De ce e pacat?

[adrian010155]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Wow, Costele! Ce zici tu? Cum sa nu privesc cu pofta la un strudel cu branza - imi place la nebunie! sau la un barbat manierat?!... [/COLOR]

[COLOR=green]Nu iau in discutie gandurile negative. Sa nu fie la nimeni!...[/COLOR]

[COLOR=green]Mos Craciun... Cred ca de aici mi s-a tras banarea... Nu mai stiu, dar m-a deranjat cumplit. [/COLOR]

[COLOR=green]Mi-e greu si nici nu am timp sa caut subiectele. Unele dintre ele sunt mai vechi de un an...[/COLOR]

Draga Silvestar, daca mi te-ai adresat mie, te asigur ca nu ma cheama Costel

[ory]

Ce m-ai facut sa rad cu strudelul cu mere.Numai ca mie nu-mi place..."deci,nu fac pacat!"
Cat de naivi suntem,cat de cuminti suntem!,si ne batem atata capul cu nimicuri care mai de care imbracate in pacate inventate.
Intr-o zi mergeam pe faleza,singura si ma reculegeam,asa dupa zile furtunoase cu copii mici.Inaintea mea veneu doi tineri,vorbeau,gesticulau si radeau.Erau atat de fericiti si de frumosi,si asta doar pentru ca erau impreuna,ca-si impartaseau opiniile si bucuriile.In realitate erau doi oameni cu un anumit grad de handicap fizic,aratau "hidos",ar spune superficialul,dar mie mi s-au parut atat de frumosi!Si stiti de ce?Pentru ca radeau,pentru ca-si permiteau sa fie fericiti,dar mai ale,pentru ca nu erau singuri.
Oameni buni,de ce ne incretim fruntile cu atatea nimicuri?Ne-am saturat a dezvolta adevarata desavarsire,incat am ajuns sa ne legam si de lucrurile atat de firesti si de frumoase date pamantenilor!?
Nu este pacat sa poftesti la strudel!,este pacat sa lasi un copil sa traiasca in canalizare impreuna cu sobolanii,doar pentru ca tie nu-ti ajung cartierele de vile pe care le construiesti...si de care,oricum se alege praful intr-o buna zi.

[ory]

Aaa!Pardon,era vorba de strudel cu branza,de unde o-i fi scos eu merele!
Cu branza imi place,asa putin,dar sa fie sarata!
Anyway!Pofta buna,Silverstar.
Apropos,daca doriti va dau retete bune,de post.

[vsovi]

În prealabil postat de ory

Ce m-ai facut sa rad cu strudelul cu mere.Numai ca mie nu-mi place..."deci,nu fac pacat!"
Cat de naivi suntem,cat de cuminti suntem!,si ne batem atata capul cu nimicuri care mai de care imbracate in pacate inventate.
Intr-o zi mergeam pe faleza,singura si ma reculegeam,asa dupa zile furtunoase cu copii mici.Inaintea mea veneu doi tineri,vorbeau,gesticulau si radeau.Erau atat de fericiti si de frumosi,si asta doar pentru ca erau impreuna,ca-si impartaseau opiniile si bucuriile.In realitate erau doi oameni cu un anumit grad de handicap fizic,aratau "hidos",ar spune superficialul,dar mie mi s-au parut atat de frumosi!Si stiti de ce?Pentru ca radeau,pentru ca-si permiteau sa fie fericiti,dar mai ale,pentru ca nu erau singuri.
Oameni buni,de ce ne incretim fruntile cu atatea nimicuri?Ne-am saturat a dezvolta adevarata desavarsire,incat am ajuns sa ne legam si de lucrurile atat de firesti si de frumoase date pamantenilor!?
Nu este pacat sa poftesti la strudel!,este pacat sa lasi un copil sa traiasca in canalizare impreuna cu sobolanii,doar pentru ca tie nu-ti ajung cartierele de vile pe care le construiesti...si de care,oricum se alege praful intr-o buna zi.

poi daca te gandeshti de unde a pornit strada aia plina de vile, sau cartierul, ajungi, ajutat de Hristos, sa-tzi dai seama ca de la shtrudel a pornit, ca era cu mere shi merele din pom shi pomul era ala oprit.... iar sharpele a dat liber ca cica a auzit el undeva ca Dumnezeu n-a fost serios cand le-a spus sa nu manance ci ca-Shi radea de ei, ca defapt ei cica n-o sa moara ci Dumnezeu, din pizma shi invidie nu a dorit sa fie shi ei ca Dumnezeu... s-au ispitit, au ras shi ei ca shi-au dat seama ca sharpele nu mintzea shi au papat. S-au distrat, shi apoi i-a strigat Dumnezeu. S-au ascuns fiindca se vazusera goi... poi nu-i facuse ca Dumnezeu? ii facuse ca pe Dumnezeu dar ei nu pricepusera ci au crezut ca inca nu-i facusera ca pe Dumneze... asha ca au dorit sa fie ca Dumnezeu, dar erau deja facutzi, dar sharpele n-a crezut shi atunci a dorit sa-i faca asha cum era el, un mancacios de mere, dar nu direct ci cu gura altuia, ca credea el ca nu se pune ca pacat in contul lui, shi astfel a patzit-o shi sharpele shi Adam shi Eva, caci de atunci s-au tarat pe pamant de colo colo cautand vre-o vila in care sa se odihneasca dar n-au mai gasit, shi nici canalele n-o sa-i primeasca shi pana shi shobolanii o sa rada de ei...

de la ce... de la "taci shi-nghite" sau de la "tzine shi taci din gura" sau "manaca shi nu mai comenta" cum te invatza cate un barosan dandu-tzi shi tzie o feliutza de cashcaval.... dar e din ala cu gauri, shi una din alea se pune in inima ta shi o sa te trezeshti gol, cum s-a trezit Adam... sarmanul, dar abea dupa ce a pierdut tot Raiul... shi plangea atuncea... dar era prea tarziu.... shi asta fiindca nu au curatzit merele alea din pom, ci de pofta le-au mancat imediat, ca pana le-ar fi curatzit poate le venea in minte ca nu e bine ce fac fiindca doar ei sunt deja ca... ei erau, noi nu mai suntem, dar iata ca noi ne credem ca suntem shi ei se credeau ca nu sunt ca Dumnezeu.... cum ne-a dat peste cap toata patzania asta... shi atunci itzi mai vine sa mananci mere sau sa razi? ma-ndoiesc. Shi problema e daca te apuci sa razi de cine nu e voie? Ca Dumnezeu ne-a dat de cine sa radem: de hipopotami sau de gasculitze, dar noi vrem sa radem de nenea dar cum anume? poi facand pacate radem de nenea... shi uite asha "radetzi voi, radetzi voi, prieteni mei din bizantz, dar bicicleta shade-n shantz shi n-are nici lantz"

deci vezi dumneata ory draga cat e de complicat sa priveshti la doi porumbei veseli? ca imediat itzi vine sa faci un shtrudel shi de la shtrudel ajungi la cartierul cu vile. Ca doar mintea merge.... numai unde nu trebuie merge sarmana minte... shi apoi daca mai apare un pizmash sa te ajute... atunci itzi potzi da seama cum te potzi incurca.... bine ar fi sa ai pe cineva care sa se roage pentru tine... ca altfel nu mai scapi.

e doar un mar, asha ca un dovleac zambitor shi e gol... shi de acolo toata moda asta cu iubirea goliciunilor... ce placere? sa vezi piele... ce pofta? ce placere? o fi ramas undeva inscris in ochiul tau pofta aia de mar.

[costel]

Nu vad un pacat in a rade. Rasul devine un pacat pentru mine atunci cand cineva devine obiect de batjocura. Din cate stiu sensul originar al expresiei "Imi bat joc" sta, se pare, in legatura cu jocul. Imi bat joc a insemnat la inceput: ma amuz putin pe socoteala celuilalt. Dar astazi celalalt e luat in deradere, e lipsit de adevarata lui valoare si cinste. Se rade de el, fara a-l cunoaste cu adevarat. In acest sens rasul duce la pacat.

Sa nu privesti - pai psalmistul ne indeamna la a privi: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu, iar facerea mainilor Lui o vesteste taria". Dar privind lumea, oare vedem aceste lucruri?

Sa nu gandesti - la fel, Scriptura ne spune "celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada", deci, ar trebui sa fiu activ si prin gandire. Dar nepunand in gand si gandul la Dumnezeu, ma indrept spre moarte.

Si as putea continua. Deci, "silverstar" sunt persoane cu diverse sisteme de valori. Eu unul cred in Dumnezeu, iar credinta in El nu-mi anuleaza nici zabetul, nici imaginatia, nici gandirea ... ci doar imi aduce lumina in ele.

[ortodox4life]

Despre ras,din cartea Sfantului Iustin Popovici"Caprioara din raiul pierdut,marturisire":

"Fiinta mea e inundata de e o forta magnetica a tristetii.Si tot ce este trist in lumea aceasta ea atrage irezistibil si aseaza in inima mea.De aceea sunt mai trista decat toate fapturile.Si am lacrimi pentru durerea fiecaruia.Nu radaeti de mine,o,voi cei care zambiti!Eu sunt uluita sa aflu ca in aceasta lume trista sunt fiinte care rad!O,dar blestemat si prea blestemat:sa razi in lumea in care fierbe tristetea,clocoteste durerea,bantuieste moartea!Ce dar de osanditi!...Din pricina tristetii eu nu rad niciodata.Cum as putea sa rad cand sunteti atat de grosolani si de cruzi,voi cei care zambiti!Cand sunteti atat de rai si de urati din pricina rautatii.Caci doar uratatea urateste frumusetea fapturilor pamantesti si ceresti".

Dragii mei,una este sa zambesti cand traiesti o stare de bucurie si alta sa razi la glume sau de altii,cum spunea Costel.Hristos nu a ras niciodata,a zambit dar nu a ras.Vedea in fata Lui pacatele intregii omeniri,cum sa rada?Sfintii Parinti nu radeau,pentru ca isi vedeau pacatele care nu ii lasa sa rada,plangeau des,si cereau de la Dumnezeu necontenit darul lacrimilor pentru a-si plange pacatele.Pentru ce e bine sa razi?Ca te relaxezi?Daca oamenii si-ar vedea propiile pacate nu ar mai rade deloc,ba din contra ar plange mereu si ar cere necontenit iertare la Domnul.Stiu ca e greu sa nu razi dar e bine sa stim ca e pacat si sa-l spovedim.


Sa nu privesti:da sa nu privesti cu patima,te poti uita la o femeie pt ca e frumoasa si sa zici,slava Tie Doamne ca ai creat asemenea fiinta asa de frumoasa,sau sa te uiti la aceeasi femeie si sa pacatuiesti cu ea in gand.Sau poti privi la un lucru ce apartine unei persoane si sa te bucuri pentru ea sau sa privesti acelasi lucru si sa-l doresti(poftesti)in inima ta.Si Adam si Eva,daca doar se uitau la fructul oprit nu pacatuiau,dar din pofta au gustat si au cazut.E bine sa privesti dar nepatimas,adica cu ganduri curate si fara sa pacatuiesti.


Sa nu gandesti:sa nu gandesti patimas,mintea a fost data de Dumnezeu sa cugetam la El ziua si noaptea si la creatia din jurul nostru,vazand frumusetile naturii sa ne ducem cu mintea la Cel care le-a zidit si sa ne gandim la El.Sa gandim curat nu patimas.

Mos Craciun:Danion Vasile are un articol frumos despre Mos Craciun si explica clar de ce nu e bine sa invatam copii in e crede in el.Am citit un articol despre Mos Craciun in engleza si i se zicea acolo"the red devil" diavolul rosu.Copii astfel se invata ca atunci cand vine Craciunul sa astepte daruri de la acest mos imaginar si uita de semnificatia reala a Craciunului,gandindu-se astfel mai mult la ce vor primi,ce la va aduce mosul.

Sa ma iertati daca v-am suparat cu ceva.Doamne ajuta!

[nume]

Despre Mos Craciun, mie in copilarie mi s-a spus ca e cel care a primit-o pe Fecioara Maria sa nasca, si pt ca nu mai avea camere libere, a primit-o in grajd. Restul de "teorie imaginara" spune ca Mos Craciun face un bine tuturor copiilor in noaptea de aceea, asa cum a facut un bine si Mantuitorului, oferindu-i un loc unde sa vina pe lume. Si chestia s-a concretizat intr-un... cadou. Eu asta am aflat despre acest mosh cand eram mica.

[MarinaAlca]

"Rabelais afirma ca omul este animalul care rade. Uneori insa, uitam cat de important este rasul pentru noi.

Daca te vei uita atent la cunostintele tale, vei observa ca persoanele optimiste si care au mereu zambetul pe buze sunt si mai placute, dar au si forta de a trece mai usor peste probleme. Zambind, facand glume sau, vorba romanului: “facand haz de necaz”, ne facem viata mai usoara. In sprijinul acestei afirmatii putem aduce atat argumente psihologice, cat si fiziologice.

Atunci cand mentinem o atitudine umoristica in ceea ce priveste o problema, aceasta nu va mai avea proportii atat de mari si nu ne va innegura viata. Acea problema nu ne va impovara constiinta si vom fi mai capabili sa gasim o solutie. Umorul presupune o anumita stare de detasare. De exemplu, nu vom putea niciodata sa radem la o inmormantare sau in cadrul unui alt eveniment tragic, pentru ca suntem mai implicati. Prin umor ne detasam de problema in cauza si ne este mai usor sa o privim in ansamblu, sa ii gasim solutii potrivite.

Rasul este de altfel un mecanism puternic prin care organismul nostru se apara. Probabil ca te-ai suprins uneori razand atunci cand te confruntai cu o situatie limita. Te-ai fastacit, te-ai simtit ciudat, pentru ca desi atmosfera era incordata, pe tine te bufnea rasul. Pe de o parte simteai un nod puternic in gat si erai gata sa izbucnesti in plans si pe de alta parte, nu reuseai sa blochezi zambetul care ti se intiparise pe fata.

Partenerul imi reprosa adeseori ca atunci cand ne certam pe mine ma bufneste rasul. Eram perfect constienta de problema, vroiam sa dezbatem, dar teama inerenta unei discutii in contradictoriu, imi activa un ranjet suspect de care doream sa ma dezlipesc.

Un zambet, o privire calda, faciliteaza deschiderea si socializarea. De altfel, in cursurile pentru joburi care presupun comunicarea frecventa prin intermediul telefonului si nu numai, se recomanda sa zambim des. De ce ar fi important sa zambim cand stim ca persoana de la celalalt capat al firului nu ne vede? Ei bine, zambetul ne influenteaza foarte mult intregul comportament. El se citeste in vocea noastra, in gesturile noastre.

Mai mult, rasul este un fenomen de grup. Ai observat probabil ca atunci cand te afli intr-o sala de cinema ai tendinta de a rade mai puternic, decat atunci cand esti singura, chiar daca este vorba despre acelasi film. Acest fapt este exploatat de producatorii emisiunilor TV sau al sitcomurilor, cand momentele comice sunt insotite de rasul unei audiente. Acest ras poate parea artificial, caz in care are efectul contrar. Rasul ne apropie, dar rasul poate sa si excluda in cazul in care tinta glumelor este o alta persoana.

Zambetul, rasul, umorul pacalesc si organismul . Acestea sunt in general efecte ale unei stari de bine. Daca zambim, organismul nostru va intelege ca intr-adevar noi ne simtim bine si astfel va conspira pentru intarirea acestei stari. Ne vom pacali si pe noi insine, de altfel. Straduindu-ne sa ne simtim bine, sa zambim, in cele din urma vom reusi sa facem ca aceste stari sa devina reale.

Rasul este de asemenea un foarte bun.... medicament. Pentru a intelege acest fapt, trebuie sa trecem rapid in revista cateva elemente de fiziologie. Rasul este un raspuns fizic involuntar la o emotie pozitiva. Rasul se manifesta prin expiratii scurte si sacadate si prin vocalizare (ha!ha!ha!). Acestea sunt efecte ale miscarii violente de inspirare-expirare ale diafragmei. Este vorba despre o miscare in lant care antreneaza si muschii fetei, laringele, muschii respiratori, diafragma si muschii abdominali. Toti acestia se contracta, in timp ce altii se relaxeaza. Muschii membrelor, de exemplu, se relaxeaza, motiv pentru care dupa o indelunga repriza de ras simtim nevoia de a ne aseza.

Rasul este si un bun exercitiu de respiratie, intrucat inspiram mult mai adanc, facem pauze mai lungi de respiratie si tindem sa expiram mai profund. Astfel, se produce o mai buna oxigenare a tesuturilor.

Rasul este bun si pentru sanatatea... mintala, avand un rol important in regularizarea mecanismelor neurochimice. Din acest motiv, atunci cand ne aflam intr-o situatie stresanta, avem tendinta de a izbucni in ras nervos. Atunci cand izbucnim in ras, organismul nostru elibereaza endorfine, care sunt analgezice naturale ce “iau durerea”, instaland o stare de bine.

Tine minte ca toate efectele benefice ale rasului sunt valabile si in cazul in care te prefaci. Invata incet-incet sa razi mai des. Chiar daca te vei simti ciudat initial, efectele nu vor intarzia sa apara si in scurt timp iti va intra in reflex. Orice deprindere se invata, inclusiv cea de a rade des, de a zambi, de a... fi fericit!"

"Sa-ti pui frau imaginatiei.......?????" Pai de ce sa-ti pui frau?
Oare inspiratia poetilor nu este imaginatie?
Oare in tot ce creeaza omul nu este imaginatie?
Oare in florile pe care ni le-a daruit Dumnezeu in infinite culori si forme nu este imaginatie?
Imaginatia este infinita! Priviti fluturii,priviti nori privitii frunzele care toamna isi schimba culorile,priviti frumusetea copiilor priviti rasaritul oglindit in apa si cate altele.
Dumnezeu ne-a dat ochii? De ce sa nu privim? Noi suntem datori sa criem frumusete si fericire in jurul nostru.
Daca toate acestea nu ar fi folositoare de ce ni le-ar fi dat? Uitati-va la cei care construiesc biserici sau manastiri,la acei care fac gradini daca nu ar folosi imaginatia totul ar fi cenusiu si monoton.Si nu uitati fratilor o vorba romaneasca "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place".
Cititi "Cantarea cantarilor"

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de nume

Despre Mos Craciun, mie in copilarie mi s-a spus ca e cel care a primit-o pe Fecioara Maria sa nasca, si pt ca nu mai avea camere libere, a primit-o in grajd. Restul de "teorie imaginara" spune ca Mos Craciun face un bine tuturor copiilor in noaptea de aceea, asa cum a facut un bine si Mantuitorului, oferindu-i un loc unde sa vina pe lume. Si chestia s-a concretizat intr-un... cadou. Eu asta am aflat despre acest mosh cand eram mica.

E doar o legenda....