Ispita !

[carmina]

În prealabil postat de carmina

da,este adevarat ceea ce spui,insa ma refeream la rugaciunea curata;
am incercat si starea de rugaciune in care gandurile-mi erau imprastiate,mintea ratacea aiurea,ca pe o stare de penitenta,insa nu m-a ajutat.

lectia rabdarii,a staruintei .......pentru mine......

[SIZE=3]Este trebuinta de multa rugaciune[/SIZE]
[SIZE=3]“Odinioara, mai inainte ca cineva sa intreprinda ceva, daca era om vietuitor in lume, mai intai se gandea, iar daca era om duhovnicesc se gandea si se ruga. In vremea noastra chiar si oamenii “duhovni­cesti” nu numai ca nu se roaga, dar nici nu se mai gan­desc. Si mai ales acum cand apar probleme serioase, acestia fac experiente pe lume. In toate cazurile, inainte de a actiona, sa ne intrebam: “Oare am gandit bine la aceasta? M-am rugat pentru aceasta?”. Atunci cand cineva actioneaza fara sa gandeasca si fara sa se roage, actioneaza satanic. Si iata, adesea, multi crestini prin modul in care actioneaza nu Il lasa pe Dumnezeu sa intervina. Unii ca acestia cred ca ei sin­guri le vor reusi pe toate. In timp ce chiar si cel necre­dincios spune uneori “Va avea grija Dumnezeu”, acestia nu spun nici macar asa ceva.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3](…) Cu smerenie si rugaciune se indreapta toate cele neindreptate. Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga aceasta. Lucrurile inainteaza tac-tac. Ce ne asteapta nu stim. Toata aceasta situatie ce s-a instapanit ne vorbeste in acest sens. De aceea cu atat mai mult acum trebuie sa ne sprijinim mai mult pe rugaciune si sa luptam impo­triva raului prin rugaciune. Singura solutie aceasta este. Sa-L rugam pe Dumnezeu sa-I fie mila de faptura Sa, desi nu suntem vrednici de mila. Nu va mai exista nici o opreliste. Fiecare va face ceea ce ii va spune gandul sau. Se va intampla ceea ce spune Sfantul Cozma: “Vei umbla multa vreme ca sa afli un om. Iar cei care vor trai, vor manca din linguri de aur”. Unora, desigur, le spune gandul: “Daca proorociile se vor im­plini intocmai, la ce va folosi rugaciunea?”. Dumnezeu stie ca astfel se vor desfasura lucrurile, dar noi facem rugaciune pentru ca un rau sa fie mai putin dureros si sa nu se intinda. De aceea se spune si in Evanghelie ca pentru cei alesi se vor scurta zilele. Intr-un razboi, de pilda, cu puterea rugaciunii se face o minune prin care se izbavesc mai multi, sunt mai putine victime si astfel oamenii se folosesc duhovniceste, cred si se schimba in intelesul cel bun.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Lucrurile sunt serioase. Minune este faptul ca pana acum lumea n-a sarit inca in aer. Dumnezeu sa ne mi­luiasca, pentru ca lumea depinde de trei-patru per­soane. Soarta lumii sta in mainile catorva smintiti. Paremia spune: “Caii dau cu copitele si puii de gaina mor”. Asa este. Cand se iau la cearta statele mari, cele mici, sarmanele, sunt nedreptatite. Cele mari isi dau cu copitele si distrug pe cele mici. Este trebuinta de multa rugaciune, multa rugaciune, ca Dumnezeu sa lumineze pe cei mari, pentru ca, daca vor, pot distruge lumea. Dumnezeu cunoaste multe moduri prin care sa le dea si acestora putina luminare. Daca Dumnezeu lumineaza, da unul o porunca si se schimba toate.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]

[14carol06]

În prealabil postat de carmina

da,este adevarat ceea ce spui,insa ma refeream la rugaciunea curata;
am incercat si starea de rugaciune in care gandurile-mi erau imprastiate,mintea ratacea aiurea,ca pe o stare de penitenta,insa nu m-a ajutat.

[COLOR=red]Am mai spus pe undeva ca parintele Argatu ne spunea ca rugaciunea cea mai bine primita este rugaciunea spusa din inima scurta si in taina!Doamne ajuta!Uite chiar si forma asta de salut este tot o rugaciune.Dacal ai in minte mereu pe "Doamne ajuta" ai sa vezi ca mintea nu mai rataceste aiurea!Roaga-te neincetat! [/COLOR]

[Adriana-Simona]

În prealabil postat de carmina

ce as putea face atunci cand simt ca nu ma mai pot ruga?

Cere altora sa se roage si sa vegheze pentru tine.

[candles in the wind]

În prealabil postat de carmina

ce as putea face atunci cand simt ca nu ma mai pot ruga?

Quote sia "nu renunta! Staruieste! "
Iustin Popovici spune ca atunci cand ne rugam mecanic mai bine sa ne oprim..ne linistim..facem ordine in ganduri..dupa care putem relua.m.

[George.m]

"Cand, urand patimile, suntem tulburati si mai tare de gandurile cele nerusinate ale dracilor, sa ne sprijinim si mai mult pe credinta in Domnul si sa ne facem si mai intarita nadejdea in bunurile vesnice fagaduite, de care se silesc vrasmasii sa ne lipseasca si sa ne instraineze, din pizma.

Caci daca n-ar fi foarte mari acele bunuri, n-ar arde draci de o atat de mare pizma impotriva noastra si nu ne-ar sageta asa de des cu ganduri intinate, crezand ca isi vor satura furia lor si ne vor impinge la deznadejde, prin suparare multa si cu anevoie de purtat" (Ioan Carpatiul, Cuvant ascetic, c.16, Filocalia IV).

[cristiboss56]

Despre ispitele fara de voie sau ale intristarilor, dumnezeiescul Apostol Iacov scrie, in Epistola sa Soborniceasca: "Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti, stiind ca incercarea cedintei voastre lucreaza rabdare. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, fara niciun fel de lipsa” (Iacov 2-4).
Sfantul Maxim Marturisitorul, in "Capete despre teologie”, din Filocalia Sfintilor Neptici spune: "Domnul ne invata sa ne rugam sa fim izbaviti de ispitele cele de voie, fiindca produc placere trupeasca si durere sufleteasca. Iar marele Iacov ne indeamna sa ne bucuram de ispitele cele fara de voie, care, desi rapesc trupului placerea, rapesc sufletului durerea.”
Majoritatea Sfintilor Parinti ne indeamna la rabdare si chiar sa ne iubim ispitele ce vin asupra noastra !

Vedem astfel in cuvantul Sfantului Antonie din Pateric: "Ridica ispitele si nimeni nu se va mantui”, de asemenea si Avva Dorotei, in "Lucrari ascetice”, spune: "Caci de mare folos sunt ispitele celui ce le indura netulburat. Chiar daca ne ispiteste o ispita din cele ce atata patimile, nici pentru aceasta sa nu ne tulburam.”

[ecaterina7]

va multumesc pentru tot ce ati scris!

in fiecare zi ma intalnesc de atatea ori cu ispitele, cel putin in peroada posturilor este crunt, simt ca imi vin numai ganduri rele de la vrajmas, sunt ispitita de fel si fel de situatii, sunt provocata la cearta, mi se probeaza rabdarea, se profita de faptul ca tac, mai mult sunt presata, recunosc ca imi este foarte greu si de multe ori ma supar, mai zic zic si eu cate ceva, la serviciu imi este cel mai greu, am in jurul meu numai oameni care vor multi bani, care ar face orice pentru a-i avea, care ar trage pe tine zi si noapte ca sa muncesti sa castige bani, iti promit marea cu sarea pana se vad aranjati, apoi iti arunca praf in ochi. stiu ca drumul spre mantuire este foarte greu si ca trebuie sa rabd mult, insa aici sunt incercata zilnic, ma gandesc ca poate nu jobul e de vina ci faptul ca de cand sunt aici am inceput sa merg in fiecare duminica la biserica si sa tin posturile (e o coincidenta), ma gandesc ca poate sunt ispitita de diavoli, nu le convine, nu stiu ce sa cred, ma rog bunului Dumnezeu sa aiba grija de mine si de sufletul meu.
cum ati spus si voi, nu nominalizez ca nu mai tin minte, dupa o perioada de 'bine' vine ceva rau, dar nu-i bai pentru ca dupa perioade mai grele Dumnezeu imi mai da cate un semn ca toata munca asta nu e in zadar si ca ma iubeste, ca apreciaza stradania mea.
Doamne ajuta!

[14carol06]

În prealabil postat de cristiboss56

Sa ne amintim cele trei ispitiri cu care diavolul L-a incercat pe Mantuitorul : sa porunceasca pietrelor sa se prefaca in paini, sa se arunce de pe zidul Templului, ca ingerii sa-L ridice si sa primeasca toate imparatiile si slava lumii. Prin puterea Sa dumnezeiasca , Iisus a trecut cu brio aceste probe, biruind inselaciunea diavolului. La o privire mai atenta, cu acest gen de tentatii ne confruntam si noi astazi, iar omul se lasa foarte usor atras de lacomie si mandrie. Bunuri materiale, un trai lipsit de griji, confort cat mai mare, posturi de conducere, mici placeri " nevinovate " , fala , lauda, trufie. Toate pot veni peste noi ca ispite vadite sau ascunse in spatele unor scopuri pe care le putem considera "nobile". Mandria a facut ca ingerii sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu si ca protoparintii sa calce porunca ascultarii. Tot ea face ca unii oameni sa se increada numai in fortele proprii sau chiar sa scoata din calcul existenta lui Dumnezeu. Sfintii Parinti spun ca putem infrange mandria prin infranare si smerenie, iar postul este momentul prielnic pentru practicarea acestor virtuti si pentru lupta impotriva ispitelor de orice fel. Iisus a iesit biruitor din ispitirea din pustiu pentru ca si noi, uniti cu El prin Sfanta Euharistie, sa avem puterea de a infrunta incercarile vietii. Ca un indemn , ce mult mi-a placut, este o Cantare din Canonul Sf.Andrei ce suna astfel : "Hristos a fost ispitit, diavolul Il ispitea, aratandu-I pietrele ca sa le faca paini. In munte, L-a suit ca sa vada imparatiile lumii intr-o clipeala. Teme-te , o suflete, de inselaciune, trezeste-te, roaga-te in tot ceasul lui Dumneze "

Foarte frumos!Mai vreau!Doamne ajuta!