Va rog, nu inteleg de ce...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de anonima17

Poate ca o femeie in pantaloni se roaga cu mai multa iubire catre Dumnezeu decat o femeie in fusta care se aseamana fariseilor, de ce nu i-ar primi Dumnezeu si ei rugaciunea?

Da..."poate!..." Poate am citit multe povesti cu ursi prietenosi, dar cine se incumeta sa doarma in acelasi barlog?... Presupunerea ta e lipsita oarecum de sens. Cel ce a ajuns la acel nivel de rugaciune, nu-si mai ingaduie sa intre in biserica decat intr-o anumita tinuta, fiindca Dumnezeu l-a inteleptit de multa vreme in acest sens. Nu avansa comparatia cu fariseul, fiindca se pare ca inca nu deslusesti anumite lucruri elementare. Fariseul CREDE!!! El e acolo in biserica permanent, da zeciuiala, tine post... El ESTE in oile de-a dreapta, dar e tulburat de trufie, si de aceea se intoarce acasa mai putin folosit decat cel ce se smereste cu adevarat. Bineinteles, binecuvantarea de la preot, o primeste si unul si celalalt, atat timp cat s-au ostenit sa paticipe la slujba!

În prealabil postat de anonima17

De ce este atat de important ca tinuta femeii sa fie cu fusta si capul acoperit?
Daca corpul ei este acoperit incat sa nu incite sau sa atraga privirile...
Poate ca o femeie in pantaloni se roaga cu mai multa iubire catre Dumnezeu decat o femeie in fusta care se aseamana fariseilor, de ce nu i-ar primi Dumnezeu si ei rugaciunea?
Sa nu ma intelegeti gresit, mie personal imi plac mai mult fustele, nu am mai purtat blugi de saptamani intregi, dar vreau sa inteleg aceste lucruri...
Si spre exemplu, eu daca imi pun batic simt ca lumea se uita la mine si se sminteste intr-un fel...ma simt de parca as transmite lumii mesajul "ia uite ce crestina sunt eu", asta in contextul in care femeile nu prea isi mai acopera capul in biserici. Parca mai mult ies in evidenta decat sa ma smeresc...

Baticul este un semn al smereniei si un mod de a imita tinuta Maicii Domnului. Femeia poarta capul acoperit in semn de smerenie fata de ingerii care-i duc rugaciunile spre cer. In legatura cu pantalonii, de asemenea exista interdictii. Femeia care poarta pantaloni mulati si i se vad coapsele e evaluata din ochi de catre barbatii care vor sa se roage in biserica, asadar sminteste.

Bine este ca femeia sa imite tinuta Maicii Domnului si sa nu caute sa fie mai presus decat ea. Acum e adevarat ca nu barba il face pe filozof. Atunci cand femeia cauta sa impresioneze ca sa para evlavioasa doar prin vesminte e vai de capul ei,caci se aseamana cu fariseii fatarnici.

Totusi,e bine sa tindem sa facem voia lui Dumnezeu si cu vorba si cu fapta. Poate ca la inceput, purtatul baticului si al fustei e perceput ca o nevointa care ar putea starni ravna pentru o viata cat mai apropiata de Hristos. E bine sa avem curajul de afi crestini autentici. Daca nu putem fi, macar sa ne para rau, nu sa cautam indreptatiri.

[gpalama]

În prealabil postat de anonima17

De ce este atat de important ca tinuta femeii sa fie cu fusta si capul acoperit?
Daca corpul ei este acoperit incat sa nu incite sau sa atraga privirile...
Poate ca o femeie in pantaloni se roaga cu mai multa iubire catre Dumnezeu decat o femeie in fusta care se aseamana fariseilor, de ce nu i-ar primi Dumnezeu si ei rugaciunea?
Sa nu ma intelegeti gresit, mie personal imi plac mai mult fustele, nu am mai purtat blugi de saptamani intregi, dar vreau sa inteleg aceste lucruri...
Si spre exemplu, eu daca imi pun batic simt ca lumea se uita la mine si se sminteste intr-un fel...ma simt de parca as transmite lumii mesajul "ia uite ce crestina sunt eu", asta in contextul in care femeile nu prea isi mai acopera capul in biserici. Parca mai mult ies in evidenta decat sa ma smeresc...

Cu siguranta ca sunt multe argumente in spatele deciziei de a avea o anumita tinuta in Biserica.

In primul rand este vorba despre tinuta crestinului care trebuie sa fie cuviincioasa in permanenta dar mai ales in comunitate. Iar apoi este vorba si de o argumentul momentului - este Liturghie, in care lumea trebuie sa fie atenta la slujba si nu la femeia frumoasa de langa el.

Mintea oamenilor trebuie sa fie la slujba si nu la frumusetea lumii, oricare ar fi ea.

Sunt foarte multe femei DEOSEBIT DE FRUMOASE. Care au si o fata foarte frumoasa dar si un corp deosebit de frumos. Daca o astfel de femeie intra in Biserica, ii va tulbura cu siguranta pe toti.

De la preot, care este si el om, si care daca vede o femeie frumoasa (rapitor de frumoasa) va fi si el uimit de frumusetea ei, pana la ultimul mirean, care cu siguranta ca toata slujba se va uita la ... femeia frumoasa.

Cum ar trebui sa gandesti tu?
Bunacuviinta, sa nu smintesti si sa nu tulburi pe altii.
Ai o constiinta care iti va zice daca gresesti sau nu.

[Mihnea Dragomir]

Zilele acestea am privit mai multe fotografii cu cosmonauti. Am remarcat costumele lor foarte grele si care trebuie sa fie si foarte incomode. Un fel de combinezoane ermetice. Par mai complicate decat costumele din neopren ale scafandrilor. Fara indoiala, trebuie mult antrenament ca sa te poti misca cu lejeritate invesmantat in costum de cosmonaut. Eu, de exemplu, daca m-as imbraca astfel, m-as pravali indata. M-as impiedica singur, inainte chiar de a urca in aeronava. Pe de alta parte, ma gandesc ca aceste costume trebuie sa aiba un rost. Pesemne ca ele servesc ca sa-i protejeze pe cosmonauti in calatoria lor. Banuiesc ca ele sunt facute ca sa-i protejeze atat de eventuale lovituri in timpul calatoriei lor, cat mai ales de tot felul de campuri invizibile, despre care am auzit vorbindu-se. Nepricepandu-ma bine, eu nu cunosc cu certitudine ce rol au exact, dar sunt sigur ca au unul si nici nu mi-ar trece prin cap, daca as fi cosmonaut, sa nu mi le pun. Cel putin daca cei care m-ar antrena pentru activitatea de cosmonaut mi-ar spune ca e important sa mi le pun, ca fara ele as fi expus si as putea sa-mi ratez misiunea, atunci mi le-as pune. De fapt, nici unui cosmonaut nu i-ar trece prin cap sa se urce in astronava fara costumul de cosmonaut. Nu-mi imaginez un Gagarin sau un Aldrin in sort si in slapi. La randul lor, si cosmonautele (avem cazuri) si-ar pune costumul si nu s-ar gandi sa mearga in misiune in minijup.

Dar, daca astronava noastra ar merge nu doar in jurul Pamantului, ci mult mai sus, mai sus chiar de stele ? Daca ar merge mai sus chiar de ingeri, mai sus si de Sfanta Fecioara, daca am fi intr-o misiune care ar merge pana la Dumnezeu ? Fiindca, in fond, ce altceva este Sfanta Liturghie, decat o ascensiune pana la Dumnezeu ?

Atunci, cu atat mai mult nu ar trebui sa ne lasam costumele acasa. Sa nu uitam ca ne pot proteja in misiunea noastra de niste lovituri foarte vizibile, dar si, poate, de niste forte pe care nici nu le putem vedea.

[sophia]

Eu, ca de obicei, sunt impotriva extremelor.
Vad dreptate si colo si colo.
Ceea ce vreau sa spun:
Nu numai in haine si basma se afla credinta.
Ea se afla (sau asa ar trebui) in suflet si in gand.
Exista oameni frumosi la suflet si la chip care pot atrage oricum,
chiar daca se infasoara.
Pot sa te atraga si trasaturi de preoti, sau de maica. Si ei sunt Slava Domnului imbracati cum se cuvine.
Si da, oamenii (daca nu se in franeaza) pot sa-si imagineze si ce este pe sub haine. E pacatul lor nu al celor care se imbraca.
In biserica trebuie sa te concentrezi pe rugaciunea ta si "convorbirea" cu Iisus si nu sa te uiti cum e imbracat unul si altul si cum arata.
Si fiecare trebuie sa fie smerit si in coltul sau.
Poti sa fii imbracat cuviincios si sa faci alte lucruri nepotrivite in biserica.
Hainele nu sunt o garantie!!!


Dar sigur ca trebuie sa fim imbracati cuviincios si smerit si nu provocator.
Si mai ales nu trebuie sa judecam. Nu stim ce este in fiecare din noi.
Sa ne vedem de treaba noastra.

Din pacate exista tot mai multe dezbinari in biserica (printre oameni) si stie Dumnezeu, nu de la haine.

Repet, trebuie sa ne imbracam cuviincios, dar sa nu cadem in extreme si sa punem etichete (si judecati) aiurea.

Si "oaie cugetatoare" tu ai fost in alte tari sa vezi cum e, sau ai citat de undeva listele alea? Iti spun eu, ca nu e chiar asa. Exista goana dupa bani peste tot, exista egoism, exista discriminare pana la loc comanda.
Omul nu mai inseamna nimic...Banul conteaza.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de sophia

Si "oaie cugetatoare" tu ai fost in alte tari sa vezi cum e, sau ai citat de undeva listele alea? Iti spun eu, ca nu e chiar asa. Exista goana dupa bani peste tot, exista egoism, exista discriminare pana la loc comanda.
Omul nu mai inseamna nimic...Banul conteaza.

Tu te referi la romanii din strainatate sau la riverani ?

[stoicadorina]

În prealabil postat de anonima17

De ce este atat de important ca tinuta femeii sa fie cu fusta si capul acoperit?
Daca corpul ei este acoperit incat sa nu incite sau sa atraga privirile...
Poate ca o femeie in pantaloni se roaga cu mai multa iubire catre Dumnezeu decat o femeie in fusta care se aseamana fariseilor, de ce nu i-ar primi Dumnezeu si ei rugaciunea?
Sa nu ma intelegeti gresit, mie personal imi plac mai mult fustele, nu am mai purtat blugi de saptamani intregi, dar vreau sa inteleg aceste lucruri...
Si spre exemplu, eu daca imi pun batic simt ca lumea se uita la mine si se sminteste intr-un fel...ma simt de parca as transmite lumii mesajul "ia uite ce crestina sunt eu", asta in contextul in care femeile nu prea isi mai acopera capul in biserici. Parca mai mult ies in evidenta decat sa ma smeresc...

Raspunsul e foarte simplu. In biserica ortodoxa femeia are drept model pe Maica Domnului (si pe femeile sfinte) care poarta imbracaminte larga nedecoltata, lunga capul e complet acoperit, si nu i se vade decat fata care nu este vopsita si mainile cu unghii nedate cu oja
Si totusi e nespus de frumoasa!

[Demetrius]

În prealabil postat de anonima17

De ce este atat de important ca tinuta femeii sa fie cu fusta si capul acoperit?
Daca corpul ei este acoperit incat sa nu incite sau sa atraga privirile...
Poate ca o femeie in pantaloni se roaga cu mai multa iubire catre Dumnezeu decat o femeie in fusta care se aseamana fariseilor, de ce nu i-ar primi Dumnezeu si ei rugaciunea?
Sa nu ma intelegeti gresit, mie personal imi plac mai mult fustele, nu am mai purtat blugi de saptamani intregi, dar vreau sa inteleg aceste lucruri...
Si spre exemplu, eu daca imi pun batic simt ca lumea se uita la mine si se sminteste intr-un fel...ma simt de parca as transmite lumii mesajul "ia uite ce crestina sunt eu", asta in contextul in care femeile nu prea isi mai acopera capul in biserici. Parca mai mult ies in evidenta decat sa ma smeresc...

Faptul ca tu vrei sa intelegi aspecte ce tin de randuiala dovedeste ca nu cunosti randuiala, sau ca nu vrei s-o accepti; asta explica de ce observ putin orgoliu in cuvintele mesajului tau.

Tocmai faptul ca tie ti se pare ca normala o tinuta lejera(adica fara restrictii) chiar si la biserica, demonstreaza ca nu-ti impui niste restrictii pentru ca nu accepti o autoritate in afara de tine, careia sa te supui, nu "intelegi" smerenia pentru ca nu vrei s-o aplici.

Necuratul iti strecoara in cuget ideea ca baticul te scoate in evidenta mai mult din "smerenia" ta cea neverificata si nedovedita si neasumata.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Demetrius

Faptul ca tu vrei sa intelegi aspecte ce tin de randuiala dovedeste ca nu cunosti randuiala, sau ca nu vrei s-o accepti; asta explica de ce observ putin orgoliu in cuvintele mesajului tau.

Tocmai faptul ca tie ti se pare ca normala o tinuta lejera(adica fara restrictii) chiar si la biserica, demonstreaza ca nu-ti impui niste restrictii pentru ca nu accepti o autoritate in afara de tine, careia sa te supui, nu "intelegi" smerenia pentru ca nu vrei s-o aplici.

Necuratul iti strecoara in cuget ideea ca baticul te scoate in evidenta mai mult din "smerenia" ta cea neverificata si nedovedita si neasumata.

Un pic cam cruda sesizarea ta, dar din pacate adevarata!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de anonima17

Si spre exemplu, eu daca imi pun batic simt ca lumea se uita la mine si se sminteste intr-un fel...ma simt de parca as transmite lumii mesajul "ia uite ce crestina sunt eu", asta in contextul in care femeile nu prea isi mai acopera capul in biserici. Parca mai mult ies in evidenta decat sa ma smeresc...

Da, contextul/situaţia pot însemna mult în viaţa noastră.
Depindem în mod firesc de oamenii între care trăim. Ne influenţăm unii pe alţii.
Când ne aflăm într-o situaţie colectivă, mintea noastră funcţionează diferit decât atunci când suntem singuri. (De aceea s-a şi dezvoltat în ştiinţele sociale o ramură numită psihologie socială.)
Printre altele, e cunoscut că apartenenţa la un grup exercită o presiune asupra individului în sensul conformării lui la regulile, conduitele, cultura grupului. Riscul de a nu te conforma e resimţit negativ ca pe o ameninţare de a fi exclus din grup. Cui nu i se strânge inima în faţa unei astfel de ameninţări, care bate direct în trebuinţele noastre de afiliere?...
Şi totuşi unii oameni au depăşit "tirania" trebuinţei de afiliere prin trăirea şi cultivarea unor trebuinţe mai înalte. De pildă prin nevoia de autorealizare (care, în înţelesul ei autentic, nestâlcit de prejudecata comună, înseamnă o împlinire a potenţialului, o cultivare şi înmulţire a "talanţilor" în sensul pus de Dumnezeu în om).

Cât priveşte comunitatea credincioşilor, putem sesiza câteva deosebiri: una e să fii fără batic la o slujbă într-o mânăstire de călugări, alta într-o mânăstire de maici, alta într-o biserică de ţară, alta la oraş etc. Intră în joc nivelul duhovnicesc al credincioşilor, tradiţiile/obiceiurile locale etc.

Însă a mă teme că par în ochii altora "demonstrativ", făţarnic etc. atunci când îmi acopăr cuviincios capul cu un batic la intrarea în biserică, poate fi începutul pentru a mă teme, într-o bună zi, că:
- merg la slujbă
- îmi fac semnul crucii
- fac mătănii
- sărut icoanele
- îmi botez copiii
- îmi îngrop şi îmi cinstesc morţii
- îmi mărturisesc însuşirea de creştin ş.a.m.d.

E de avut în vedere, cred, mereu un echilibru între individ şi comunitatea din care face parte. O discrepanţă prea mare între un membru al comunităţii şi ceilalţi declanşează un conflict care va avea, mai devreme sau mai târziu, una din următoarele consecinţe:
a) neobişnuitul va fi asimilat la obişnuit, norma grupului se va impune ("las că-l dăm noi pe brazdă!");
b) grupul se acomodează sub influenţa noului venit (lucru rar şi dificil), exemplul cel mai bun aici fiind al preoţilor nou-veniţi în parohie care, cu răbdare şi tact reuşesc în timp să corijeze unele tradiţii locale (cum ar fi de pildă cele legate de aducerea păsărilor în biserică...);
c) comunitatea se va obişnui treptat cu "ciudăţeniile" deviantului de la normă;
d) deviantul va fi eliminat sau constrâns să se autoelimine.

În orice caz, teama că atunci când eu păstrez învăţătura Bisericii şi a Sfintei Tradiţii risc să îi smintesc pe alţii, e de alungat. Cel care nu ţine rânduială sau care nu are bunul simţ să facă tot ce se cuvine în lăcaşul de cult, e deja un pic (sau de tot) smintit. Nu la sminteala lui să ne gândim, ci la sminteala noastră care ne va cuprinde dacă îi urmăm traiectoria descendentă a concesiilor şi abaterilor.