O lume pe cale de disparitie

[alx]

@Anca-Miha:
In loc sa va concentrati asupra unui atac direct catre persoana mea, care va consuma inutil resursele psihice, ati putea incerca sa reanalizati ce am scris. Daca ideile mele sunt contrare a ceea ce credeti, asta pur si simplu denoda o alta persoana, cu alta perceptie; daca o persoana ar fi afectata de faptul ca sunt oameni cu pareri contrare, atunci nu ar avea liniste deloc. Cum nimeni nu detine adevarul absolut, sa nu ne grabim sa aruncam cu pietre.
A avea o vedere larga asupra fenomenelor din jur, a fi deschis, NU presupune acceptarea a multor lucruri care se ingramadesc intr-un sac; inseamna o triere dura a informatiilor.
Argumentul varstei care ne separa, e "darul" timpului, nu o realizare proprie.

[Thheo]

Pe cale de disparitie este omul bun....omul care nu ezita sa spuna iarta-ma ptr jumatatea lui de vina....fara sa-i pese de ce vor spune ceilalti....fie ca traieste la sat sau la oras omul bun se vede , se simte.....are acel zambet linistit pe chip....zambet pe care-l daruieste tuturor....are intotdeauna o vorba buna la indemana ......are rugaciunea in minte si multa iubire in inima....

În prealabil postat de anita

Cei care traiesc la tara sunt indiscutabil mai buni ,viata modesta si fara aspiratii materiale nu i-a inrait.

Indiscutabil? Ba chiar foarte discutabil. Tocmai spuneam ca viata nu e impartita in alb si negru, ca oamenii sunt cu bune si cu rele peste tot si ca ar fi o prostie sa ii impartim pe criteriul provenientei (sat/oras). Este evident pentru cine a trait in ambele medii ca fiecare vine cu avantaje si dezavantaje, oamenii sunt statistic omogeni indiferent de zona in care traiesc.

În prealabil postat de anita

Ei au o credinta si o smerenie native.

Aceasta este o impresie, nu un fapt.

În prealabil postat de anita

Am cunoscut femei care nu stiau de Paraclisul Maicii Domnului dar duceau o viata crestina si erau smerite ,ele isi vedeau lungul nasului cum se spune in popor.Le-am vazut inaltate duhovniceste cu toate ca nu aveau lecturi duhovnicesti , erau modeste , se vedeau pe ele,le-am cunoscut la o manastire.
Apoi am fost de curand in Moldova ,la o inmormantare.Casele erau acoperite cu stuf ,dar foarte curate.Oamenii mi s-au parut blanzi.

Acestea se numesc dovezi anecdotice, si doar pentru ca dumneavoastra ati intalnit cateva persoane cu a ceste caracteristici nu inseamna ca ele exista la intreaga populatie.

În prealabil postat de anita

La tara omul nu aspira la acumularea de bunuri materiale si e mai aproape de natura.Noi ne intinam cu multele griji de zi cu zi.

Poate ca pentru multi tarani moneda de larga circulatie a ramas pamantul, iar nu leii sau valuta, desi am dubii ca globalizarea inca nu a patruns la sate. Dar a spune ca taranii nu au griji la fel ca toti oamenii mi se pare absurd. Cu ce sunt ei mai presus de oraseni de nu au grija zilei de maine, in special cand ne gandim la satul romanesc de azi?

Sa terminam cu imaginile astea idilice si sa acceptam realitatea asa cum este ea. Nu sunt supraoameni. Ar fi excelent daca taranii ar fi precum ne spuneti dumneavoastra, dar din pacate nu este asa. Sunt la fel de pacatosi si de falimentari moral ca si orasenii, difera doar contextul in care asezam cele doua grupuri.

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Poate ca e mai bine sa spunem ca unii dintre noi se regasesc mai usor in lumea de la sat - satul romanesc traditional - iar altii se simt mai aproape de zona urbana. Eu, de exemplu, ma vad in cele spuse de Costel, Anita, Theo si Marius. Asta, nu inseamna, ca in dialogul de pe acest topic, ceilalti gresesc. Este doar o problema de relationare. De exemplu, Brancusi si Bach imi sunt mai aproape de suflet decat Michelangelo si Gershwin. Dar imi place si Gaudi. De ce spun asta? Pentru ca in general nu se discuta in contradictoriu in lumea lui "imi place". Aici doar se afirma, si doar vis-a-vis de idee.

Satul de azi eu il vad ajuns de iluziile urbanului. Este un dopaj in sens unic cu oarece valoare si multa non valoare.

Taranul frumos era omul bun a carui imagine la oras o mai regasim in tatii si bunicii nostri, sau la Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman. Era fiinta cu bratele larg deschise la nivelul caruia, ca intr-o cruce milenara, se intersectau verticala cer-pamant si orizontala comunitara in casa Sfintei Treimi, in inima. Aici era comuniune, era impacare si participare. Era tihna.

Intr-un sat de munte, unde merg de mai multi ani, sat aflat acolo unde se termina soseaua, am fost martorul degenerarii sale. In numai 20 de ani au aparut bunatatile urbane: hotii, defrisarea, maneaua, nunta pentru bani, pornografia, lipsa de respect, Valentine's Day, horror-ul, divertiementul cu fite. Biserica e tot acolo, saptamana are tot sapte zile, dar niste oameni s-au schimbat.

Noi, la oras il cautam pe Dumnezeu, pe undeva, pe sus. Pentru ca la nivelul nostru vibreaza betoanele de besmetica agitatie a culturii facturilor, a lui "vreau si eu"... De noi nu mai avem timp azi. De altii, nici atat. Poate, maine. Parintii, daca nu suna, inseamna ca sunt bine. Copiii sunt cuminti. Sunt in camera lor. Fiecare in camera lui cu usa inchisa.

Zilele trecute mi-am dat seama ca nu am mai auzit de ani buni cocosii cantand in zori. In schimb, a cantat Sting ireal de frumos si am vazut filmul "Nunta muta", al lui Malaele. Nu-i inca insuportabil la oras, dar mie, dupa cele ce-am vazut in aceasta viata, imi ajung cocosii in zori si o inregistrare cu concertul lui Sting.

Noapte buna!

Doamne-ajuta!

[alicia]

Foarte frumos ce spui Laurentiu si foarte adevarat,eu personal m-am nascut la oras am crescut la oras dar nu ma mandresc cu asta ci din contra iubesc taranii si satele si imi doresc sa traiesc toata viata acolo,in ziua de azi poti avea orice la tara ba chiar mai mult de cat comfort,aer curat verdeata munti campii flori etc pe care nu cred ca le ai la oras!Oamenii oricum s-au schimbat atat la oras cat si la tara dar natura de ce sa o stricam pt placerile noastre de a construi atatea cladiri unii oameni nu au frumusetea asta in suflet de a iubi natura de a o proteja vrem sa fim mai moderni ok si eu vreau dar nu sa generalizam totul in acest modern care ne fura ce avem mai frumos!Orasul e placut ai de toate in el dar fiti sinceri nu ati avut vreodata dorinta de a fugi din el pt linistire?

În prealabil postat de laurschepsis

In numai 20 de ani au aparut bunatatile urbane: hotii, defrisarea, maneaua, nunta pentru bani, pornografia, lipsa de respect, Valentine's Day, horror-ul, divertiementul cu fite. Biserica e tot acolo, saptamana are tot sapte zile, dar niste oameni s-au schimbat.

O spuneti de parca acestea sunt obiceiuri sau deprinderi care se raspandesc singure, ca o plaga la care nu exista antidot. Bine ca macar ati adaugat la sfarsit ca oamenii sunt cei care s-au schimbat.

Nu pornografia, maneaua si dragostea de bani sunt problema, ci faptul ca oamenii au supt toate astea ca un burete uscat. Nu exista pornografie, exista oameni care se uita la pornografie.

Oamenii despre care vorbiti, de la tara sau de aiurea, poarta raspunderea pentru actiunile lor. Iar daca Valentine's Day si filmele horror au prins la tara, asta spune ceva despre satul romanesc, despre calitatea oamenilor in sine.

Nu i-a corupt nimic din afara, au ales de capul lor sa mearga pe drumul asta. Ei au intreaga vina.

[s_snape]

Si acum ce-ai vrea? Se ne intoarcem in timp? In loc sa evoluam sa traim mai rau?

[windorin]

În prealabil postat de s_snape

Si acum ce-ai vrea? Se ne intoarcem in timp? In loc sa evoluam sa traim mai rau?

Variantele corecte, de fapt, sunt acestea: sa ne intoarcem in timp sau sa traim din ce in ce mai prost, in pofida tuturor asa'ziselor evolutii. Daca astea doua sunt singurele variante, o aleg cu toata inima pe prima !

Este minunata varianta in care discernamantul se imbina armonios cu ultimele tehnologii, insa nu avem marime de suflet spre a le vedea curat, prin urmare, numitele "evolutii" aduc mai mult rau decat bine.

[Marius22]

Sa fim sinceri, firescul nostru este si va ramane intotdeauna viata in mijlocul naturii. De aceea, unii dintre noi vom ramane cu nostalgia trecutului, a copilariei la tara, atat timp cat modul nostru de viata prezent, este unul ce nu se mai intemeiaza pe aceleasi valori. Mai mult, mediul in care traim, din ce in ce mai tehnologizat, mai poluat si depersonalizat, isi pune amprenta asupra noastra. Desigur, toti preferam confortul, dar, cu trecerea anilor, vom observa ca suntem mai bolnavi, mai depresivi si mai nefericiti.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Marius22

Sa fim sinceri, firescul nostru este si va ramane intotdeauna viata in mijlocul naturii. De aceea, unii dintre noi vom ramane cu nostalgia trecutului, a copilariei la tara, atat timp cat modul nostru de viata prezent, este unul ce nu se mai intemeiaza pe aceleasi valori. Mai mult, mediul in care traim, din ce in ce mai tehnologizat, mai poluat si depersonalizat, isi pune amprenta asupra noastra. Desigur, toti preferam confortul, dar, cu trecerea anilor, vom observa ca suntem mai bolnavi, mai depresivi si mai nefericiti.

Am ajuns sa cred ca natura este o adevarata terapie pentru trup si suflet. Sorele, lumina, aerul, sunt extrem de importante pentru psihicul omului. Nu intelegeam aceste lucruri pana nu am trecut printr-o experienta ce m-a lipsit pentru un timp de ele. Ajunsesem sa ma bucur vazand oamenii ca merg pe strada si sa ii consider atat de fericiti deoarece pot face asta. Lumea civilizata ne da aerul curat cu portia, uneori ne priveaza de el. Copii de mici dezvolta probleme de sanatate in urma acestui stil de viata. Lumea in care traim intoarce confortul si binele impotriva noastra, platim cu sanatatea fiecare deviere de la modul sanatos si firesc in care ar fi trebuit sa vietuim.