarbatorile, cand faptul de a crede in El nu era un lucru ciudat sau iesit din comun. *bine, acum multi ani era razboi...”

Parerea mea este ca ne-am nascut in timpurile potrivite, nici mai devreme nici mai tarziu..Avem material genetic sa facem fata problemelor zilelor noastre…cei care vor veni sunt mai destepti si/sau mai buni …nu stiu in ce masura si crestini…dar daca combina aceste calitati (si ma refer la crestinii adevarati) acestia se ridica la o valoare mult superioara celor din trecut pentru ca trebuie sa lupte mai mult.