Carui Sfant i-ai multumi ?

[pisi]

Maicii Domnului Sf Nicolaie Sf Nectarie Sf Ioan Rusu Sf Iacov Sf Ioan Botezatorul Sf Spiridon Sf Antonie cel Mare si Sf David si celor care m-au ajutat cu rugacinile lor dar pe care eu inca nu-i cunosc!

[sofiaiuga]

IN PRIMUL RIND Maicii Domnului ,APOI SF Ioan Botezatorul si sf.ap . ANDREI SI NU IN ULTIMUL RIND SF.ARSENIE BOCA.,DAR SI SF,IOSIF CEL NOU DE LA PARTOS ,SF NICOLAE.

[cristiboss56]

O , Doamne la toti m-as ruga ! Sfintii carora le citesc din Acatiste, cate un Condac si un Icos, zilnic sunt : Sfantul Stefan, Sfantul Nicolae, Sfantul Pantelimon, Sfantul Mercurie, Sfantul Dimitrie Izv. de Mir, Sfantul Nectarie, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfantul Mina, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, Sfanta Parascheva. Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, ocupa un loc aparte intru toti si toate ( Psaltira, Paraclisele, Acatistele, find o adevarata alifie si pansament pentru suflet) .Un loc aparte, inconfundabil, ce imens m-a ajutat, este PSALTIRA Proorocului si Imparatului David .

[philalex]

Tuturor sfintilor le multumesc si Maicii Domnului....ma rog la Icoanei in fiece duminica....multumesc si preotului Popescu, un adevarat pedagog, psiholog si pot spune un adevarat tata.....un om cu har deosebit....care ma ajuta cand ma pierd...apostolul Filip il am in suflet, intrucat ii port numele...

[Thheo]

Ii multumesc din suflet Maicii Domnului si Sfintei Parascheva , m-au ajutat sa-mi implinesc o dorinta...aceea de a avea inca un copil...."sufletelul meu mic"care a venit pe lume acum 1an si ceva, mai vreau sa multumesc si ptr ca toata familia imi este sanatoasa;mai doresc sa-i multumesc si Sfintului Spiridon ptr linistea ce mi-o da in suflet ori de cite ori ai citesc acatistul...

În prealabil postat de podolski_2

Carui Sfant i-ati multumi daca a-ti avea ocazia pt binele facut voua direct?

multi sfinti imi sunt dragi, dar Maica Domnului am simtit efectiv cum m-a scos dintr-un impas f. grav. si Sf. Paracheva, a carei atingere binefacatoare nu cred ca am sa o uit vreodata. Sa ne dea Dumnezeu zile multe, inima curata si minte luminata sa le multumim sfintilor sai pentru tot ajutorul si purtarea de grija! Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirelat

multi sfinti imi sunt dragi, dar Maica Domnului am simtit efectiv cum m-a scos dintr-un impas f. grav. si Sf. Paracheva, a carei atingere binefacatoare nu cred ca am sa o uit vreodata. Sa ne dea Dumnezeu zile multe, inima curata si minte luminata sa le multumim sfintilor sai pentru tot ajutorul si purtarea de grija! Doamne ajuta!

Asa este Mirela, inima curata si minte luminata, ca zilele cate or fi, numai Bunul Dumnezeu stie, si pana la urma ele, zilele, au in sfarsit. Depinde numai si numai de noi cum ne prinde acest sfarsit. Draga Podorskî, Psaltira are ceva unic, aparte in ea. Duhul Sfant, se simte in fiece Psalm si de cate ori o citesc, descopar ceva nou. Pot sa o citesc si sa o recitesc de N ori, mereu ea se destainuie altfel, totul este sa o citim cu inima curata si mintea luminata, clara, netulburata, asa cum bine spunea sora noastra Mirela.

În prealabil postat de cristiboss56

Asa este Mirela, inima curata si minte luminata, ca zilele cate or fi, numai Bunul Dumnezeu stie, ...

da, cristi, vroiam sa zic sa avem zile sa multumim pentru tot ceea ce primim, ca de multe ori trec zilele fara sa ne amintim de asta, din pacate.

[allexy75]

sf.ioan botezatorul

[silverstar]

[COLOR=green]Am o dragoste deosebita fata de Sf Nicolae care, in doua randuri, mi-a aratat care-i sunt puterile. [/COLOR]
[COLOR=green]Iata ce mi s-a intamplat.[/COLOR]

[COLOR=green]Să nu furi[/COLOR]

[COLOR=green]A opta poruncă a decalogului spune: să nu furi…[/COLOR]
[COLOR=green]Întotdeauna am detestat furtul şi minciuna.[/COLOR]
[COLOR=green]************************************************** ** [/COLOR]
[COLOR=green]Şi totuşi, era să se întâmple…[/COLOR]
[COLOR=green]Cred că trecuse de 5 dimineaţa când am adormit din nou. Eram în vacanţa de iarnă şi puteam dormi fără grijă până târziu. [/COLOR]
[COLOR=green]Am avut un vis. [/COLOR]
[COLOR=green]Se făcea că sunt din nou studentă şi mă aflam în faţa căminului în care locuisem în perioada studenţiei. La toate ferestrele, mă refer la cele de la etaj, erau grătare pe care, de obicei, noi, studenţii ţineam iarna mâncarea la rece, pentru că pe atunci, nu aveam frigidere în cameră. [/COLOR]
[COLOR=green]În visul meu erau grătare şi la camerele de la parter. M-am apropiat încet de un grătar aflat la o cameră de la parter, am privit în interior şi am văzut o mulţime de tacâmuri, frumos lucrate şi strălucitoare. Am hotărât că aveam nevoie de ele. Hoţeşte, am privit în jur, nu era nimeni să mă vadă, şi iute am băgat mâna să iau, să fur cât cuprinde… [/COLOR]
[COLOR=green]Când am scos mâna, în loc de tacâmurile la care râvnisem cu lăcomie, aveam icoana Sfântului Nicolae… M-am speriat, am tresărit în somn, am murmurat un „ Iartă-mă” sau „ Nu mai fac niciodată”, nu-mi amintesc exact ce-am spus, am pus icoana de unde am luat-o şi imediat m-am trezit din somn. Tremuram, eram speriată, îmi era frică şi ruşine, o transpiraţie rece îmi cuprinsese tot corpul… Am aprins candela, am aprins o lumânare şi m-am rugat plângând pentru iertarea păcatelor.[/COLOR]
[COLOR=green]Nu am povestit nimănui acest vis niciodată. După vacanţă, la şcoală, i-am întrebat pe colegii mei dacă există în oraş o biserică numită „Sfântul Nicolae”. Colegii m-au privit cu mirare şi mi-au spus că biserica din spatele şcolii se numeşte „Sfântul Nicolae”. Intrasem o dată sau de două ori în biserica aceea, dar niciodată n-am ştiut cum se numeşte… [/COLOR]
[COLOR=green]Am hotărât să merg la biserică, s-o văd cu atenţie, să ascult slujba… Şi m-am dus la zi de sărbătoare. Am intrat în curte şi, în timp ce mă îndreptam spre intrare, am simţit că trebuie să mă uit sus, la icoana de deasupra uşii de la intrarea în biserică. [/COLOR]
[COLOR=green]De necrezut! Era icoana Sfântului Nicolae pe care, in miniatura, eu o avusesem în mână în vis, icoana pe care nu scria nici un nume, dar despre care am ştiut, prin putere divină, a cui este. [/COLOR]

[COLOR=green]I-am vorbit Sfântului Nicolae…[/COLOR]

[COLOR=green]Mama mea a fost şi încă este o femeie puternică, sănătoasă care a muncit mult în viaţă, şi la fabrică şi acasă ca să ne crească pe noi, copiii. [/COLOR]
[COLOR=green]Boala când vine nu întreabă şi nici nu alege. Vine, atât. [/COLOR]
[COLOR=green]Am fost anunţată că mama e grav bolnavă la spital, la chirurgie. Am mers şi-am vorbit cu medicul care o internase. Mi-a spus că are pietre la fiere şi că trebuie urgent operată, dar mai grav era, şi se aştepta confirmarea de laborator, o pancreatită. Sincer, nu ştiam că este o boală atât de gravă din care foarte puţini bolnavi scapă cu viaţă şi reacţia mea n-a fost una de disperare. Ulterior, după ce m-am informat, aveam să aflu amănunte despre această cumplită boală… [/COLOR]
[COLOR=green]După prima operaţie, medicii i-au dat o şansă mică, infimă. După a doua operaţie, la distanţă, în timp, de aproape o lună, ni s-a spus să ne rugăm pentru ea şi să gândim pozitiv… Atât. Pentru medici mama era deja un pacient pierdut. [/COLOR]
[COLOR=green]În tot acest timp, am simţit toate durerile mamei, ştiam când îi era foarte rău, când avea febră şi era agitată… Dormeam bine şi liniştit când şi ea, acolo, la spital, avea o stare mai bună. [/COLOR]
[COLOR=green]Mă mutasem de curând în casă şi încă nu apucasem să aranjez fiecare lucru la locul lui. Pe masa din bucătărie aveam o candelă cu icoana Sfântului Nicolae. Seara, după ce ajungeam acasă, aprindeam candela şi mă rugam pentru mama, pentru viaţa şi sănătatea ei. Stăteam ore întregi şi priveam chipul Sfântului şi-i vorbeam, îl rugam să-i mai dea mamei zile să trăiască şi să se bucure de lucrurile pe care le-a dorit toată viaţa dar numai acum, la bătrâneţe, le-a primit… Plângeam, mă rugam şi îi vorbeam, ca unui frate, ca unui prieten, ca unei fiinţe bune şi dragi pe care o simţeam aproape de sufletul meu… Ştiam că Sfântul mă ascultă şi credeam cu toată fiinţa că ceea ce cer se va împlini. Cu cât mamei îi era mai rău, cu atât rugile mele erau mai puternice, mai insistente.[/COLOR]
[COLOR=green]Şi minunea s-a întâmplat. După două luni de spitalizare şi două operaţii grele, cu şanse minime de scăpare, mama a început, spre mirarea medicilor, să dea semne de vindecare. A ieşit din spital pe propriile-i picioare şi acasă, încet, încet şi-a revenit. [/COLOR]
[COLOR=green]Eu însămi i-am auzit pe medici spunând că numai o minune i-a salvat viaţa mamei. [/COLOR]
[COLOR=green]Da, numai o minune, făcută de Sfântul Nicolae care mi-a primit şi mi-a ascultat rugăciunile. [/COLOR]