Marturii ale unor crestini intorsi la viata

[lacrimi]

M-am nascut intr-o familie de "pocaiti" penticostali din jud. Bacau. Am avut o copilarie in care credeam ca sunt "aleasa Domnului", pentru ca asta imi insuflase familia si adunarile la care participam. Pacatele credeam ca imi sunt iertate printr-o simpla rugaciune si ca tot raul ce se intampla era incercarea Domnului si nu rasplata pentru nesabuinta si necredinta mea. Obisnuiam sa facem glume despre ortodocsi, preoti si biserica. Icoanele insemnau semne diavolesti, semnul crucii imi provoca rasul. De-abia asteptam sa iau "botezul"... Dupa ce am implinit varsta de 18 ani, pastorul, parintii si toti batranii au inceput sa ma invete despre cum se procedeaza la botez... Cica toata lumea incepe sa vorbeasca in "limbi", iar eu aveam sa spun ceva in limba greaca. Am inceput sa invat cuvintele, iar ai mei ma ascultau in fiecare seara, de parca aveam taza la romana! Nici acum nu stiu ce inseamna cuvintele acelea. Important e ca totul trebuia sa para real... Dupa botez, in loc sa ma simt implinita cum credeam ca se va intampla, am fost foarte dezamagita si incepusem sa ma intreb daca intr-adevar exista Dumnezeu??! Am inceput sa ma indepartez de membrii grupului, chiar si de parinti. Am plecat de acasa, la bunica din partea tatalui, care era ortodocsa. Am inceput sa ies la discoteci, sa ma intalnesc cu baieti, sa fumez si chiar sa beau. Nu imi mai pasa de nimic. Apoi, intr-o seara, plecand de la discoteca cu un prieten cu masina, am avut un teribil accident. Am sfarsit in coma la spital, iar dupa ce mi-am revenit (dupa 3 luni), aveam sa constat cu stupoare ca nu voi mai putea merge niciodata. Ma simteam sfarsita, vroiam sa mor. Dupa ce am plans o saptamana intreaga, in care am refuzat sa mananc si sa imi iau tratamentul, am decis sa imi pun capat zilelor. Planuiam ca a doua zi de dimineata sa iau flaconul cu pastilele pe care avea sa mi le aduca asistenta si sa le beau pe toate. Dar cu o noapte inainte, un miracol avea sa se intample. Am visat ca Maica Domnului ma mangaia pe cap si toata durerea mea disparuse. Plangeam amandoua, iar ea imi spunea ca Domnul Iisus este cu mine si ca trebuie sa aprind lumina credintei si sa intru in casa Domnului pentru a ma impartasi. A doua zi dimineata, am rugat asistenta sa-mi aduca o icoana cu Maica Domnului. Am sarutat icoana si o lacrima a aparut la ochiul stang. Am cerut atunci sa vina bunica. EA a inceput sa imi vorbeasca despre Maica Domnului, pentru ca eu nu stiam nimic de ea. La penticostali, ea efectiv nu exista, e o unealta folosita de Dumnezeu pentru a-l aduce in lume pe Domnul Iisus. Asa am aflat importanta ei si puterea dumnezeiasca pe care o au rugaciunile adresate ei. Am cerut sa merg la biserica. Cand am intrat in casa Domnului, am simtit ceea ce nu am reusit sa simt pana atunci vreodata. Am simtit ca Domnul Iisus si Dumnezeu sunt prezenti acolo. Bunica mi-a dat o lumanare, pe care atunci cand am aprins-o, am simtit-o ca legatura intre mine si Dumnezeu. Am simtit ca plutesc de atata fericire, chiar daca eram paralizata intr-un scaun cu rotile. Bunica i-a povestit preotului despre mine, iar discutia pe care am avut-o cu el, m-a facut sa inteleg ca ortodocsii nu au nimic cu penticostalii (eu credeam ca ii urasc penrtu ca ei sunt "turma Domnului"), ca ei considera ca fiecare e liber sa aleaga in ce si cum sa creada. M-am spovedit, iar asta m-a facut sa realizez ca trebuie sa te caiesti mult pentru greselile tale, ca o simpla rugaciune nu este raspunsul, ca "pocait" inseamna sa iti recunosti pacatele, sa te caiesti amarnic pentru ele si sa incerci sa urmezi calea Domnului, sa ai relatia ta personala cu EL si niciodata sa nu te consideri "ales"... Acum o luna de zile m-am botezat la ortodocsi si am simtit intr-adevar eliberarea dintr-o lume a necunoasterii si intrarea intr-o lume a credintei adevarate. Nu am "vorbit in limbi", dar am simtit cum Sfantul Duh patrunde in toata fiinta mea... Acum stiu ca exista Dumnezeu!!! Iar casa mea e plina de icoane. Incerc sa le arat parintilor si fratilor mei adevaratele mesaje ale bibliei, dar nu vor sa ma asculte. Ma condamna ca "am facut pact cu satana" pentru ca am trecut la ortodocsism, dar eu ma rog Domnului si Maicii Domnului care m-a salvat, sa-i salveze si pe ei. Nimic nu m-a facut vreodata mai fericita si mai implinita decat intalnirea cu adevaratii "frati" intr-u Domnul. De asta as vrea sa le spun tuturor sectantilor: TREZITI-VA FRATILOR! NU SUNTETI VOI ALESII, NICI NOI, CI DOAR ACEI PE CARE II VA VREA DOMNUL. NU VA MAI AMAGITI SI CAITI-VA PENTRU PACATELE VOASTRE, CA SFARSITUL E APROAPE.

[danyel]

În prealabil postat de lacrimi

M-am nascut intr-o familie de "pocaiti" penticostali din jud. Bacau. Am avut o copilarie in care credeam ca sunt "aleasa Domnului", pentru ca asta imi insuflase familia si adunarile la care participam. Pacatele credeam ca imi sunt iertate printr-o simpla rugaciune si ca tot raul ce se intampla era incercarea Domnului si nu rasplata pentru nesabuinta si necredinta mea. Obisnuiam sa facem glume despre ortodocsi, preoti si biserica. Icoanele insemnau semne diavolesti, semnul crucii imi provoca rasul. De-abia asteptam sa iau "botezul"... Dupa ce am implinit varsta de 18 ani, pastorul, parintii si toti batranii au inceput sa ma invete despre cum se procedeaza la botez... Cica toata lumea incepe sa vorbeasca in "limbi", iar eu aveam sa spun ceva in limba greaca. Am inceput sa invat cuvintele, iar ai mei ma ascultau in fiecare seara, de parca aveam taza la romana! Nici acum nu stiu ce inseamna cuvintele acelea. Important e ca totul trebuia sa para real... Dupa botez, in loc sa ma simt implinita cum credeam ca se va intampla, am fost foarte dezamagita si incepusem sa ma intreb daca intr-adevar exista Dumnezeu??! Am inceput sa ma indepartez de membrii grupului, chiar si de parinti. Am plecat de acasa, la bunica din partea tatalui, care era ortodocsa. Am inceput sa ies la discoteci, sa ma intalnesc cu baieti, sa fumez si chiar sa beau. Nu imi mai pasa de nimic. Apoi, intr-o seara, plecand de la discoteca cu un prieten cu masina, am avut un teribil accident. Am sfarsit in coma la spital, iar dupa ce mi-am revenit (dupa 3 luni), aveam sa constat cu stupoare ca nu voi mai putea merge niciodata. Ma simteam sfarsita, vroiam sa mor. Dupa ce am plans o saptamana intreaga, in care am refuzat sa mananc si sa imi iau tratamentul, am decis sa imi pun capat zilelor. Planuiam ca a doua zi de dimineata sa iau flaconul cu pastilele pe care avea sa mi le aduca asistenta si sa le beau pe toate. Dar cu o noapte inainte, un miracol avea sa se intample. Am visat ca Maica Domnului ma mangaia pe cap si toata durerea mea disparuse. Plangeam amandoua, iar ea imi spunea ca Domnul Iisus este cu mine si ca trebuie sa aprind lumina credintei si sa intru in casa Domnului pentru a ma impartasi. A doua zi dimineata, am rugat asistenta sa-mi aduca o icoana cu Maica Domnului. Am sarutat icoana si o lacrima a aparut la ochiul stang. Am cerut atunci sa vina bunica. EA a inceput sa imi vorbeasca despre Maica Domnului, pentru ca eu nu stiam nimic de ea. La penticostali, ea efectiv nu exista, e o unealta folosita de Dumnezeu pentru a-l aduce in lume pe Domnul Iisus. Asa am aflat importanta ei si puterea dumnezeiasca pe care o au rugaciunile adresate ei. Am cerut sa merg la biserica. Cand am intrat in casa Domnului, am simtit ceea ce nu am reusit sa simt pana atunci vreodata. Am simtit ca Domnul Iisus si Dumnezeu sunt prezenti acolo. Bunica mi-a dat o lumanare, pe care atunci cand am aprins-o, am simtit-o ca legatura intre mine si Dumnezeu. Am simtit ca plutesc de atata fericire, chiar daca eram paralizata intr-un scaun cu rotile. Bunica i-a povestit preotului despre mine, iar discutia pe care am avut-o cu el, m-a facut sa inteleg ca ortodocsii nu au nimic cu penticostalii (eu credeam ca ii urasc penrtu ca ei sunt "turma Domnului"), ca ei considera ca fiecare e liber sa aleaga in ce si cum sa creada. M-am spovedit, iar asta m-a facut sa realizez ca trebuie sa te caiesti mult pentru greselile tale, ca o simpla rugaciune nu este raspunsul, ca "pocait" inseamna sa iti recunosti pacatele, sa te caiesti amarnic pentru ele si sa incerci sa urmezi calea Domnului, sa ai relatia ta personala cu EL si niciodata sa nu te consideri "ales"... Acum o luna de zile m-am botezat la ortodocsi si am simtit intr-adevar eliberarea dintr-o lume a necunoasterii si intrarea intr-o lume a credintei adevarate. Nu am "vorbit in limbi", dar am simtit cum Sfantul Duh patrunde in toata fiinta mea... Acum stiu ca exista Dumnezeu!!! Iar casa mea e plina de icoane. Incerc sa le arat parintilor si fratilor mei adevaratele mesaje ale bibliei, dar nu vor sa ma asculte. Ma condamna ca "am facut pact cu satana" pentru ca am trecut la ortodocsism, dar eu ma rog Domnului si Maicii Domnului care m-a salvat, sa-i salveze si pe ei. Nimic nu m-a facut vreodata mai fericita si mai implinita decat intalnirea cu adevaratii "frati" intr-u Domnul. De asta as vrea sa le spun tuturor sectantilor: TREZITI-VA FRATILOR! NU SUNTETI VOI ALESII, NICI NOI, CI DOAR ACEI PE CARE II VA VREA DOMNUL. NU VA MAI AMAGITI SI CAITI-VA PENTRU PACATELE VOASTRE, CA SFARSITUL E APROAPE.

Draga "lacrimi" asta-i povestea ta sau ai preluat-o de undeva?
mi se pare foarte interesanta:)

[Tia]

Daca este povestea ta,ma bucur nespus. Dumnezeu are grija de noi sa ne intoarca. Dumnezeu sa ne ajute.

[Geony]

În prealabil postat de Tia

Daca este povestea ta,ma bucur nespus. Dumnezeu are grija de noi sa ne intoarca. Dumnezeu sa ne ajute.

Dumnezeu a spus:Iata stau la usa si bat,cel ce va auzi si va deschide voi intra....inima celui care doreste sa-L primeasca pe D-zeu cu tot Adevarul ,va fi fericita. .

În prealabil postat de lacrimi

M-am nascut intr-o familie de "pocaiti" penticostali din jud. Bacau. Am avut o copilarie in care credeam ca sunt "aleasa Domnului", pentru ca asta imi insuflase familia si adunarile la care participam. Pacatele credeam ca imi sunt iertate printr-o simpla rugaciune si ca tot raul ce se intampla era incercarea Domnului si nu rasplata pentru nesabuinta si necredinta mea. Obisnuiam sa facem glume despre ortodocsi, preoti si biserica. Icoanele insemnau semne diavolesti, semnul crucii imi provoca rasul. De-abia asteptam sa iau "botezul"... Dupa ce am implinit varsta de 18 ani, pastorul, parintii si toti batranii au inceput sa ma invete despre cum se procedeaza la botez... Cica toata lumea incepe sa vorbeasca in "limbi", iar eu aveam sa spun ceva in limba greaca. Am inceput sa invat cuvintele, iar ai mei ma ascultau in fiecare seara, de parca aveam taza la romana! Nici acum nu stiu ce inseamna cuvintele acelea. Important e ca totul trebuia sa para real... Dupa botez, in loc sa ma simt implinita cum credeam ca se va intampla, am fost foarte dezamagita si incepusem sa ma intreb daca intr-adevar exista Dumnezeu??! Am inceput sa ma indepartez de membrii grupului, chiar si de parinti. Am plecat de acasa, la bunica din partea tatalui, care era ortodocsa. Am inceput sa ies la discoteci, sa ma intalnesc cu baieti, sa fumez si chiar sa beau. Nu imi mai pasa de nimic. Apoi, intr-o seara, plecand de la discoteca cu un prieten cu masina, am avut un teribil accident. Am sfarsit in coma la spital, iar dupa ce mi-am revenit (dupa 3 luni), aveam sa constat cu stupoare ca nu voi mai putea merge niciodata. Ma simteam sfarsita, vroiam sa mor. Dupa ce am plans o saptamana intreaga, in care am refuzat sa mananc si sa imi iau tratamentul, am decis sa imi pun capat zilelor. Planuiam ca a doua zi de dimineata sa iau flaconul cu pastilele pe care avea sa mi le aduca asistenta si sa le beau pe toate. Dar cu o noapte inainte, un miracol avea sa se intample. Am visat ca Maica Domnului ma mangaia pe cap si toata durerea mea disparuse. Plangeam amandoua, iar ea imi spunea ca Domnul Iisus este cu mine si ca trebuie sa aprind lumina credintei si sa intru in casa Domnului pentru a ma impartasi. A doua zi dimineata, am rugat asistenta sa-mi aduca o icoana cu Maica Domnului. Am sarutat icoana si o lacrima a aparut la ochiul stang. Am cerut atunci sa vina bunica. EA a inceput sa imi vorbeasca despre Maica Domnului, pentru ca eu nu stiam nimic de ea. La penticostali, ea efectiv nu exista, e o unealta folosita de Dumnezeu pentru a-l aduce in lume pe Domnul Iisus. Asa am aflat importanta ei si puterea dumnezeiasca pe care o au rugaciunile adresate ei. Am cerut sa merg la biserica. Cand am intrat in casa Domnului, am simtit ceea ce nu am reusit sa simt pana atunci vreodata. Am simtit ca Domnul Iisus si Dumnezeu sunt prezenti acolo. Bunica mi-a dat o lumanare, pe care atunci cand am aprins-o, am simtit-o ca legatura intre mine si Dumnezeu. Am simtit ca plutesc de atata fericire, chiar daca eram paralizata intr-un scaun cu rotile. Bunica i-a povestit preotului despre mine, iar discutia pe care am avut-o cu el, m-a facut sa inteleg ca ortodocsii nu au nimic cu penticostalii (eu credeam ca ii urasc penrtu ca ei sunt "turma Domnului"), ca ei considera ca fiecare e liber sa aleaga in ce si cum sa creada. M-am spovedit, iar asta m-a facut sa realizez ca trebuie sa te caiesti mult pentru greselile tale, ca o simpla rugaciune nu este raspunsul, ca "pocait" inseamna sa iti recunosti pacatele, sa te caiesti amarnic pentru ele si sa incerci sa urmezi calea Domnului, sa ai relatia ta personala cu EL si niciodata sa nu te consideri "ales"... Acum o luna de zile m-am botezat la ortodocsi si am simtit intr-adevar eliberarea dintr-o lume a necunoasterii si intrarea intr-o lume a credintei adevarate. Nu am "vorbit in limbi", dar am simtit cum Sfantul Duh patrunde in toata fiinta mea... Acum stiu ca exista Dumnezeu!!! Iar casa mea e plina de icoane. Incerc sa le arat parintilor si fratilor mei adevaratele mesaje ale bibliei, dar nu vor sa ma asculte. Ma condamna ca "am facut pact cu satana" pentru ca am trecut la ortodocsism, dar eu ma rog Domnului si Maicii Domnului care m-a salvat, sa-i salveze si pe ei. Nimic nu m-a facut vreodata mai fericita si mai implinita decat intalnirea cu adevaratii "frati" intr-u Domnul. De asta as vrea sa le spun tuturor sectantilor: TREZITI-VA FRATILOR! NU SUNTETI VOI ALESII, NICI NOI, CI DOAR ACEI PE CARE II VA VREA DOMNUL. NU VA MAI AMAGITI SI CAITI-VA PENTRU PACATELE VOASTRE, CA SFARSITUL E APROAPE.

Draga "lacrimi" sa fii binecuvantata! am plans citind povestea ta!

[Geony]

În prealabil postat de avocatulcluj

daca credem ca asa crestini vor mosteni cerul unde scrie ca nimic intinat si spurcat nu va intra acolo,ne inselam amarnic

dumnezeu sa binecuvinteze ro.cu crestini adevarati

Nici cei mandri nu vor pasi acolo, alaturi de ceilalti...mare grija la mandrie si la judecata aproapelui, nu noi suntem judecatori...

sa binecuvinteze Dumnezeu pe romani asa cum ia binecuvantat pe stramosii lor...care au fost ORTODOCSI..

Mai omule, noi suntem un neam ortodox (sau am fost, cel putin pana a venit "grisuletul si laptisorul" de la sectari cand sau dus fiecare acolo unde a primit mai mult, iar apoi au uitat sa mai revina inapoi, MARE NOROC ATI AVUT CU REGIMUL CEAUSESC CA DUPA DESFIINTARE ATI AVUT NOROC CA ATI VENIT CU DARURI SI ATI PRINS TEREN, amu nu mai tine ci va folositi de cuvinte precum :ortodocsii sunt betivi, curvari, hoti,criminali etc.lasa va va resplati Domnu!!!).

Avem cu ce ne mandri noi ortodocsii ca am avut domnitori care au stiut sa pastreze legatura cu Dumnezeu, au aparat CREDINTA SI NEAMUL pana la moarte:vezi sfarsitul vietii lui Constantin Brancoveanu si a fiilor lui,.(nu era sectar).Despre altii nici ca mai vb.

Au fost personalitati care au adus tiparul pe pamantul patriei noastre(nu a venit din America si nu a fost adus de pastori), iar primele carti au fost Biblia, si cartile de cult...nicidecum scrierile E.G.WHITE.

Am avut cine sa ne invete carte, si aici amintesc pe cel care a desfiintat analfabetismul romanilor din Transilvania, pe Mitropolitul Andrei Saguna (nu era pastor).

Nu mai vorbesc de cei care au pus bazele primelor SPITALE si primelor AZILE pt bolnavi si batrani. Cerceteaza si istoria sa vezi ce viata duceau romanii, IAR ACUM IATA RASPLATA OSTENELILOR , FUGA DE CREDINTA STRAMOSEASCA.

VA INTREB ,DACA AR TRAI DOMNITORII NOSTRI ACUM SI AR VEDEA CA O PARTE DIN REPREZENTATII POPORULUI RO FUG LA SECTARISM CE AR SPUNE OARE?

Poporul roman nu traieste cu poezii si nici cu cantece...

RUSINE CELOR CARE NU-SI CUNOSC ISTORIA!!!

[Geo4Truth]

Daca imi permiteti o intrebare va rog. Putin sunt incurcat.
Mi-a fost recomandat sa citesc Biblia mai indeaproape pentru a intelege problemele vietii si am inceput sa o citesc, dar unii mi au spus ca de fapt Biblia nu e suficienta, pentru ca este greu de inteles pentru omul de rand. Daca ma puteti ajuta as aprecia. Caut sincer adevarul.

- Geo

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de Geo4Truth

Daca imi permiteti o intrebare va rog. Putin sunt incurcat.
Mi-a fost recomandat sa citesc Biblia mai indeaproape pentru a intelege problemele vietii si am inceput sa o citesc, dar unii mi au spus ca de fapt Biblia nu e suficienta, pentru ca este greu de inteles pentru omul de rand. Daca ma puteti ajuta as aprecia. Caut sincer adevarul.
Geo

Da, notezi pe o foaie ce nu intelegi, si tu duci la duhovnic sa te lamureasca.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Geo4Truth

Daca imi permiteti o intrebare va rog. Putin sunt incurcat.
Mi-a fost recomandat sa citesc Biblia mai indeaproape pentru a intelege problemele vietii si am inceput sa o citesc, dar unii mi au spus ca de fapt Biblia nu e suficienta, pentru ca este greu de inteles pentru omul de rand. Daca ma puteti ajuta as aprecia. Caut sincer adevarul.

- Geo

Cauţi sincer Adevărul? Pe Hristos? Eşti sigur? Cât de sincer eşti? Dacă eşti cu adevăra sincer, fă acestea:

Dă-i mai departe şi citeşte Biblia. În principal Noul Testament şi în secundar Vechiul Testament. Asta prima. Apoi:

Dute la tâlcuirile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, căci Duhul Sfânt, vorbeşte prin ei, vei citi cuvintele Duhului Sfânt, care tâlcuieşte Biblia, nu tâlcui tu de capul tău, conform II Petru 3, 16: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare."

În timp ce faci acestea, mergi găseşte un preot, fă-ţi-l duhovnic, aşteaptă Sfânta Spovedanie, apoi Sfânta Împărtăşanie, participă la Sfântul Maslu şi alte Sfinte Slujbe ale Sfintei Biserici a lui Hristos, ascultă şi împlineşte ce îţi spune duhovnicul, citeşte catehismul, istoria creştină generală, şi cât poţi de mult scrierile Sfinţilor Părinţi şi vieţile Sfinţilor, că eu sunt minunaţi lui Hristos, şi "minunate a făcut Domnul, voia Sa, întru Sfinţii Săi", spune Biblia.

Şi altele fă, înmulţeşte virtuţiile, rugăciunea isihastă, neîncetată, din iubirea ce trebuie înmulţită, din cuminţenie, din cercetare, a sinelui, a sufletului, a cărţilor, a Bisericii. Şi multe altele fă, pentru Hristos, şi vei găsi pe Hristos, vei găsi Adevărul şi vei fi viu. Amin.

- ighi :)

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Cauţi sincer Adevărul? Pe Hristos? Eşti sigur? Cât de sincer eşti? Dacă eşti cu adevăra sincer, fă acestea:

Dă-i mai departe şi citeşte Biblia. În principal Noul Testament şi în secundar Vechiul Testament. Asta prima. Apoi:

Nu neaparat.Poti si normal VT si apoi NT.