Sfinti militari

[IonelS]

În prealabil postat de zaharia_2009

Nu este musai sa aveti asemenea pretentii belicoase .

Este drept ca nu v-am luat cu duhul blandetii, insa vietile acestor sfinti militari este ceea ce ar aduce un echilibru in trairea multor crestini. Noi discutam aici de a invata cum a fost consacrata LUPTA DREAPTA si nu altfel de lupta ! In acelasi timp povestile sfintilor militari sunt sublime !

[IonelS]

Se ştie că sfântul era originar din Egipt şi a trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, între anii 286-304, fiind creştin cu mare credinţă. El se afla înrolat ca ostaş în ceata tribunului Firmilian, dislocat în răsărit cu trupele sale, în Cotianiul Frigiei, unde stăpânea dregătorul Arghirisc. Sf. Mina a trăit aşadar în vremea în care respectivii împăraţi păgâni dăduseră poruncă, în toate părţile, ca cel ce nu se va închina zeilor, să fie pedepsit cu chinuri şi cu moarte. În consecinţă, pretutindeni creştinii erau siliţi să aducă jertfă idolilor.
Atunci, fericitul Mina, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea idolească şi închinarea la idolii cei fără de suflet, şi-a lepădat ostăşia şi s-a dus în munte, în pustie, voind mai bine a vieţui cu fiarele, decât cu un popor care nu cunoştea pe Dumnezeu. Aşadar, el umbla din loc în loc, învăţând legea lui Dumnezeu şi curăţindu-şi sufletul cu postul şi cu rugăciunea.
Şi, trecând multă vreme, s-a organizat în cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, la care, adunându-se mult popor păgânesc, se făceau jocuri şi întreceri, alergări şi lupte în cinstea necuraţilor zei. Deci, întărindu-se îndeajuns şi auzind de acest praznic, Sfântul Mina s-a aprins de râvnă pentru Domnul Hristos şi, lăsând munţii şi pustietatea, a venit în cetate, unde, stând în mijlocul oamenilor, la un loc înalt, a propovăduit cu îndrăzneală pe Mântuitorul Hristos. Prins şi adus înaintea dregătorului Arghirisc, acesta l-a osândit să fie bătut fără cruţare cu vergi şi târât prin cioburi ascuţite, de i-au sfârtecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă, l-au ars cu făclii şi l-au tras pe roată.
Dar, Domnul Hristos îşi întărea mucenicul care, rămânând nestrămutat în credinţă, striga cu glas mare: «De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda. Al Domnului Hristos am fost, sunt şi voi fi, iar idolilor voştri nu voi jertfi, nici le voi pleca genunchiul meu» Acestea auzindu-le, dregătorul a dat cea din urmă hotărâre, zicând: «Lui Mina, ostaşul, poruncim să i se taie capul cu sabia». Şi aşa Sfântul Mina a luat de la Împăratul Hristos cununa mucenicilor.

[IonelS]

Acest mucenic vrednic de lauda, s-a nascut in cetatea Solonul sau Tesalonic din nordul Greciei. Tatal sau a fost voievod si comandant al cetatii Tesalonic si era crestin, dar tinea in taina dreapta credinta, pentru marea prigoana ce era atunci asupra crestinilor. El avea un copil anume Dimitrie, pe care l-a crescut de mic in dreapta credinta si in dragoste pentru Iisus Hristos. Tatal lui Dimitrie avea in casa lui doua icoane frumoase, cu chipul Domnului nostru Iisus Hristos si a Preacuratei Sale Maici, la care se inchina el si sotia sa. La aceste sfinte icoane duceau adesea parintii pe copilul Dimitrie, inca din pruncie, ca sa se inchine Mintuitorului si Maicii Domnului, invatindu-l sa se roage si descoperindu-i taina adevaratei credinte in Hristos.
Pe cind era Sfintul Dimitrie in virsta de 20 de ani, a murit tatal lui, binecredinciosul voievod al Tesalonicului. Auzind imparatul Maximilian de aceasta, a chemat la el pe Dimitrie, fiul voievodului, pe care vazindu-l intelept si viteaz in razboaie, l-a facut voievod in locul tatalui sau; apoi Sfintul Dimitrie mergind in patria sa Tesalonic, in loc sa prigoneasca pe crestini, cum ii poruncise Maximilian, a inceput inaintea tuturor a marturisi pe Hristos si a invata dreapta credinta, slavind pe Dumnezeu Cel in Treime inchinat si cinstit. Astfel, el s-a facut tesalonicenilor ca un alt Apostol Pavel, caci pe multi ii aducea la cunostinta adevarului, risipind inchinarea la idoli.
Iar imparatul Maximilian, intorcindu-se biruitor de la un mare razboi contra scitilor si a sarmatilor, a voit sa aduca jertfa de multumire necuratilor zei in Tesalonic. Cu acest prilej l-a chemat si pe Dimitrie sa jertfeasca zeilor inaintea tuturor. Atunci viteazul ostas al lui Hristos a inteles ca a sosit ceasul sa marturiseasca inaintea tiranului imparat credinta in adevaratul Dumnezeu, Care a facut cerul si pamintul si toate cele vazute si nevazute. Apoi si-a adus aminte si de cuvintele Sfintului Apostol Pavel care zice: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mintuire (Romani 10, 10). Adica nu-i de ajuns sa crezi in taina in Dumnezeu, ci trebuie sa-L marturisesti si cu cuvintul in public, ca sa te poti mintui. Aceasta credinta cu darul Duhului Sfint avind-o Dimitrie in inima sa, a iesit in mijloc si a marturisit cu mare indrazneala, ca nu zeii, ci Dumnezeul crestinilor este adevaratul Dumnezeu. El a facut cerul si pamintul si pentru nemasurata Sa milostivire a trimis pe Fiul Sau in lume si a luat trup omenesc din Fecioara Maria, dar fara de pacate, si a mintuit pe oameni din robia diavolului prin moartea Sa pe cruce si prin inviere.
Auzind imparatul ca Sfintul Dimitrie, in loc sa-l laude pe el, a marturisit ca Hristos este adevaratul Dumnezeu, s-a miniat tare si l-a aruncat in temnita, spre judecata si osinda la moarte. Intr-o zi imparatul facind mare spectacol in aer liber, dupa obiceiul romanilor, a pus pe un vestit luptator, anume Lie, sa se lupte cu crestinii pe un pod inalt si sa-i arunce jos in niste sulite cu virful in sus, spre veselia spectatorilor. In acest timp Sfintul Dimitrie era pazit in temnita din ordinul imparatului. Atunci un tinar crestin cu numele Nestor, ucenicul mucenicului, s-a aprins de rivna pentru Dumnezeu si nemaiputind sa rabde uciderea crestinilor, s-a dus in temnita la Sfintul Dimitrie si i-a spus: "Robule al lui Dumnezeu, mare nedreptate se face impotriva crestinilor, deci roaga-te pentru mine, ca vreau sa lupt cu Lie, si sa izbindesc singele nevinovat al crestinilor".
Sfintul Dimitrie fiind legat in lanturi, a binecuvintat pe Nestor si, insemnindu-l cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: "Du-te, frate, si te lupta cu Lie, ca si pe Lie il vei birui si pe Hristos Il vei marturisi!" Tinarul Nestor fiind intarit cu rugaciunea Sfintului Dimitrie si-a facut cruce si ducindu-se in acea priveliste a strigat: "Vreau sa lupt cu Lie!" Zadarnic incercau toti sa-l opreasca pe Nestor de la lupta cu Lie ca el striga in auzul tuturor: "Vino, Lie, sa te lupti cu mine!" Apoi incepind a se lupta cu el, a zis fericitul Nestor: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi".
Si indata, cu ajutorul rugaciunilor marelui mucenic, l-a aruncat pe Lie in sulite si l-a omorit. Atunci imparatul, miniindu-se a poruncit sa-i taie capul Sfintului Nestor, implinindu-se profetia dascalului sau Dimitrie. Apoi a trimis ostasi in temnita sa-l ucida cu sulitele si pe Marele Mucenic Dimitrie. Vazind ca i-a sosit sfirsitul, Sfintul Dimitrie s-a inchinat si a multumit lui Dumnezeu pentru toate, apoi si-a ridicat mina dreapta in sus si a fost strapuns cu sulitele de ostasi in tot corpul, dindu-si sufletul cu pace in miinile lui Hristos pe care L-a marturisit. In clipa aceea un alt ucenic al sau a luat mantia si inelul Sfintului Dimitrie si inmuindu-le in singele mucenicului, tamaduia cu ele pe multi bolnavi.
.................................................. .....

[IonelS]

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.
Mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea,
purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani.
Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet
pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos
Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.

[glykys]

Sfantul Gheorghe - http://www.calendar-ortodox.ro/luna/.../aprilie23.htm
Sfantul Mina - http://www.msmina.ro/viata_sfantului_mina_1.html

Asa este, un crestin trebuiesa fie luptator, sa lupte lupta cea buna! Dar sa luptam cu pacatele, nu cu fratele nostru!

[cristiboss56]

În prealabil postat de IonelS

Este drept ca nu v-am luat cu duhul blandetii, insa vietile acestor sfinti militari este ceea ce ar aduce un echilibru in trairea multor crestini. Noi discutam aici de a invata cum a fost consacrata LUPTA DREAPTA si nu altfel de lupta ! In acelasi timp povestile sfintilor militari sunt sublime !

Da , Ionel , ai dreptate , si-ti multumim pentru efortul tau ! Il amintesc la randu-mi pe Sfantul Mare Mucenic Mercurie , de care am vorbit pe un alt thread . Am marea bucurie sa merg la Biserica Sfantului Mare Mucenic Mercurie , unde Dumnezeu mi-a daruit un mare duhovnic , pe parintele Paul Lepadatu . www.mercurie.ro

[IonelS]

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Liciniu în Bizant, si se
tragea de la Roma, fecior fiind lui Prov, împaratul Romei, împreuna
cu un frate al sau, Dometie cu numele, ce ajunsese episcop în Bizant,
dupa Tit. Deci fericitul Adrian dorind a patimi pentru Hristos, s−a dus
la Nicomidia si a mustrat pe Liciniu, caci stricase în desert si fara
socoteala ostile romane, cu pricina prigoanei asupra crestinilor. Drept
aceea fiind supus la multe chinuri, i s−a taiat capul; iar fratele sau
Dometie episcopul luându−i sfintele moaste le−a pus în Arghiropoli,
unde erau si moastele Mucenicului Adrian, ale Nataliei si ale
Apostolului Stahie, cel ce a fost întâiul episcop al Bizantului, dupa
Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat


Majoritatea fricosi rau de tot in lumea crestina ! Azi se cere miscare, un minim sacrificiu: fa un bine in fiecare zi, strange doi-trei prieteni si actionati in numele unei idei nobile, activati social, caci aveti obligatii si fata de societate. Grecii au creat cuvantul IDIOT, care inseamna om care nu vrea sa participe la viata cetatii.. Voi sunteti calugari ? Nu . Traiti in lume, deci luptati in lume ! Luptati LUPTA DREAPTA !
http://www.youtube.com/watch?v=LPqpsrb7n7I

[IonelS]

Citit si incercati sa nu mai muriti pe voi de frica ! Oricum suntem datori cu o moarte ! Macar ganditi sa muriti demn, crestineste ! Mai bine mucenici decat ....Sau poate asa va place, ca ramele !

Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian, fiind întâiul slujitor al palatului împărătesc şi făcând totodată parte şi din senat. După porunca împăratului ca toţi creştinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcaţi de uniformă şi să petreacă viaţă de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veşmintele cele de mult preţ cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de lână fără de mâneci şi a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile. După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se ruşinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de vieţuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să aşeze pe creştini în vredniciile şi la puterea pe care Isihie o avea mai înainte. Dar sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare şi că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veşnică şi nesfârşită, împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în râul care se cheamă Oronte şi în care sfântul şi-a găsit sfârşitul său fericit.

[AndreiM]

În prealabil postat de IonelS

Manat de crestinismul lesinat, practicat de unii sau altii, jenat de caposenia cu care refuza intreaga traditie crestin-ortodoxa, avand chiar nerusinarea de a ne impune lesinul lor, am gandit sa va ofer aceasta compilatie de sfinti militari. Totodata incerc sa va constientizez de dimensiunea acestui profil unic, incercat de istorie - sfantul militar.
“Crestinul cand lucreaza, se obliga sa lucreze ca pentru Dumnezeu”. Imaginati-va ce inseamna un crestin care trebuie sa lupte ca pentru Dumnezeu. Acestia au fost cei din-naintea voastra, caci daca n-ar fi fost asa n-am mai fi fost noi azi neam, n-am mai fi avut tara si nici credinta.
Am ales sa etalez aici vietile a doar o parte din acesti sfiinti, acestia facand parte dintr-un grup de sfinti militari apreciati in lumea moldo-valaha. O parte din acestia au fost pictati la cererea lui Stefan cel Mare in biserica unde se odihneste.

Apropo, stiati ca frica era considerata pacat de moarte in trecut, motiv pt care canonul era pe masura ? Acum , in mileniul 3, acest pacat a disparut din canoanele bisericesti ! A disparut pt ca frica a invins credinta !

Eu nu am auzit niciodata de un asa crestinism, lesinat. Stiu crestinul care face tot ce poate sa lupte cu sine, sa duca razboiul nevazut. Sfintii militari au fost neinfricati si au luptat pentru tara lor, pentru a apara tinutul lor si credinta crestina, trebuie apreciati pentru talantul pe care l-au avut.
Mie imi plac foarte mult acei sfinti, printre care si militari, care si-au dat viata in martiriu iertandu-i pe cei care i-au prigonit. Iar aici amintesc pe Sfantul Andrei Stratilat.
Cati dintre noi putem spune in ultima clipa a vietii noastre "Fii binecuvantat frate, caci tu nu mi-ai facut nimic. Te iert, iar tu in fata Domnului nu ai nimic impotriva mea lucrat."? Mare e acela in fata lui Hristos!