Suferinta ne face mai buni sau mai rai?

[windorin]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Văd că eşti foarte stăpân pe tine şi te pricepi de minune la dat sfaturi. [/COLOR]

Ma straduiesc sa dau altora ce am primit si eu de la altii. Nu sunt stapan pe mine, atat cat mi'as dori, insa ma straduiesc sa le duc pe toate. Cu toate acestea, nu reusesc sa o fac asa cum ar trebui.

Parintele Nicolae Steinhardt: "Daruind vei dobandi. [SIZE=2]Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai (credinta, lumina, incredere, nadejde) le vei dobandi si tu. [/SIZE][SIZE=2]Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai. Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu. [/SIZE][SIZE=2]Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc."[/SIZE]

Pe aceste cuvinte ma straduiesc sa imi intemeiez viata. Sfatuind pe altul, incep sa cred si mai mult in cuvintele pe care i le spun. Ridicand pe altul, simt ca ma ridic impreuna cu el. Daca nu as crede aceasta (ca ridicand pe cel de langa mine, ma ridic si eu cu el) as tacea si m'as gandi numai la barna din ochiul meu. Insa simt ca ma ridic cu cel de langa mine, mai mult atunci cand ii vorbesc decat atunci cand tac.

Iarta'ma, daca am parut ca fac pe cel intelept.

Daca, avand parte de o suferinta mare, ridicam ochii spre Cer si Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute, ca fiind Singurul in stare de acest lucru, atunci cu siguranta ca suferinta ne va face mai buni.
Si Pr. Arsenie Papacioc spune, ca atunci cand suferinta e prea mare, incat viata iti e in pericol si te afli la limita dintre viata si moarte, cum a fost dumnealui in inchisoare, atunci nu te mai preocupa propria persoana, ci gandul ca cel, care iti face rau tie, l-ai vrea si pe el mantuit.
Depinde in mare parte de noi, Dorina draga, de felul in care reactionam la suferinta, daca vom deveni buni sau rai. Daca inloc sa intoarcem si obrazul celalat, spunand ca meritam pe deplin suferinta, vom da vina pe altul si ne vom considera nedreptatiti, intreband la nesfarsit "De ce eu?!?", atunci nu avem prea mari sanse sa devenim buni. Acestea sunt examenele grele ale vietii, carora trebuie sa le facem fata.

[patinina34]

Prin suferinta ne apropiem de Dumnezeu, logic ar fii sa ne apropiem de Domnul.

Daca il avem pe Domnul in inima...

Daca nu avem pe Domnul in inima, atunci discursul e altul.

[carmina]

spune parintele arhim.Sofronie:
"Crestinul niciodata nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu,nici adevarata dragoste pentru om,de nu va trai cu adevarat multe si grele dureri.Harul vine numai in sufletul care a suferit pana la capat".

[carmina]

in scrisorile sale,indemnand la rabdarea suferintelor,parintele Sofronie spune povestea unui pustnic athonit care devenise renumit ; satul de suferinta,la un moment dat dorea sa paraseasca pustiul in care se afla si sa-si schimbe modul de viata.
atunci i s-a aratat in vis Domnul,rastignit pe Cruce, si i-a spus: "DE PE CRUCE NU TE POGORI,ALTII TE IAU ! "

parintele arhim.Sofronie consacra multe pagini suferintei si felul in care aceasta preschimba omul,asemanandu-l lui Hristos; "voia lui Dumnezeu nu arareori duce la Golgotha",mai spune pr.Sofronie.

În prealabil postat de dorinastoica14

Când am deschis acest topic nu m-am gândit câtuşi de puţin la logica lui Aristotel.Sinceră să fiu m-am gândit la o persoană de aici de pe forum pe care mă obişnuisem în fiecare diminaţă când intram pe forum să o văd la cei logaţi şi pe care de câteva zile nu o mai văd după ce a avut un schimb scurt de replici cu cineva care îi punea această îintrebare.
Mi-am pus şi eu întrebarea aceasta în momente de gerea încercare acum exact trei ani în Joia Mare.Dacă ar fi acum să răspund aş spune răspicat suferinţa mi-a dat şansa de a-mi cunoaşte limitele şi a descoperi multe lucruri despre mine pe care nici nu le bănuiam.

[SIZE=3]Pe unii suferinţa îi face muuuuuult mai răi - foarte răi oricât de bine te-i purta cu ei şi oricât i-ai iubi. [/SIZE]

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

[SIZE=3]Pe unii suferinţa îi face muuuuuult mai răi - foarte răi oricât de bine te-i purta cu ei şi oricât i-ai iubi. [/SIZE]

Da, aşa este Dorina ! Se închid în ei, se izolează şi atunci când revin, au răbufniri necontrolate, se simte acea scrâşnire de dinţi ce nimic bun nu aduce. Ţinerea de minte, nu-i bună totdeauna şi apoi contează filtrul minţii şi al sufletului ce la unii nu prea funcţionează, sau nu ştiu a-l folosi.

[melb26]

Suferinta ne poate face mai intelepti, insa pe unii ii face mai egoisti.
De multe ori am avut tendinta sa cred cel care a trecut printr-o suferinta e mai bun, mai intelept dar de cele mai multe ori m-am inselat :-(

[Marius22]

Suferinta este una din treptele scarii care ne duce la cer. Cel care paseste pe ea cu prea multa teama, neconvingator, lipsit de credinta, sau cel care incearca sa o ocoleasca, crezand ca poate urca doua trepte odata, risca sa se impiedice, sa cada, ba chiar sa piarda totul.

Treapta suferintei poate fi insa urcata atunci cand privim in sus, nu in jos. Sa nu ne pironim privirea asupra treptei si propriilor picioare, ci sa privim cu nadejde catre Dumnezeu, ca Unul ce ne calauzeste in chip nevazut pasii. Astfel, suferinta nu ne mai este spre poticnire, ci parte si inceput al unui nou urcus. Asumand suferinta, altfel spus, urcand treapta, suntem "cu un pas mai aproape de Dumnezeu".

[Profetul de carton]

depinde de individ, pe unii suferinta ii face mai rai, pe altii mai buni.